Riscul valutar

RISCUL VALUTAR

Riscul valutar apare ca urmare a operatiunilor cu monede straine si se traduce prin posibilitatea inregistrarii de pierderi din cauza modificarii ratelor de schimb valutar dintre data inregistrarii creantei/datoriei si data incasarii/platii acesteia.

Efectele riscului valutar se regasesc direct in fluxul de numerar si in contul de profit si pierdere. Printr-o buna gestiune a clientilor si furnizorilor si mai ales prin protejarea pe piata financiara se reduce efectul negativ al modificarilor de curs valutar sau chiar se pot obtine venituri.
De cele mai multe ori o societate are in acelasi timp creante si datorii in devize, soldul elementelor patrimoniale inregistrate in monede straine putand fi creditor sau debitor.

Soldul creditor (pozitie lunga) se inregistreaza cand creantele intr-o anumita valuta si cu un anumit termen de scadenta depasesc datoriile in aceeasi valuta si termen scadent.

Soldul debitor (pozitie scurta) se inregistreaza cand datoriile intr-o anumita valuta si cu un anumit termen de scadenta depasesc creantele in aceeasi valuta si termen scadent. In ambele cazuri societatea are o pozitie valutara deschisa. Pozitia valutara este inchisa daca creantele si datoriile intr-o anumita valuta si cu un anumit termen de scadenta sunt egale. In toate cazurile in care pozitia valutara nu este inchisa societatea poate inregistra pierderi daca
- rata de schimb scade si se inregistreaza o pozitie lunga
- rata de schimb creste si se inregistreaza o pozitie scurta.
Castigul se obtine daca rata de schimb scade iar societatea inregistreaza o pozitie scurta sau daca rata de schimb creste si societatea inregistreaza o pozitie lunga.
Riscul valutar se poate calcula in cadrul elementelor de activ si pasiv, cum sunt: creante, avansuri incasate, disponibil, datorii la furnizori si credite (inclusiv dobanzile aferente). In general se evalueaza intregul activ si pasiv ce este expus riscului valutar.

Protejarea impotriva riscului valutar se poate face prin doua modalitati: clasica si avansata - hedging.

Modalitatea clasica o reprezinta gestiunea creantelor si a datoriilor prin programarea platilor si a incasarilor. Daca se previzioneaza o crestere a cursului valutar se programeaza o pozitie valutara lunga. Invers, daca se prevede o scadere a cursului valutar se programeaza o pozitie valutara scurta. In acest fel se reduce sau chiar elimina riscul valutar.
De regula, societatile romanesti incheie contracte de export cu incasare la 45-60 de zile si contracte de import cu plata la 35-45 de zile. In aceste conditii, ele inregistreaza pozitii valutare scurte pierzand din cauza cresterii cursului valutar.
Evaluarea riscului valutar trebuie facut pe fiecare valuta si scadenta in parte

Asigurarea controlarii riscului prin hedging

Pietele futures exista datorita a doua elemente. Primul este faptul ca piata futures da posibilitatea hedgerilor sa transfere riscul lor asupra celor ce sunt dispusi sa-l preia, anume speculatorii. In efortul lor de a reduce la maximum expunerea la risc, hedgerii accepta sa piarda ocaziile favorabile in ceea ce priveste evolutia preturilor pe piata la vedere in favoarea protejarii acestor preturi, in timp ce speculatorii sunt de acord sa preia asupra lor riscul altora in speranta realizarii de profit. Foarte important in intelegerea conceptului de hedging este faptul ca hedgerii au sau ar trebui sa aiba raspunderea de a se supune riscului de pret.
In al doilea rand, pietele futures, prin cotatii, ofera informatii precise folosite ca reper general pentru determinarea valorii unui activ la o data viitoare, intr-o anumita zona. Oferind un flux continuu de cotatii si informatii, pietele futures indeplinesc functia de anticipare a pretului.
Concluzionand, principala functie economica a pietelor futures este hedgingul (acoperirea riscului).
Acesta reprezinta cumpararea si vanzarea contractelor futures pentru a compensa riscul aparitiei unor schimbari a preturilor pe piata la vedere. Acest mecanism de transferare a riscului a facut indispensabile contractele futures companiilor si institutiilor financiare din intreaga lume.

Orice activitate umana (si prin urmare si activitatea economica) este

supusa actiunii perturbatoare a factorilor de risc. Cu alte cuvinte, in economia

mondiala contemporana, riscul reprezinta a permanenta care nu trebuie neglijata in procesul adoptarii deciziilor in cadrul companiilor si nu numai. Intr-un limbaj plastic, riscul este o certitudine a incertitudinii. El este o certitudine deoarece exista, iar incertitudinea este data de imposibilitatea anticiparii cu exactitate a aparitiei acestuia; altfel spus, chiar daca exista, riscul are o anumita probabilitate de a aparea sau de a se manifesta.

Riscul reprezinta incertitudinea aparitiei unui fenomen care, daca s

petrece, poate avea influente (de cele mai multe ori negative) asupra obiectivelor unui proiect. Riscul se refera in special la gradul de incertitudine care planeaza asupra evenimentelor viitoare. El exprima impactul pe care il are un evenimen (sau factor) din viitor asupra activitatilor economice actuale. Altfel spus, riscu

consta in nesiguranta asociata obtinerii unui rezultat. Nesiguranta se poate referila probabilitatea de aparitie a unui eveniment sau la influenta pe care o poate avea acesta in cazul in care se produce;

Ca urmare, analiza riscului are in vedere cuantificarea gradului de abatere a obiectivelor proiectului de la obiectivele standard propuse.

Riscul poate apare in urmatoarele situatii :

- atunci cand un eveniment se produce sigur, dar rezultatul acestui

este incert;

- atunci cand rezultatul unui fenomen sau eveniment este cunoscut i

detaliu, dar exista un grad de incertitudine cu privire la aparitia respectivului fenomen sau eveniment;

- atunci cand atat evenimentul cat si influenta acestuia asupra

obiectivelor companiei sunt incerte.

Marimea incertitudinii se masoara cu ajutorul probabilitatilor, care, la

randul lor, pot fi determinate cu ajutorul calculelor matematice sau prin

observatii statistice ale unor fenomene similare din trecut. Evaluarii efectelor

determinate de aparitia riscului este vitala pentru sti daca este sau nu necesara

asumarea riscului respectiv.

Riscul in activitatea economica

In activitatea economica riscul reprezinta o permanenta care

influenteaza buna modalitatea de desfasurare a acesteia. El poate avea un impact

foarte mare asupra oricarui proiect; ca urmare, succesul nu poate fi

garantat decat in momentul cunoasterii tuturor riscurilor care il pot afecta, concomitent cu adoptarea unor masuri necesare prevenirii sau limitarii acestora.

Riscul economic poate aparea inca din faza de initiere a unei afaceri si se poate accentua odata cu dezvoltarea planului de actiune pentru implementarea afacerii respective. Complexitatea deosebita a vietii economice contemporane, schimbarile frecvente intervenite in mediul economic precum si multitudinea de

factori care influenteaza orice initiativa economica, determina existenta multor categorii de riscuri. Mai mult decat atat, acelasi tip de risc inregistreaza probabilitati si efecte diferite de la un agent economic la altul sau de la un proiect de investitii la altul. Acest fapt conduce la ideea ca riscul economic nu poate fi determinat si analizat decat prin prisma fiecarei afaceri in parte.

In cadrul activitatii economice, riscul are mai multe semnificatii :

- renuntarea la o resursa financiara, materiala sau umana certa in

schimbul unui avantaj economic viitor, superior fata de cel

actual, dar cu un grad mare de incertitudine; altfel spus,

amanarea unui consum prezent, pentru un consum viitor cu

puternice elemente de nesiguranta;

- posibilitatea ca intr-o afacere sa nu se obtina profitul prognozat

sau chiar sa se inregistreze pierdere ca urmare a influentei

negative a diferitilor factori economici perturbatori, de care

depind performantele unui agent economic;

- nesiguranta privind valoarea unui bun economic, inregistrata la o

data viitoare.

Analizand aceste considerente, se pot desprinde cateva caracteristici

fundamentale ale notiunii de risc economic :

- riscul este o permanenta cu care se confrunta orice participant

la viata economica, indiferent de anvergura activitatii sale;

- riscul este un element care produce pagube atat de natura

financiara cat si morala;

- riscul are o actiune ireversibila, in sensul in care efectele sale,

odata produse, nu mai pot fi inlaturate decat cu niste cheltuieli

suplimentare costisitoare.

De-a lungul vremii, numerosi economisti (si nu numai) au incercat sa

gaseasca o definitie precisa a notiunii de risc.

Astfel, teoria clasica considera ca riscul reprezinta pierderea ce apare in urma adoptarii unei anumite decizii sau privind implementarea unei anumite variante de actiune.

Exista trei categorii de riscuri :

- riscuri economice globale - se refera la riscurile economiei

mondiale. Aceste riscuri au efecte semnificative asupra intregii

populatii a globului si implicit asupra tuturor agentilor

economice. Un exemplu in acest sens poate fi considerat

cresterea fara precedent a pretului mondial al titeiului ,

ca urmare a cererii foarte mari de

petrol a economiilor aflat in expansiune (China, Japonia). O

astfel de crestere reprezinta un risc care afecteaza agentii

economice, indiferent de locul in care isi desfasoara activitatea;

- riscuri economice nationale - au influenta asupra economiei nationale a unui stat si afecteaza populatia tarii respective (ex.

modificarile legislative privind regimul juridic al terenurilor,

privind statutul investitiilor straine directe, privind regimul de

impozitare a profitului sunt factori de risc care afecteaza

activitatea agentilor economici din interiorul granitelor unei

tari);

- riscuri economice la nivelul agentului economic - se manifesta

la nivelul unei companii sau a unui grup de companii similare

care au in comun un anumit lucru (obiectul de activitate, nivelul

de pregatire si de calificare a personalului, produsele fabricate

etc.). Un exemplu in acest sens poate fi considerat cresterea

pretului de achizitie a graului (intr-un an agricol cu productie

slaba), care determina o scadere a profiturilor inregistrate de

agentii economici din industria de panificatie.

O alta clasificare a riscurilor poate fi realizata in functie de sursa aparitiei

lor, si au in vedere riscurile la nivelul agentului economic. Astfel, putem intalni :

- riscuri interne ale companiei (sunt acele riscuri care apar in

interiorul companiei ca urmare a activitatii acesteia si care pot fi controlate de

catre manageri). La randul lor, aceste riscuri se clasifica in :

- riscuri ale activitatii de productie (ex. risc de incetare a

activitatii ca urmare a "ruperii" de stoc la materia prima

X, risc de accident de munca etc.);

- riscuri decizionale (riscuri legate de adoptarea unui

anumit stil de conducere, privind o anumita modalitate de

adoptare a deciziilor etc.);

- riscuri informationale (sunt acele riscuri legate de

sistemul informational al unei firme si de deficientele

specifice ale acestuia : supraincarcarea canalelor de

informatii, redundanta etc..)

- riscuri metodologice (au in vedere riscurile generate de

utilizarea unui anumit instrumentar de metode si tehnici

de conducere).

- riscuri externe ale companiei (sunt acele riscuri care apar in

exteriorul companiei, au o influenta directa asupra acestora iar managerii trebuie

sa adopte decizii de minimizare a efectelor acestora). In cadrul acestei categorii

distingem :

- riscuri legislative (ex. adoptarea unei legislatii care sa nu

incurajeze libera initiativa si spiritul de competitie intre

agentii economici poate afecta grav activitatea companiilor); riscuri contractuale (sunt acele riscuri legate de

indeplinirea sau neindeplinirea obligatiilor asumate prin

contract de catre un partener al agentului economic). La randul lor, aceste riscuri se clasifica in: riscul de

neexecutare si riscul de insolvabilitate;

-riscuri tehnologice (ex. aparitie unei noi tehnologii poate

genera pierderi considerabile pentru companiile care

folosesc o tehnologie mai veche);

- riscul valutar (riscul ca valoarea unui instrument financiar

sa fluctueze datorita schimbarilor nivelului de piata al cursului valutar );

-riscuri sociale (se manifesta mai ales in cazul societatilor

in care exista sindicate si organizatii similare puternice);

-riscuri ale mediului economic (modificari ale ratelor

dobanzilor, ale raporturilor de schimb intre moneda

nationala si principalele valute etc.);

-riscuri politice (au in vedere factorii politici, care, prin

doctrinele pe care le imbratiseaza, pot influenta activitatea

companiilor);

-riscuri naturale (au in vedere factorii de mediu, climatici,

eolieni etc., care pot influenta activitatea agentilor

economici).

Unul dintre cele mai importante riscuri cu care se confrunta agentii

economici in activitatea lor este reprezentat de riscul valutar. Asa cum am

precizat anterior, el apare in momentul in care valoarea unui instrument financiar

fluctueaza, datorita schimbarilor nivelului de piata al cursului valutar.

In practica economica, riscul valutar imbraca doua forme de manifestare :

riscul cursului de schimb si riscul de transfer valutar.

1A. Riscul cursului de schimb

O definitie exacta si concisa a acestui tip de risc o ofera C. Kiritescu , potrivit careia acesta reprezinta "posibilitatea inregistrarii unei

pierderi in cadrul unei tranzactii comerciale sau financiare ca urmare a

modificarii cursului valutar (apreciere - depreciere), a valutei de contract, in

intervalul dintre momentul incheierii contractului si data efectuarii platii in

valuta".

Agentii economici cei mai expusi acestui tip de risc sunt aceia care

desfasoara activitati de comert exterior, atat in calitate de exportatori cat si de importatori de bunuri economice de consum sau de productie. Ca urmare, riscul valutar privind cursul de schimb ii afecteaza pe ambii participanti la activitatea

de comert exterior :

- pe exportator, in situatia in care scade puterea de cumparare a

valutei in care este exprimat pretul unui contract, intre

momentul contractarii si cel al incasarii creantei;

- pe importator, in situatia in care apare creste puterea de

cumparare a valutei de contract, in intervalul de timp dintre

semnarea contractului si plata pretului.

1B. Riscul de transfer valutar

Reprezinta acel risc valutar care este "mai frecvent intalnit in

diferitele forme de cooperare economica internationala ". Acest risc este

generat de conditiile economice (financiare, valutare) din tara importatorului

care impiedica sau obstructioneaza transferul valutei incasate de exportator catre

tara acestuia. Spre deosebire de riscul cursului de schimb (care poate afecta

ambii parteneri la activitatea de comert exterior), riscul de transfer valutar

afecteaza numai un singur participant, exportatorul.

Alaturi de riscul valutar, in activitatea de comert exterior exista si riscul

de pret. Acesta apare datorita decalajului dintre momentul semnarii unui contract

extern si momentul efectuarii platii. Acest risc are doua forme de manifestare :

- riscul exportatorului (apare in situatia in care, pe intervalul de

timp dintre momentul semnarii contractului si momentul

efectuarii platii, pretul stabilit prin contract devine mai mic decat

pretul mediu la nivel global);

- riscul importatorului (apare in situatia in care, pe intervalul de

timp dintre momentul semnarii contractului si momentul

efectuarii platii, pretul stabilit prin contract devine mai mare

decat pretul mediu la nivel global).

Pentru a reduce influenta negativa a acestui risc este necesara o

fundamentare corecta a pretului de export (in cazul exportatorului) si acceptarea

unui pret cat mai avantajos la import (in cazul importatorului). Cu toate acestea,

el nu poate fi eliminat, datorita actiunii unor factori macroeconomici (politicile

economice ale tarilor partenere, facilitatile fiscale practicate, barierele

comerciale etc.) a caror influenta este dificil de anticipat.

2.Indicatorii riscului valutar:

Riscul valutar este incadrat de specialisti,de regula in categoria asa - numitelor riscuri de piata, fiind determinat de variatiile cursurilor de schimb, deficitele balantelor de plati, penuria de lichiditati pe plan international.Acest risc se amplifica pentru fiecare participant la desfasurarea unei tranzacti economice externe.

Masurarea acestui tip de risc se realizeaza pe baza pozitiilor pe care le preiau bancile comerciale care isi stabilesc un plan de operare in functie de standingul propriu.Banca ale care creante depasesc agajamentrele sale de piata intr-o anumita valuta prea o pozitie lunga daca exista o probabilitate ridicata ca acea valuta sa intre intr-un proces de apreciere.In caz contrar , banca prea o pozitie scurta .

Datorita contextului economic in care actioneaza, bancile romanesti prefera pozitile lungi indiferent de cursul valutei.

Indicatori riscului valutar pe care il calculeaza bancile comerciale sunt:

Pozitia valutara individuala, care se determina pentru fiecare valuta de gestionat;

Pozitia valutara globala ,care reprezinta soldul net al creantelor in devize fata de pasivele in devize , amble transformate in monede de referinta, pentru comparabilitate.Acest indicator oferea o imagine generala asupra expunerii valutare a bancii.

Indicatorii utilizati pentru cuantificarea diferitelor categorii de riscuri raspund, in principal ,unor necesitati informationale in procesul de analiza si management al riscurilor bancare. O aemenea idee este sustinuta chiar de includerea unor indicatori de masura a riscurior in asamblul parametrilor de evaluare a pozitiei unei banci sau a ratigului acordat de agentiile specializate .

Biblografie

Ioan Nitiu Managementul riscului bancar"

-Bogdan Munteanu Managementul portofoliului de active financiare in contextul globalizarii pietelor de capital"

Ligia Georgescu Business of banking (in doua volume) publicat in Editura Academiei de Studii Economice, Bucuresti, 2002

www.google.com Riscul valutar"