Rolul fondurilor de garantare a creditelor in cadrul sistemului financiar

Rolul fondurilor de garantare a creditelor in cadrul sistemului financiar

1. Caracteristicile fondurilor de garantare a creditelor

Nu am gasit o definitie unitara in literatura de specialitate cu privire la fondurile de garantare a creditelor (FGC). Astfel, unele opinii considera FGC ca fiind institutii financiare bancare sau nebancare al caror rol este de a prelua din riscul de credit al unei entitati creditoare, prin garantarea unei parti din serviciul datoriei unui debitor in cazul incapacitatii de plata a acestuia. Alte definitii pun accent pe functionalitatea acestor fonduri de a sprijini IMM-urile sau diverse ramuri ale economiei, fiind astfel institutii care sustin intreprinzatorii cu proiecte viabile dar care nu detin colateralul necesar indeplinirii conditiilor de finantare impuse de institutiile de credit. Nu in ultimul rand, prezentam si definitia Fondului Monetar International care stipuleaza ca fondurile de garantare (inclusiv cele de garantare a depozitelor) sunt institutii care isi asigura clientii impotriva pierderilor generate de companii financiare sau impotriva pierderilor financiare din anumite contracte. Conform acestei din urma definitii, fondurile de garantare: nu detin active sub forma unor rezerve tehnice de asigurare; nu au pozitii extrabilantiere; pot sa nu fie reglementate ca si societatile de asigurari si pot fi limitate sa deruleze doar anumite activitati financiare.

Definitiile prezentate traseaza cateva caracteristici valabile pentru orice FGC, respectiv: a. Partajarea riscului intre creditor (institutia de credit) si FGC; b. Tintirea unui segment de activitate specific; c. Sustinerea unor proiectele viabile si de impact

Se constata faptul ca fondurile de garantare a creditelor din Romania sunt relativ modeste ca dimensiune in comparatie cu cele din celelalte tari europene prezentate. Acest lucru poate sugera insa si un potential de crestere al acestui segment al sistemului financiar romanesc.

Functionalitatile fondurilor de garantare a creditelor

2.1. Facilitarea accesului la finantare pentru IMM-uri

Intreprinderile mici si mijlocii (IMM): a. reprezinta un sector important al oricarei economii; b. detin o pondere dominanta in piata; c. contribuie intr-o mare masura la realizarea PIB-ului si angajeaza mare parte din forta de munca; d. se confrunta cu numeroase probleme, in special accesul la finantare prin credite bancare. Conform unui studiu al Comisiei Europene (CE), in Uniunea Europeana, intre 18% si 35% din IMM-uri le-a fost refuzat un credit. Alt studiu al CE a aratat ca, in Romania, principala sursa de finantare a proiectelor noi este reprezentata de fondurile proprii, urmata de creditele bancare si, la mare distanta, fondurile nerambursabile acordate de Guvern sau Uniunea Europeana. Intr-un studiu al necesitatilor IMM-urilor din Romania elaborat de Agentia Nationala pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii (2005), 37.5% din intreprinderile intervievate au mentionat ca o necesitate deosebita extinderea sistemului de garantii, un procent semnificativ inregistrandu-se la nivelul IMM-urilor din sectorul industrie si energie, care, nu intamplator, sunt si cele care solicita si cele mai mari credite.

La randul ei, AECM (Association Européenne de Cautionnement Mutuel) evidentiaza principalele motive ale accesului anevoios la creditele bancare pentru IMM-uri: a. din punct de vedere structural, IMM-urile sunt mai riscante decat companiile mari; b. din punct de vedere financiar, IMM-urile nu isi pot sustine cererea de credit cu colateral, iar bancile sunt reticente in a accepta garantii personale; c. costurile de monitorizare sunt relativ ridicate comparativ cu valoarea creditului acordat; d. legislatia este mai greoaie in ceea ce priveste recuperarea datoriilor in caz de faliment.

2.2. Canalizarea fondurilor acordate de guvern sau institutii financiare internationale catre sectoarele tinta

Unul dintre motivele importante pentru rata scazuta de utilizare a fondurilor a fost lipsa fondurilor proprii pe care intreprinzatorii trebuiau sa le aiba ca o completare la fondurile SAPARD, ISPA sau PHARE in perioada de pre-aderare. In orice caz, facilitarea finantarii unor sectoare importante ale economiei nationale fata de care institutiile de credit nu sunt atat de dornice sa se expuna (agricultura fiind exemplul clasic in acest sens), reprezinta o functionalitate importanta a FGC, care trebuie incurajata.

2.3. Implicarea in procesul de privatizare

La inceputul anilor '90, tranzitia la economia de piata a implicat nu numai sustinerea sectorului IMM-urilor, ci si privatizarea unitatilor economice deja existente. In Ungaria, Romania si Polonia, una dintre functionalitatile unor FGC, desi una marginala, a fost garantarea creditelor prin care se achizitionau actiuni la aceste companii in curs de privatizare. Dupa cei cincisprezece ani de economie de piata, importanta acestei functionalitati a devenit nesemnificativa.

2.4. Asistenta pentru institutiile de credit

Aceasta functionalitate se poate considera secundara, in special in cazul fondurilor de garantare constituite de institutiile publice sau de intreprinzatori, a caror misiune declarata este sustinerea sectorului IMM.

3. Modul de functionare a fondurilor de garantare a creditelor

Exista in principiu trei mecanisme de derulare a activitatii fondurilor de garantare a creditelor:

a. prima varianta este si cea mai uzitata si presupune analizarea de catre FGC a fiecarei cereri de garantie in parte, cerere care de obicei vine din partea unei institutii de credit partenere, dupa ce aceasta se vede in imposibilitatea de a acorda un credit pentru un proiect fezabil din lipsa de garantii suficiente;

b. a doua tipologie presupune ca cererea vine direct din partea intreprinzatorului (de exemplu cazul Burgschaft ohne Bank, Germania), inainte ca acesta sa contacteze institutia de credit pentru finantarea necesara;

c. in sfarsit, alte fonduri functioneaza pe baza de portofoliu. Astfel, fondul de garantare permite institutiei de credit acordarea de garantii in numele sau pentru toate intreprinderile care indeplinesc anumite conditii (de marime, de proiect sau de risc). Pentru ca in aceste scheme automate evaluarea proiectelor se face numai de catre institutia de credit, fondul de garantare va suporta o pondere mai mica din eventualele pierderi, fata de ponderea pe care ar fi suportat-o in cazul aplicarii schemelor individuale.

4. Reglementarea si supravegherea fondurilor de garantare a creditelor

Pentru a-si atinge scopul de sustinere a finantarii pentru entitatile sau sectoarele tinta, fondurile de garantare trebuie sa prezinte incredere pentru institutiile de credit cu care au conventie de colaborare. Diseminarea unei imagini amanuntite a activitatilor si a rezultatelor, completata de un control riguros (atat intern, cat si extern printr-un auditor independent), precum si printr-o reglementare si supraveghere prudentiale potrivite, reprezinta elemente care ar putea contribui intr-o mare masura la cresterea gradului de acceptare a garantiilor oferite de FGC. Consolidarea increderii sectorului bancar in aceste fonduri este cu atat mai importanta cu cat garantiile angajate la nivel european ating sau depasesc de 6 pana la 10 ori fondurile proprii.

Asadar, experienta diferitelor tari in domeniul reglementarii si supravegherii fondurilor de garantare se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi. Cele mai importante tipologii sunt urmatoarele: 1. reglementarea si supravegherea se bazeaza pe legislatia bancara; 2. considerarea acestor entitati in grupa institutiilor financiare nebancare (Belgia, Italia); 3. in sistemele in care guvernului i s-a conferit un rol important, reglementarile speciale dubleaza prudenta prin controlul realizat uzual de Ministerul de Finante.

Concepte - cheie: nevoie monetara, surplus monetar, flux primar, flux secundar, oferta de credit, cerere de credit, oferta de capital, cerere de capital, titrizare, tablou al operatiunilor financiare, politica keynesista, incidenta monedei asupra politicilor economice, principiul prudentei bancare, credit comercial, credit vanzator, credit cumparator, credit bancar, credit de consum, credit obligatar, credit ipotecar, credit privat, credit public, linie de credit, avans in cont curent, credit explicit, linie de credit confirmata, linie de credit revolving, fond de garantare a creditelor, leasing, factoring.