Rolul economic al instrumentelor de credit si clasificarea acestora

Rolul economic al   instrumentelor de credit si clasificarea acestora

In relatiile economice internationale asistam la o evolutie paralela si interdependenta a doua procese: a) circulatia de bunuri si servicii; b) transferul de bani, instrumente de plata si titluri de credite. Daca prin schimburile comerciale miscarea bunurilor si serviciilor este clara si larg cunoscuta, ca si plata lor prin banca (virament bancar sau cu numerar), un alt flux compensator si de sine statator este circulatia instrumentelor de plata si credit.

 Instrumentele de plata si credit constituie inscrisuri in care sunt incorporate drepturile si obligatiile banesti ale participantilor la schimburile economice si relatiile de credit internationale ce au forme, mecanisme si reglementari proprii ale circulatiei si utilizarii lor .

In ce priveste definirea titlurilor de credit, exista opinii diferite in randul juristilor si economistilor. Astfel, o prima definitie care merita subliniata caracterizeaza titlul de credit ca fiind un document constand in creante comerciale care amana in timp plata datoriei si care pot circula usor, fiind negociabile[1]. Se apreciaza, de asemenea, ca titlul de credit comercial consta in existenta unei obligatii comerciale care urmeaza a fi executa dupa trecerea unui anumit interval de timp; in cursul acestei perioade de timp, creanta nu este exigibila pentru ca debitorului i se acorda "credit" .

De asemenea putem pune in lumina si o alta definitie, conform careia titlul de credit este un document in baza caruia titularul (posesorul legitim) are calitatea sa exercite, la o data determinata, dreptul specificat in cuprinsul sau.

Titlurile de credit reprezinta acele documente care incorporeaza un drept material autonom, inalienabil inscrisului in procesul circulatiei acestuia si realizabil in favoarea titularului sau la scadenta stabilita prin documentul respectiv sau legea care il guverneaza.

Rolul economic al titlurilor de credit

Titlurile de credit si de plata fac parte din categoria titlurilor de valoare; ele indeplinesc multe functii specifice inscrisurilor de valoare si sunt foarte strict reglementate pe plan juridic:

a)   Asigura pastrarea drepturilor de proprietate, implicit, de dispozitie asupra bunurilor mobile in conditiile cedarii posesiunii lor, determinata de necesitatile de transport la distante mari sau de depozitare in vederea vanzarii. Aceste instrumente sau documente poarta denumiri diferite, cum ar fi conosamente, recipise de depozit,warrante.

b)   Asigura transferul liber al proprietatii asupra unor marfuri, in special din categoria bunurilor fungibile, prin simpla transmitere a titlurilor negociabile, fara a fi necesara transmiterea fizica sau efectuarea tranzactiei (contracte la termen, contracte futures).

c)   Asigura investirea de capital sau realizarea drepturilor investitorului fara participarea sa directa la realizarea investitiei, prin emisiunea si circulatia pe piata capitalului a titlurilor de credit de participatie sub forma de actiuni.

d)   Asigura investitorilor venituri stabile, fara a necesita existenta si circulatia paralela a mijloacelor  banesti corespunzatoare valorilor vehiculate prin investitiile financiare.

e)   Permit stingerea unor obligatii materiale sau crearea de drepturi materiale prin simpla emitere si circulatie a titlurilor de credit, fara a se apela la transmiterea valorilor respective sub forma baneasca.

f)    Instrumentele de credit sub forma unor inscrisuri reprezentative si autonome de drepturi pot fi valorificate in orice moment, avand asigurata acoperirea la scadenta, prin executarea in cadrul unor norme de drept stabilite si relativ simple.[4]

Operatiunile efectuate cu titlurile de credit dovedesc ca societatea de afaceri, practica economica si financiara au creat instrumente sigure, rafinate si cizelate, imbogatind dreptul comercial si financiar, asigurand stabilitate, securitate si incredere in desfasurarea circulatiei bunurilor materiale, a creantelor si obligatiilor financiare, a drepturilor de proprietate etc.

Asa cum s-a aratat, titlurile de credit, care sunt utilizate si ca instrumente de plata, incorporeaza un drept material autonom, inalienabil inscrierii in procesul circulatiei lui si realizabil la scadenta.

Titlurile de credit se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi comune

. Titlul de credit are un caracter documentar, fiind creat in vederea materializarii unui drept ce se naste o data cu crearea documentului. Dreptul titularului se realizeaza atata timp cat exista documentul in mod fizic. Formalismul titlurilor de credit este o trasatura caracteristica tuturor formelor pe care acesta le poate lua in practica comerciala.

. Dreptul incorporat in titlul de credit are un caracter autonom, independent de izvorul lui material. Indiferent de cauza care a generat emiterea unui titlu, obligatia rezultand din titlu este cu totul independenta de raportul fundamental pe baza caruia s-a emis titlul, iar titularul titlului are drept autonom, independent.

. Desi inscrisul da titularului o forma de drept abstracta, atata timp cat titlul apartine titularului, el ii acorda acestuia dreptul de proprietate fara nici o alta proba

. Dreptul materializat de titlul de credit are un caracter literal , fara nici o posibilitate legala de a proba nici reducerea, nici extinderea acestui drept peste limitele atestate scriptic. Drepturile si obligatiile rezultand din titlu sunt determinate si exista in masura aratata prin mentiunile de pe inscris.

. Spre deosebire de contractul comercial, care exprima o vointa bilaterala, titlul de credit se caracterizeaza prin vointa unilaterala a emitentului.

.Titlul de credit reprezinta o proba in sine a dreptului de proprietate consemnat in document, ceea ce il deosebeste de contractul comercial, care contine drepturi, dar trebuie sustinut si cu alte drepturi (factura, certificat de origine etc.).

. Titlurile de credit, in marea lor majoritate, sunt instrumente negociabile si pot face obiectul actelor de comert pana la scadenta; unii autori prefera termenul de "instrument" datorita faptului ca titlul respectiv nu atesta sau nu probeaza un drept, ci reprezinta, in mainile titularului dreptul insusi.

Tipurile instrumentelor de plata si titlurilor de credit

 Instrumentele de plata si credit sunt de mai multe tipuri si se pot clasifica in raport cu diverse criterii:

1) Dupa criteriul continutului si naturii titlurilor distingem:

a) Titlurile de credit propriu-zise, care dau dreptul la o prestatie ce poate fi o suma de bani, cum sunt: cambia, biletul la ordin, cecul, titlurile de stat si obligatiunile emise de societatile comerciale, politele de asigurare. 

b) Titlurile de credit reprezentative ale bunurilor, care dau dreptul la o cantitate de bunuri aflate in depozit sau in mijloace de transport. Posesorul titlului este titularul dreptului real asupra bunurilor si are, deci, drept de dispozitie asupra lor. Asemenea titluri sunt conosamentele, recipisele de depozit si warrantele. (Documentele de transport feroviar sau rutier nu constituie titluri de credit).[5] Titlurile reprezentative se subroga si circula in locul marfurilor pe care le reprezinta.

c) Titlurile de credit de participatie sunt drepturi complexe din categoria actiunilor emise de societatile comerciale pe actiuni. Ele dau drepturi patrimoniale (drept la dividende, restituirea cotei de participatie) si nepatrimoniale (personale), cum ar fi dreptul de a participa la vot, dreptul de a alege si a fi ales in organele de conducere.

2) Dupa criteriul circulatiei titlurilor distingem:

a) Titlurile nominative, care contin in textul lor numele persoanei ce este posesorul dreptului de creanta. Titlurile nominative se transmit prin cesiune si prin transfer. Cesiunea se realizeaza prin mentionarea in titlu a noului proprietar, iar transferul presupune, in plus, inscrierea transmiterii in registrul societatii emitente a titlului. In ambele modalitati, formalitatile presupun participarea debitorului[6].

b) Titlurile de credit la ordin, care desemneaza in cuprinsul lor numele beneficiarului ca titular al dreptului ce rezulta din cuprinsul titlului. Ele cuprind o clauza potrivit careia acest beneficiar poate dispune de dreptul sau, ordonand executarea in favoarea altui beneficiar desemnat ulterior. Un asemenea titlu in cadrul caruia este clauza "la ordin" da titularului dreptul de a-l transmite altui beneficiar. Titlurile la ordin se transmit prin gir, care implica vointa beneficiarului si acceptul noului beneficiar de a primi titlul pentru stingerea unei creante pe care o are fata de beneficiarul anterior. Girul este insotit de transmiterea fizica a titlului. Numai girul insotit de posesia titlului ofera posibilitatea de legitimare.

c) Titlurile de credit la purtator, care nu au indicata in cuprinsul lor persoana posesoare a dreptului; dreptul de proprietate apartine oricarei persoane care este in posesia fizica a inscrisului respectiv. Aceste titluri se transmit prin traditia (inmanarea) documentului.

3)Dupa criteriul cauzei generatoare de obligatie distingem:

a) Titlurile de credit cauzale, care cuprind mentionarea expresa a cauzei pentru care se datoreaza  prestatia. Indicarea cauzei este esentiala pentru valoarea juridica a titlului, deoarece acesta reprezinta un element intern al obligatiunii. Printre titlurile cauzale retinem conosamentul, polita de asigurare, actiunile societatilor anonime. 

b) Titlurile de credit abstracte, in care obligatia leaga partile independent de cauza juridica ce i-a dat nastere si de proba ei. Astfel, cambia nu specifica tranzactia care a generat-o, este un titlu abstract, independent de tranzactia comerciala, financiara, prestarile de servicii s.a. care au stat la baza cambiei.

4) Dupa criteriul obligatiei acceptarii utilizarii titlurilor de credit distingem:

a) Titlurile de credit comerciale si financiare, care reprezinta acele documente emise de creditor (cambia s.a.) sau debitor (biletul la ordin s.a.) in scopul reglementarii (stingerii) in timp a creantelor si obligatiilor reciproce cu acordul si vointa ambilor parteneri. Titlurile de credit indeplinesc atat rolul de instrument de credit, cat si cel de instrument de plata, in conditiile convenite de cei doi parteneri. Desigur, titlurile de audit nu asigura stingerea definitiva a obligatiilor de plata din partea debitorului, carese poate face doar prin livrari de bunuri si servicii sau prin plata in bilete de banca (bancnote) in numerar sau prin virament. 

b) Titlurile de credit sub forma de bilete de banca (bancnote) sunt acele documente emise de banca centrala a statului, cu circulatie obligatorie, si care constituie un instrument de stingere finala a obligatiei de plata. In perioada convertibilitatii bancnotelor bancii centrale, acestea erau titluri de credit reale, in sensul ca banca se obliga ca, la cererea posesorului bancnotelor, sa le converteasca in aur sau intr-o alta valuta convertibila in aur la prezentare. Intre timp, convertibilitatea bancnotelor in aur a fost abandonata in toate tarile. Bancnotele sunt atat instrumente de plata, cat si titluri de credit, ca toate celelalte titluri de credit, dar populatia si agentii economici acorda bancii centrale un credit perpetuu, fara o scadenta si o modalitate de stingere a obligatiei bancii.

Functiile titlurilor de credit

Titlurile de credit indeplinesc mai multe functii in derularea schimburilor economice internationale. Fara contributia lor nu s-ar putea desfasura comertul cu marfuri, cu servicii, relatiile valutar-financiare internationale, cooperarea economica internationala, platile si creditul international. Asemenea functii sunt:

1) Instrument de plata . Titlurile de credit propriu-zise indeplinesc functia de instrument de plata in diverse ipostaze, cum ar fi: cumpararea de marfuri si servicii prin utilizarea ca instrument de plata a cambiei, biletului la ordin, cecului; plata unor obligatii prin girare; folosirea operatiunilor de scont, reescont si forfetare. Dar prin aceste operatiuni cu titluri de credit se efectueaza plati temporare, provizorii, plecandu-se tot de la credit. Prin titlul de credit se amana, practic, plata finala, care se face cu un alt titlu special de credit, numit bilet de banca sau bancnota, in numerar sau virament. Titlurile de credit au un rol asemanator cu acela al biletelor de banca (bancnota) in materie de plati, deoarece in ambele cazuri exista avantajul evitarii circulatiei numerarului. Totusi, exista si multe deosebiri intre biletele de banca si celelalte titluri de credit in indeplinirea functiei de instrument de plata. Astfel:

a) biletele de banca sunt emise de o institutie care are monopol in aceasta privinta: banca centrala -  pentru monedele nationale, Fondul Monetar International - pentru DST, Banca Centrala Europeana -  pentru euro, in timp ce titlurile de credit pot fi emise de orice persoana daca partenerul de afaceri o accepta;

b) biletele de banca au un circuit legal si, deci, un creditor nu poate refuza acceptarea acestora drept plata;

c) biletele de banca sunt emise fara ca ele sa reprezinte o creanta a institutiei emitente, in timp ce titlurile de credit corespund unor creante determinate (pretul marfii, valoarea unui credit etc.);

d) biletele de banca se bucura de garantia statului sau a unei colectivitati de state, in timp ce in cazul titlului de credit exista riscul insolvabilitatii debitorului;

e) plata unei datorii prin emiterea unui titlu de credit nu este obligatorie pentru creditor, acesta putand cere oricand plata in bani, respectiv, in bancnote sau virament bancar;

f) emiterea unui titlu de credit nu este o plata finala, deoarece nu stinge datoria, care subzista pana la incasarea efectiva a banilor;

g) biletele de banca au valori fixe, iar titlurile de credit au valori variate, in raport cu structura tranzactiei sau cotatia la bursa ;[7]

h) titlul de credit are o valoare limitata in timp (pana la scadenta), ceea ce nu se intampla cu biletele de banca.

In pofida multiplelor diferente intre titlurile de credit si biletele de banca (bancnota), care sunt reale si evidente, titlurile de credit indeplinesc cu prisosinta si intr-o masura coplesitoare functia de instrumentde plata.

2) Instrument de credit . Prin insasi denumirea titlurilor de credit, dar si prin operatiunile practice pe care le indeplinesc ele, aceasta functie, de instrument de credit, permite amanarea platii la o data ulterioara. Posesorul titlului de credit intra insa in posesia contravalorii titlului sau sub forma de marfuri, servicii sau imprumuturi. Posesorul titlului poate dispune de suma inscrisa in document si pana la scadenta, prin operatiunile de gir, scont, reescont, forfetare sau gaj. Prin transmiterea inscrisului in plina proprietate sau in gaj, titularul beneficiaza de credit. Prin intermediul acestor operatiuni, titlurile de credit contribuie la mobilizarea creditelor si valorificarea banilor.[8]

3) Instrument de garantie. Titlurile de credit sunt guvernate de dreptul cambial in cele mai mici detalii, ca si prin alte reglementari emise de organele de administrare a valorilor mobiliare, de burse etc. Orice nerespectare a obligatiilor ce deriva din titlurile de credit este sanctionata in plan juridic. Persoana fizica sau juridica ce nu-si indeplineste obligatiile rezultate din titlurile de credit este chemata in judecata si deosebit de aspru pedepsita prin declararea starii de faliment, bancruta, fals si uz de fals etc., conform Codului penal. Pentru indeplinirea functiei de instrument de garantie, trebuie respectate mecanismele legale de circulatie si folosire a titlurilor de credit. Pentru simpla emitere a unui cec fara acoperire baneasca in cont la banca, pedepsele sunt foarte dure, fara a mai vorbi de nerespectarea regulilor si obligatiilor ce rezulta din operatiunile cu cambii, bilete la ordin, obligatii, certificate de depozit, accepte bancare si multe alte titluri de credit.

Legea care guverneaza titlurile de credit

Titlurile de credit cunosc o mare varietate de forme, se folosesc intr-o multitudine de genuri de tranzactii, ceea ce face imposibil ca reglementarea lor sa fie incadrata intr-o singura ramura de drept. De aceea, se afirma pe buna dreptate ca nu exista o singura lege care guverneaza titlurile de credit, ci un sistem de legi, unele facand parte din ramura de drept civil, altele din ramura de drept comercial. Multe aspecte privind reglementarea mecanismului, emiterii, utilizarii si stingerii unor titluri de credit se gasesc in dreptul financiar si dreptul valutar, dar cele mai multe in dreptul cambial, ca un domeniu special si integrator al ramurilor de drept civil, comercial, financiar, valutar si penal.

Ca principiu de baza, titlurile de credit cad sub incidenta dreptului civil si a dreptului comercial, dar exista reglementari speciale care le integreaza in dreptul cambial.

Cea mai reusita modalitate de reglementare urmeaza normele specifice anumitor tipuri de titluri de credit: cambia si biletul de ordin, cecul, actiuni, obligatiuni, depozitele bancare, valutele, titlurile de stat, politele de asigurare, garantiile si alte titluri de credit specifice. Cand aceste titluri de credit circula pe plan international, ele se supun sistemelor nationale de drept , caci, cu toate incercarile facute, ramane imposibil sa se elaboreze un drept unic la nivel national, cu atat mai mult la nivel international. Reglementarile nationale pe categorii de titluri de credit raman solutia cea mai viabila.

Remarcam, in acest sens, experienta Marii Britanii, care are reglementari variate pentru titluri de credit si care sunt printre cele mai vechi. Astfel, dreptul britanic include, printre altele, o lege a cambiei (Bills of Exchange Act , 1882), o lege a biletelor la ordin (Promisory Note Act, 1704), una a cecurilor (Cheques Act, 1957, cea mai noua varianta), o lege a valutelor si a bancnotelor (Currency and Bank  Notes Act , ultima varianta in 1954), plus o bogata jurisprudenta.

Totusi, trebuie sa remarcam un proces de uniformizare a reglementarii unor categorii de titluri de credit. Acest proces a inceput la conferintele de la Haga (1910-1912), care au elaborat Regulamentul uniform asupra cambiei si biletului la ordin, Conventia asupra unificarii dreptului relativ la cambie si biletului la ordin. Dar, la aceste conferinte au participat putine state, iar si mai putine state au acceptat reglementarile adoptate la aceste conferinte. Cea mai ampla conferinta de unificare a regulilor in materie de cambie, bilet la ordin si cec s-adesfasurat la Geneva in 1930 si 1931, dar aceste reguli au fost ratificate de putine state si acestea cu multe rezerve. Pe langa aceste conventii internationale de la Geneva, in lume se aplica inca trei sisteme de drept cambial, si anume: german, francez si anglo-saxon.

Romania a adoptat, la 1 mai 1934, legile privind cambia si biletul la ordin, precum si legea privind cecul, care corespund documentelor uniforme adoptate, in 1930 si 1931, la Geneva.

 Legile din1934 au fost actualizate si publicate in 1994. Totusi, in materie legislativa, Codul comercial este depasit, nu avem inca o lege valutara, in schimb avem reglementari in domeniul valorilor mobiliare si al bursei de valori. Aderarea la Uniunea Europeana obliga Romania sa desfasoare o activitate legislativa si in domeniul titlurilor de credit si, in general, in domeniul codului comercial, al dreptului cambial s.a

Plata, in sensul normelor in vigoare ale Bancii Nationale a Romaniei este "orice operatiune, atat de plata, cat si de incasare, rezultata in urma unei operatiuni comerciale realizata de o unitate bancara pentru contul unui client al sau, sau in numele si pentru contul sau".Relatia intre debitor si creditor se materializeaza prin utilizarea unor documente cunoscute sub denumirea de titluri de credit dintre care cele mai cunoscute sunt inscrisurile care dau dreptul la incasarea unei sume de bani .Acestea sunt :

-cambia ;

-biletul la ordin ;

-cecul ;

-bonurile de casa ;

-bonurile de tezaur ; 

-certificatele de investitor ;

-cardurile (cartile de credit).