Rolul si functiile Bancii Nationale a Romaniei - banca centrala a Statului Roman

Rolul si functiile Bancii Nationale a Romaniei - banca centrala a Statului Roman

Pentru a-si indeplini misiunea sa de interes public, cea mai veche banca a tarii, care functioneaza neintrerupt de la intemeierea sa din 1880, a trebuit sa se adapteze si, uneori, in momente cruciale, chiar sa faca istoria tarii, raspunzand exigentelor economice, constrangerilor politice si sfidarilor tuturor crizelor sistemului financiar al Romaniei moderne.

BNR este un institut de interes politic creat ca efect al unei Legi Organice acum 115 ani. Legea promulgata in 11/23 aprilie si publicata in Monitorul Oficial la 17/29 aprilie 1880 " pentru infiintarea unei banci de scont si circulatiune sub numele de Banca Nationala a Romaniei " instituia privilegiul exclusiv al acestei societati anonime-aflata, pe atunci, in proportie de doua treimi in proprietatea actionarilor privati- de a emite moneda Statului Roman. Pe tot parcursul evolutiei sale istorice ea a fost continuu banca de emisiune a tarii, chiar daca functiile ei economice, regimul proprietatii si dimensiunile institutionale s-au modificat mult si, uneori, radical.

Astazi BNR nu este o banca la fel ca toate celelalte deoarece, in ceea ce priveste operatiunile de credit, ea nu trateaza decat cu institutii financiare si cu statul si nu cu agentii economici ori persoanele fizice utilizatoare de imprumuturi. BNR este astazi o structura de gestiune autonoma a unor fonduri publice avand insarcinari economice si sociale specifice.

BNR tine o contabilitate proprie pe principii comerciale general acceptate, putandu-si incheia activitatea anuala cu profit sau pierdere. Profitul este impozitat de Ministerul Finantelor ca venit al bugetului de stat. Profitul ramas dupa impozitare este repartizat in respectul legilor tarii prin hotararile Consiliului de Administratie al Bancii ales de si subordonat Parlamentului Romaniei.

Prima si cea mai importanta insarcinare economica si sociala specifica a BNR consta in aprovizionarea circulatiei monetare a intregii tari cu bancnota (biletul de banca) si moneda metalica. Emisiunea insemnelor monetare ale Statului roman constituie, prin lege, monopol al BNR. Emisiunea este continua din punct de vedere fizic si valoric, dar numarul bancnotelor si monedelor metalice aflate in circulatie constituie rezultatul punerii si retragerii din circulatie a acestora, conform necesitatilor economice si gradului de uzura fizica a acestor efecte monetare cu cea mai larga utilizare publica.

Valoarea bancnotelor si monedelor metalice (denumite, in ansamblu, numerar) constituie postul cel mai important din pasivul bilantului BNR. Activele care se formeaza in contrapartida sunt creditul acordat la refinantarea societatilor bancare, creditul acordat bugetului de stat si creditul acordabil strainatatii (din rezerva de aur sau devize a tarii, administrata de BNR).

Acestor trei mari categorii de active le corespund trei functiuni de autoritate monetara ale BNR: banca a bancilor, casier si bancher al bugetului de stat (Ministerului Finantelor), precum si gestionar al rezervei de mijloace de plata internationale ale tarii (aur si devize). In completarea functiilor de autoritate monetara, BNR este o autoritate de plati deoarece atat platile cu numerar cat si o buna parte a platilor fara numerar se desfasoara prin reteaua ei de sucursale, care indeplinesc si rolul de agenti ai bancilor comerciale in decontarea pe care acestea o efectueaza atat in contul agentilor economici si al persoanelor fizice care le sunt clienti, cat si in cont propriu sau in contul institutiilor publice.

In ansamblul lor, toate aceste functii, insotite de alte dispozitii legale specifice in domeniul platilor cu numerar si fara numerar, ofera BNR competenta de a stabili si conduce politica monetara, valutara, de credit si de plsti a tarii.

Principalii agenti de raspandire a bancnotelor si monedei metalice in public sunt casieriile unitatilor locale ale bancilor comerciale (sucursale, filiale, agentii), precum si Regia autonoma Posta Romana. Din casieriile acestor mari distribuitori numerarul ajunge in casieriile intreprinderilor sau direct la populatie (prin plata directa a pensiilor etc.).

Persoanele juridice care distribuie numerarul -de obicei banci- il pot obtine de la BNR sau de la alte banci care l-au obtinut de la BNR, in schimbul cedarii anumitor active acceptate de distribuitori, cu alte cuvinte in schimbul cedarii unei munci prezente. Mai precis, numerarul emis si distribuit de BNR, ca forma a emisiunii banilor in general, are in contrapartida fie credite acordate de banci agentilor economici sau institutiilor fara activitate productiva directa, fie creante asupra strainatatii (valuta, devize).

La fel este fundamentat si mecanismul economic al emisiunii si distribuirii monedei de cont, a acelor lei creati si circulati prin inscrierea in debitul si creditul unor evidente contabile care, impreuna cu mecanismul de functionare al numerarului, descris anterior, da forma diferitelor activitati ale BNR, anume:

● BNR emite, pune si retrage din circulatie numerarul;

● BNR este banca bancilor, pe care le autorizeaza sa functioneze pe teritoriul Romaniei;

● BNR este casier si bancher (imprumutator sau creditor) al bugetului de stat (al Ministerului Finantelor);

● BNR stabileste si conduce politica monetara a tarii;

● BNR stabileste si conduce politica valutara a tarii;

BNR supravegheaza si participa la reglementarea si operarea sistemului de plati al tarii.

a) BNR emite, pune si retrage din circulatie numerarul

Obiectivul esential al politicii BNR este redat in Legea 101/1988, astfel:

" Obiectivul fundamental al Bancii Nationale a Romaniei este asigurarea monedei nationale, pentru a contribui la stabilirea preturilor.

Unitatea monetara a Romaniei este leul, cu subdiviziunea sa banul.

BNR administreaza direct rezerva de bancnote si monede metalice, elaboreaza programul de emisiune a acestora si asigura emisiunea regulata de bancnote si monede metalice, in vederea satisfacerii nevoilor de numerar ale tarii.

Bancnotele si monedele metalice emise si neretrase din circulatie de catre BNR reprezinta mijloace monetare care trebuie acceptate la valoarea nominala pentru plata tuturor obligatiilor publice si private.

BNR este singura in drept sa stabileasca valoarea nominala, dimensiunile, greutatea, desenul si alte caracteristici tehnice ale bancnotelor si monedelor metalice. Bancnotele vor fi semnate de guvernator si casierul central ".

De la crearea sa in 1880, BNR a beneficiat continuu de privilegiul legal al emisiunii insemnelor monetare ale statului roman, fie ca acestea au fost monede cu valoare intrinseca (din metale pretioase), fie ca acestea au fost bancnote (bilete de banca) acceptate ca plata pentru stingerea oricarei datorii publice si private pe intreg teritoriul tarii si, uneori, chiar in exterior.

Monopolul de emisiune a fost, pentru scurte perioade, anulat de facto sau impartit. Uneori a intervenit forta majora in imprejurari legate de ocupatia straina si de punerea in circulatie de lei tipariti si distribuiti de ocupant, adusi in bagajele acestuia. Alteori a intervenit inconsecventa politica, la inceputul anilor '50 BNR fiind contransa sa accepte ca Ministerul Finantelor sa preia o vreme privilegiul emisiunii monedei metalice si, uneori, chiar al unor cupiuri ale bancnotei.

Legea nr.34 din 1991 a restabilit unitatea monopolului de emisiune al BNR asupra monedei nationale, orice moneda metalica si bancnota emisa de BNR si aflata legal in circulatie trebuind sa fie acceptata ca unica moneda legala de catre casieriile persoanelor juridice si de catre particulari, pe intreg teritoriul de plati al Romaniei neputand, deci, fi refuzata in nici o plata, si fara a impiedica efectul unei alte conventii intre parteneri.

b) BNR este banca bancilor, pe care le autorizeaza sa functioneze pe teritoriul Romaniei

Potrivit Legii nr.58/1998, orice societate comerciala care preia depozite si acorda credite publicului (oricaror persoane fizice si juridice) constituie o banca, indiferent daca proprietarii acesteia sunt statul sau persoane private sau si unul si celelalte. Avand in vedere riscul specific numai intreprinderilor de banca de a folosi, in formarea profitului pe baza incasarii de dobanzi, banii depusi ai publicului, precum si posibilitatea aparitiei situatiei de a nu putea onora cererile de retragere din partea deponentilor (panica bancara), BNR se constituie in gestionarul riscului de sistem in activitatea tuturor bancilor, reprezentand interesul intregii societati fiind, deci, " gardian al interesului public ".

Primul act al acestei gestiuni economice si misiuni sociale este autorizarea unei societati comerciale sa desfasoare operatiile specifice unei banci, BNR verificand existenta capitalului si daca, prin forta lor financiara, capacitatea manageriala si cunostintele specifice, persoanele care intentioneaza sa conduca banca nu o vor indrepta spre faliment.

In continuare, pe tot parcursul existentei ei, banca autorizata va fi supravegheata prudential, prin verificarea permanenta a expunerii la risc a acesteia, din diverse puncte de vedere ale tehnicilor si restrictiilor bancare.

In cazul constatarii de contraventii, BNR este autorizata de lege sa aplice sanctiuni atat institutiilor bancare cat si personalului din conducerea acestora, in interesul apararii intregului sistem bancar de efectele unei proaste gospodariri intervenite la nivelul uneia sau mai multora din partile sale. Legimitatea unei astfel de actiuni este apararea intereselor deponentilor, in cadrul unui tip de comert specific (comertul de banca) si, in ultima instanta, pastrarea increderii fiecarui cetatean in moneda nationala, pe care zilnic o intrebuinteaza.

In problemele de interes general, in calitatea de banca a bancilor, BNR este imputernicita de lege sa emita reglementari (regulamente, norme, circulare, etc.) cu valabilitate pentru intregul sistem bancar si pentru fiecare banca in parte.

Un alt aspect al functiei de banca a bancilor este acela al rescontarii efectelor reprezentative de credit scontate, in prealabil, la bancile comerciale de catre persoane fizice si juridice, adica a acelor efecte de tipul cambiei, oferite ca garantie la luarea de bani cu imprumut. In trecut, BNR a practicat operatiile de rescont pe scara larga. Dupa 1990, conditiile economice si juridice nu au permis pana de curand decat o refinantare a societatilor bancare, partial insotita de garantarea cu efecte de comert. Desi, rescontarea este in relativa scadere, ca procedura operationala, in activitatea bancilor centrale din intreaga lume, este de asteptat ca reluarea semnificativa, in forme clasice, a activitatii de rescontare a efectelor de comert la banca centrala sa aiba un efect cultural mobilizator pentru intreaga profesiune bancara.

BNR continua cautarea si introducerea de noi forme de refinantare care sa asigure un plus de disciplina si performanta cererilor de credite de refinantare adresate de bancile comerciale, inclusiv prin impunerea de plafoane. Atat rescontul, cat si varianta sa incompleta, dar adecvata astazi, refinantarea, nu au loc in mod gratuit (BNR percepe, ca varianta a asa numitei taxe a scontului, o dobanda la creditul de refinantare). Dobanda si plafoanele la refinantare sunt instrumentele clasice de politica monetara pe care si BNR le utilizeaza in prezent.

c) BNR este casier general si bancher al Statului Roman

BNR participa la procesul executiei bugetului de stat si tine evidentele contabile ale contului curent al Trezoreriei Generale a Statului, fara a percepe comisioane si fara a plati dobanzi. Gratuitatea acestui serviciu constituie o contrapartida la privilegiul (si, in conditiile actuale, la monopolul) de emisiune monetara acordat de catre Statul Roman.Totodata, BNR poate acorda bugetului de stat un imprumut limitat pentru acoperirea decalajului temporar care intervine -de obicei, sezonier- intre veniturile si cheltuielile acestuia. Pentru aceste sume BNR devine, prin urmare, bancher si creditor al statului. Imprumutul are un caracter de avans facut de BNR bugetului statului. Avansul in principiu, se poate acorda pentru acoperirea unor nevoi temporare, pe baza unui contract (conventie) cu Ministerul Finantelor, si trebuie sa se incadreze in limite cantitative prestabilite de lege, din precautia de a limita tentatia de a se imprumuta nelimitat.

Atat in urma creditarii temporare a bugetului cat si a rescontarii efectelor de valoare ale intreprinderilor publice, BNR poate prelua in portofoliul sau, in contrapartida fondurilor date creditorilor, efecte publice care pot fi negociate pe o piata secundara strict reglementata a capitalului (burse de valori), piata pe care, fara vreun privilegiu special in raport cu ceilalti participanti, banca centrala poate vinde si cumpara aceste efecte ca instrument de politica monetara (piata deschisa).

Pe de alta parte, tot pentru contul bugetului de stat, BNR poate mobiliza resurse banesti, actionand ca agent al statului in ce priveste emisiunea, vanzarea si rascumpararea obligatiunilor prin care statul se poate imprumuta de la public pe termen lung. Banii obtinuti astfel de buget acopera cheltuielile care nu pot fi finantate din sursele curente sau pe cele pe termen scurt ale bugetului, in primul rand pe cele cu investitiile de interes public (infrastructura, armata, cercetarea stiintifica etc.) si, de asemenea, pe cele cu acoperirea deficitelor bugetare din anii anteriori. Astfel, BNR,ca agent al statului, poate organiza- ea insasi sau prin intermediul altor banci -emisiunea si plasarea obligatiunilor de stat, efectuand si serviciul financiar al datoriei publice (vanzarea, rascumpararea, incasarea diferentelor de pret, plata dobanzilor si altor drepturi banesti ce decurg din respectivele operatiuni). BNR poate face toate aceste servicii specifice pietei datoriei publice la initiativa si cererea expresa prealabila a Ministerului Finantelor, neavand nici un privilegiu special ca agent si supunandu-se regulilor concurentei comerciale in calitate a sa de intermediar financiar pe piata valorilor mobiliare.

d) BNR stabileste si conduce politica monetara a tarii, in interesul natiunii

Conform Legii nr.58 din 1998, Consiliul de Administratie al BNR stabileste principalele obiective ale politicii monetare a tarii, sprijinind executivul in toate acele masuri care nu contravin intereselor pe termen lung ale stabilitatii monedei nationale. Principalul organ al executivului cu care se asigura corelari in actiune pe aceasta dimensiune strategica pentru stabilitatea generala a economiei nationale este Ministerul Finantelor.

Totodata, BNR poate desfasura o consultare cu reprezentantii profesiunii bancare din bancile comerciale.

Principalele teme ale politicii monetare sunt volumul si stuctura masei monetare in evolutia lor, nivelul si calculul dobanzilor la depozitele bancare la vedere si la termen (pornind de la dobanda de refinantare), cursul de schimb al leului in raport cu alte valute si situatia balantei de plati externe a tarii. In functie de caracteristicile perioadei, echilibrarea pe care o presupun parametrii monetari face ca una sau alta din temele de mai sus sa fie mai actuale sau mai acute, stabilindu-se ierarhii si prioritati in ordinea importantei, dar mai ales a urgentei.

Uneori, pot intra in centrul discutiilor de tactica si strategie monetara chiar probleme de rang inferior cum ar fi lipsa unei cupiuri adecvate unei situatii de moment ori eficienta generala a sistemului de plati fara numerar.

Punerea in aplicare a politicii monetare stabilite are loc prin utilizarea unei panoplii de instrumente specifice Bancii Centrale, dintre care cele mai importante sunt:

revizuirea nivelului taxei scontului (dobanzii de refinantare);

formarea, modificarea nivelului si utilizarea unei rezerve minime obligatorii (rezerva monetara) pe care societatile bancare sunt obligate sa o depuna la BNR, pentru limitarea unora dintre activele acestor institutii;

interventia pe piata valutara pentru sustinerea cursului monedei nationale in raport cu alte monede (prin cumparari, respectiv vanzari de lei si valute);

formarea si utilizarea rezervei de aur si devize a statului pentru obtinerea de venituri sau mobilizarea sau mobilizarea de resurse financiare externe.

Pe de alta parte, ca orice participant pe piata, BNR poate folosi ca instrumente de politica monetara tehnici si crea structuri specifice activitatii bancilor comerciale.

Cateva exemple:

organizarea si supravegherea pietei valutare, pentru asigurarea convertibilitatii interne limitate a leului;

organizarea unei piete a creditelor pe termen ultrascurt;

participarea pe piete secundare de valori mobiliare deschise participarii publice largi (burse de valori) pentru tranzactionarea titlurilor de stat si a altor valori mobiliare din portofoliul propriu al BNR (actiuni, obligatiuni, certificate de depozit ale bancilor de stat precum si instrumente financiare hibride si derivate ale acestora);

acordarea de credite unor clienti selectionati prin efectul legii (bugetul statului) sau discretionar (societatile bancare).

Atat in stabilirea cat si in conducerea politicii monetare, BNR opereaza cu date sintetice provenite din sectorul bancar si din analize ordonate in teritoriu sucursalelor proprii, analize ce pot avea ca obiect nu numai bancile, dar si agenti din economia reala.

e) BNR stabileste si conduce politica valutara

Polica valutara constituie un segment specific al celei monetare. In Romania de azi ea are senzitivitate publica si o personalitate aparte, datorita deschiderii din ultimii ani a economiei la schimburile internationale.

In domeniul politicii valutare, Consiliul de Administratie al BNR are atributiuni importante in stabilirea regimului valutar al tarii. Transpunerea politicii valutare nu cade integral in competenta si posibilitatile BNR, cu atat mai mult cu cat, inca o lunga perioada de timp, caracterul deschis al economiei romanesti in tranzitie si dependenta structurala de importuri specifice perioadei pot genera dezechilibre valutare majore si de lunga durata. Pentru moment, BNR este autoritatea care asigura trezoreria balantei de plati externe a tarii, inclusiv prin efectuarea controlului efectiv al devizelor, pentru a nu se crea o dependenta fata de creditele externe. Plata unui import reprezinta cea mai frecventa tranzactie curenta a unui agent economic roman, dupa cum, daca agentul economic roman ar investi in strainatate (de exemplu, cumparand actiuni la o fabrica straina cu scopul obtinerii unui profit), el ar efectua o tipica tranzactie de capital. In interesul protectiei economice nationale, BNR actioneaza in prezent pentru a asigura convertibilitatea leului pentru tranzactiile curente ale balantei de plati, dar si pentru restrangerea tranzactiilor de capital. Pentru aceasta, BNR este in drept sa controleze orice plata efectuata in favoarea unui agent economic strain pe canale bancare pentru a se lamuri natura tranzactiei care a determinat plata.

BNR s-a implicat in crearea unei piete valutare interbancare in care moneda nationala sa poata fi convertita in valute care sa dea posibilitatea platii tranzactiilor curente. In aceasta calitate, pana in anul 1994, BNR a fost organizatorul sedintelor de licitatie in care principalele banci cereau si ofereau -in primul rand pentru clientii lor- lei in schimbul valutei pe care agentii economici si bancile insele le declarau ca deservind tranzactii curente si care erau anterior confruntate cu baza de date proprie a BNR privind documentele de import ale solicitantilor. Incepand cu luna august 1994, BNR a renuntat la rolul de organizator principal al pietei valutare interbancare, lasand o mai mare libertate tranzactiilor valutare ale bancilor comerciale si formarii cursului de schimb. Totodata BNR- ea insasi participanta pe piata valutara interbancara -a permis largirea continua a pietei valutare.

Totodata, controlul valutar efectuat de BNR asupra marilor solicitanti de valuta a fost extins si asupra unor segmente mai putin semnificative ca volum ale pietei valutare interne, dar foarte sensibile, in mentalitatea publicului din zilele noastre, aflat in plin proces de insusire a bazelor unei culturi bancare. Spre exemplu, casele de schimb valutar ca domeniu specific al comertului cu bani "cu amanuntul " se supun, pe langa legislatia civila si penala privind obligatia de a presta un comert autorizat, si reglementarii, supravegherii si controlului de teren exercitat, cu tematica specifica, de catre lucratorii BNR.

Dintre instrumentele specifice bancii centrale, pe care si BNR le utilizeaza la infaptuirea politicii valutare, se afla si rezervele internationale (aur si valute) ale statului roman. Rezervele internationale se afla in gestiunea BNR, si ele pot fi folosite, conform legii pentru sustinerea cursului de schimb al leului in momente critice, sau pentru a efectua direct plati ordonate de Autoritatile Statului Roman in situatii bine stabilite. BNR are sarcina de a contribui la mobilizarea resurselor valutare ale tarii pentru constituirea rezervei de stat, este pastratoarea acestora, iar in calitate de " casier " ii revine obligatia sa faca intocmai si la timp platile la care s-a angajat Guvernul Romaniei prin Ministerul Finantelor.

Trebuie mentionat ca, in afara bancnotelor si monedelor metalice straine aflate in casieriile BNR- si care pot reprezenta doar o infima parte a rezervei valutare -valuta de cont de care dispune BNR se afla depusa intr-o banca din tara de origine a monedei, intr-un cont de corespondent (francii francezi la Banca Frantei din Paris sau la alte banci din Franta, lirele sterline la Banca Angliei sau la alte banci din Anglia, s.a.m.d.). Depuse fiind in " patria " respectivei monede straine, aceste depozite produc dobanzi, iar plata se poate face mai lesne- la un simplu ordin telegrafic al BNR in favoarea oricarui agent economic din tara respectiva fata de care partenerul roman are obligatii exprimate in valuta respectiva.

Potrivit art.31 din Legea Organica din 1998, BNR prezinta un raport Parlamentului daca prevede sau constata scaderea rezervei de metale pretioase si devize (rezerva internationala) pana la un nivel pe care il considera alarmant. Prin mecanismul separatiei si dialogului puterilor in stat se creaza posibilitatea afirmarii concrete a principiului dublului control managerial in gospodarirea macroeconomica a banului public, principiu si cale catre economia de piata.

Atat pentru constituirea rezervei internationale cat si pentru scopul platii unor datorii in strainatate ale agentilor economici romani, Guvernul se imprumuta de la alte guverne sau de la persoane juridice care nu intra sub incidenta dreptului public. In contractarea, derularea si stingerea acestui gen de imprumuturi BNR se poate implica, la cererea Ministerului Finantelor si in limitele Legii sale Organice, in nume propriu, dar in contul statului.

f) BNR supravegheaza si participa la reglementarea si operarea sistemului sistemului de plati al tarii

Supravegherea sistemului de plati al tarii, in general, si al platilor bancare, in special, in primul rand a celor fara numerar, este o consecinta si un mijloc important de a infaptui politica monetara si de mentinere a stabilitatii monedei nationale, precum si a increderii publice in sistemul bancar national. Cel mai mare volum de plati se formeaza pe canalele circulatiei bancare: de la BNR la bancile comerciale (plati bancare " cu ridicata ") si de la acestea la agentii economici si, asa cum se afirma tot mai mult in ultimul timp, direct catre milioane de persoane fizice avand conturi deschise in banci (plati bancare " cu amanuntul "). Alaturi de acordarea de credite, transferurile si decontarea intre conturile clientilor sunt principalul serviciu pe care bancile il presteaza societatii. Neefectuarea intocmai si la timp a unei plati scade increderea persoanei care a ordonat-o in banca, institutie de interes public care s-a angajat sa efectueze aceasta operatie pe baza unui contract de servicii comerciale.

In ultima instanta, trecerea in posesia unei marfi fara a fi insotita, pe cat posibil simultan, de transferul de proprietate asupra banilor care reprezinta contravaloarea marfii respective este sursa a riscului ca tranzactia sa se dovedeasca ratata rupandu-se lantul increderii care tine partenerii comerciali, grupurile de interese si societatea in ansamblul sau laolalta.

Asemenea multor banci centrale contemporane, inca in 1991, BNR a preluat initiativa reformei sistemului de plati fara numerar al tarii. In acest sens, BNR a pregatit si a pus la dispozitie propria retea intrabancara care acopera intreg teritoriul tarii in cadrul unui program intern de modernizare a tehnologiilor clasice de decontare manuala a instrumentelor de plata pe suport de hartie sustinut prin efort investitional propriu desfasurat exclusiv in interes public. In cadrul acestei actiuni, BNR urmareste scopuri strategice ca:

● accesul la mijloace eficiente de gestiune a riscului de faliment al oricarei banci din cauza efectului de neplata la sfarsitul zilei a datoriilor acumulate din partea celorlalte banci catre aceasta (riscul zilnic de sistem datorat platilor reciproce interbancare);

● crearea si dezvoltarea unei platforme de innoire a instrumentelor de plati fara numerar si a tehnologiilor de decontare a acestora, cu scopul stimularii emulatiei la nivelul bancilor comerciale (care se bucura inca, in domeniu, de monopoluri specifice pietei vanzatorului).

BNR a actionat in acest fel in interesul publicului larg, al clientilor bancilor, astfel incat acestia sa poata beneficia, in perspectiva urmatorilor ani, de noi forme si mijloace de plata atat la nivelul intreprinderilor cat si al fiecarui individ (cecuri, cartele bancare de debit si de credit, etc.) chiar daca BNR nu isi va putea probabil permite alocarea de fonduri publice pentru astfel de produse comerciale pentru banci. Printr-o astfel de intemeiere si impulsionare a reformei platilor comerciale bancare, BNR urmareste, in final, sa transforme Romania dintr-o societate a numerarului intr-una intens bancarizata, unde majoritatea platilor sa poata avea loc prin intermediul sau cu sprijinul masiv al informaticii si telecomunicatiilor bancare, al platilor electronice la nivelul milioanelor de cetateni ai tarii.

In acest scop, incepand din 3 aprilie 1995, BNR a reluat, dupa 5 decenii (dar cu aportul masiv al tehnicii contemporane de telecomunicatii si pe fondul unui remarcabil efort cultural al personalului propriu), tehnologia de decontare prin compensare multilaterala neta a platilor interbancare efectuate intre bancile comerciale in case de compensatii deschise in sucursalele BNR.

Conform Legii sale, BNR poate presta ea insasi servicii de compensare si decontare a platilor intre societatile bancare (denumite decontari interbancare) implicandu-se, deci, nu numai ca arbitru dar si ca participant in sistemele de plati fara numerar ale tarii. BNR a inceput in 1995 organizarea si operarea de Case de compensatii teritoriale, pe risc si cheltuiala proprie, utilizand reteaua sa intrabancara (sucursalele sale si dotarile proprii de telecomunicatii) pentru transmiterea de mesaje de plati ale bancilor comerciale, la tarife modice.

De asemenea, daca o banca ramane datoare celorlalte la sfarsitul zilei de plati si nici o alta banca nu o imprumuta pentru a-si stinge debitul (ceea ce este obligatoriu la sfarsitul fiecarei zile bancare de plati), BNR poate acorda credite pe termen de o zi lucratoare pentru inchiderea zilnica a pozitiilor debitoare de plati ale societatilor bancare fata de ceilalti participanti la acest sistem de decontari multilaterale.

BNR organizeaza din aprilie 1995 astfel, sedinte zilnice de compensare ale instrumentelor de plata in localurile sale din Bucuresti si din resedintele de judet. In cadrul acestora, unitatile bancare afiliate la sistem pe baza propriului consimtamant isi reunesc reprezentantii in fiecare zi pentru a face schimbul de documente de plata pe care si le adreseaza reciproc. Prin aceasta tehnica, denumita compensare multilaterala neta, sunt schimbate, practic, datoriile reciproce ale bancilor participante in scopul accelerarii transferului de fonduri intre multitudinea lor de deponenti (clienti) respectivi (institutii publice, agenti economici, persoane fizice), astfel incat ceea ce trebuie decontat efectiv pe plan central sa nu reprezinte decat soldul acelor datorii. O astfel de operatie- care nu este altceva decat o rationalizare in fluxul tehnologiei de decontare (care altfel ar trebui sa fie efectuata bucata cu bucata) -face obiectul recentelor dezvoltari din BNR pentru revitalizarea culturala pe scara larga a intregii sale retele intrabancare.

De asemenea, BNR constituie, pentru moment, singurul organizator si furnizor necontestat de credite pe piata interbancara a creditului pe termen ultrascurt (o zi lucratoare), piata pe care alaturi de BNR, prezinta oferta de credit si societatile bancare care isi inchid ziua de plati cu sold pozitiv la compensarea finala.