Rolul si importanta controlului in Romania

Rolul si importanta controlului in Romania

Dupa Revolutia din decembrie 1989, controlul economico-financiar in Romania se infaptuieste de catre puterea executiva prin intermediul Guvernului (administratii publice de specialitate si cele locale) si Curtea de Conturi. Guvernul dispune de un departament propriu de control - Departamentul de Control al Guvernului. Controlul administratiei publice centrale de specialitate se realizeaza prin intermediul Ministerului Finantelor Publice, care dispune de un aparat de control specializat, controlul financiar al statului organizat in doua compartimente:

Directia Generala de indrumare si Control Fiscal;

Garda Financiara.

Ministerele departamentale, alte organe de stat, prefecturile si primaria municipiului Bucur­esti, precum si alte institutii subordonate direct Guvernului care asigura organizarea si functionarea controlului financiar de gestiune privind patrimoniul propriu au in sarcina si controlul financiar preventiv asupra veniturilor si cheltuielilor pentru care sunt ordonatori de credite bugetare.

Controlul administratiei publice locale se realizeaza prin:

consiliile comunale, orasenesti, municipale si primarii acestora;

consiliile judetene;

controlul financiar propriu al regiilor autonome, societatilor comerciale, asociatiilor si altor persoane juridice cu activitate economico-sociala in conformitate cu prevederile Legii nr. 30/22.03.1991 privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Garzii Financiare, precum si a prevederilor din statutele proprii. In cadrul societatilor comerciale conform Legii nr. 31/1990 mai actioneaza ca organe de control cenzorii.

Controlul in Romania se realizeaza in prezent de:

Curtea de Conturi;

Ministerul Finantelor Publice;

Directia Generala a Finantelor Publice si Controlului Fiscal;

Garda Financiara.

Aceste organisme realizeaza un control extern in ce priveste obligatiile diferitelor institutii de stat, precum si un control intern al activitatii proprii. La randul lor, agentii economici organizeaza controlul financiar propriu necesar bunei gestionari a patrimoniului.

In conditiile actuale ale Romaniei, se doreste asezarea intregii economii pe principiile economiei de piata si alinierii legislatiei la economia de piata in concordanta cu legislatia tarilor dezvoltate europene. in acest sens au mai aparut o serie de acte normative in domeniul controlului. Dintre cele mai importante amintim cronologic: Ordonanta de Guvern nr. 70/1997, care defineste cadrul organizatoric si modul de organizare si functionare a controlului fiscal.

Astfel, controlul fiscal cuprinde ansamblul activitatilor care au ca scop verificarea sinceritatii declaratiilor, precum si verificarea corectitudinii si exactitatii indeplinirii conform legii a obligatiilor fiscale de catre contribuabil.

Sunt supusi controlului fiscal potrivit O.G. nr. 70/1997 contribuabilii persoane fizice si juridice, romane si straine, precum si asociatiile fara personalitate juridica carora le revin, potrivit reglementarilor in vigoare, obligatii fiscale.

Obligatiile fiscale cuprind:

obligatia de declarare a bunurilor, a veniturilor impozabile sau dupa caz ; impozitelor datorate;

obligatia de calculare, de inregistrare in evidentele contabile si de plata la termenele legale a impozitelor, inclusiv cele care se realizeaza prin stopaj la sursa;

orice alte obligatii care revin contribuabililor in executarea si aplicarea legilor fiscale.

O.G. nr. 70/1997 defineste impozitele ca fiind sume datorate, potrivit legii, bugetului de stat si bugetelor locale, precum si orice alte sume care constituie venituri de natura fiscala, a caror administrare revine Ministerului Finantelor.

Controlul fiscal se exercita de catre Ministerul Finantelor si unitatile sale teritoriale, prin aparatul fiscal si organele de control financiar abilitate de lege, denumite organe fiscale, reunite in cadrul Directiilor Generale ale Finantelor Publice si ale Controlului Financiar de Stat organizat la nivelul judetelor si al municipiului Bucuresti. Angajatii organelor fiscale indeplinesc o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat.

Organizarea, competenta teritoriala si atributiile aparatului fiscal de aproba de catre Ministerul Finantelor.

In conformitate cu H.G, nr. 447/1997 s-a reorganizat si Ministerul Finantelor in sensul ca intreaga activitate executiva din cadrul acestuia este condusa de secretarul general ajutat de patru secretari generali adjuncti si care coordoneaza ca organisme lucrative Directiile Generale.

Conform Ordinului Ministerului de Finante nr. 129/1999 s-au reorganizat Directiile Generale ale Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat in sensul ca acestea primesc noi atributii pe linia efectuarii controlului financiar si fiscal, apropiindu-se tot mai mult de locul unde se desfasoara activitatea contribuabililor.

Astfel, fosta Directie de Control Financiar de Stat din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat a luat denumirea de Directia de Control Fiscal care reuneste mai multe servicii functionale de control fiscal.

La nivelul Administratiilor Financiare municipale, Circumscriptiilor Fiscale Orasenesti si Perceptiilor rurale, controlul fiscal este organizat in servicii si birouri functionale, destasurandu-si activitatea dupa un program stabilit saptamanal si face eforturi sa asigure finalitatea pe care legiui­torul a vizat-o in acest domeniu. Pe masura dezvoltarii economiei de piata romanesti, opinam ca si activitatea de control va inregistra transformari si adaptari la noile cerinte ale economiei.

In Romania, in actuala etapa de tranzitie, in care sistemul de legislatie si acte normative este in continua schimbare si perfectionare, in functie de necesitatile momentului, se impune adaptarea unui control financiar flexibil, dar exigent, care sa faca fata multiplelor probleme care apar in economie si societate.

Urmarirea executiei bugetare atat la nivel central, cat si la nivel local este foarte importanta, dar si foarte complicata, mai ales in conditiile inflationiste din tara noastra. Verificarea cheltuielilor efectuate din fondurile alocate de la buget pune probleme atat factorilor de decizie si executie, cat si celor care verifica cheltuirea acestor fonduri.

Modificarea preturilor si implicit a costurilor necesare pentru obiectivele de investitii si a ce­lor sociale face uneori ca prevederile bugetare sa fie depasite din motive mai mult sau mai putin obiective sau conjunctural nefavorabile, provocand neconcordanta intre programele fizice si cele valorice, ducand uneori la blocaje financiare in lant si la ruperea echilibrului dintre prevederi si plati. intre alocatiile bugetare si obiectivele de realizat, intre programele intocmite la inceputul exercitiului financiar si cele realizate pana la finele anului. Toate acestea impun un riguros control fiscal care sa preintampine dezechilibrele, sa sugereze solutii in situatiile in care pot aparea si sa propuna forurilor legislative noi normative sau perfectionarea celor existente.

Intr-o societate aflata in plina transformare, in conditiile scaderii productiei, cu o industrie invechita obligata sa se retehnologizeze, in conditiile concurentei internationale, Romania de vede obligata, pentru acoperirea costurilor sociale mari, sa practice o fiscalitate aparte din care sa asigure sursele necesare acoperirii acestora. De asemenea, pentru alinierea legislatiei tarii noastre la cea europeana si internationala, a fost nevoie de introducerea taxei pe valoarea adaugata, adoptarea legislatiei vamale (care faciliteaza exporturile si asigura protectie produselor indigene) si a altor legi si acte normative noi, modalitati de plata noi (cambia, biletul la ordin etc.) care impune simultan cu introducerea noii contabilitati o adaptare din mers a economiei la noile cerinte si o continua perfectionare a aparatului financiar-contabil.

Introducerea unor acte normative privind impozitul pe profit si legea combaterii evaziunii fiscale, legea contabilitatii impun organelor de control financiar o pregatire deosebita care sa com­pleteze o tinuta morala si civica corespunzatoare. Totodata, desfiintarea centralelor industriale si o data cu acestea a compartimentelor de control financiar intern din centrale care efectuau verificari de fond in teritoriu a lasat un mare gol in controlul ulterior care nu a fost suplinit de comisiile de cenzori infiintate la nivelul agentilor economici si nici de revizorii de gestiune sau de controlorii financiari interni care au ramas in unitati.

Actuala legislatie privind economia de piata in Romania acorda o atentie deosebita rolului pe care il indeplineste controlul fiscal. Rolul controlului fiscal se concretizeaza in functia de conducere, controlul fiind astfel o forma de manifestare a functiei de conducere.

Activitatea de control fiscal are un rol in obtinerea unor rezultate economice superioare. In indeplinirea rolului sau in cadrul economiei de piata, controlul financiar asigura buna functionare a activitatii economice, actioneaza sistematic in vederea prevenirii abaterilor si deficientelor, cresterea eficientei apararii patrimoniului, cunoasterea modului de respectare a legalitatii cu caracter economic si financiar, stabilirea raspunderii pentru pagube sau nerespectarea disciplinei de gestiune.

In conditiile descentralizarii si dezetatizarii creste atat rolul controlului financiar, ca functie a conducerii care capata noi forme de manifestare, cat si raspunderea acestuia, determinata de sistemul nou de relatii intre stat si agentii economici, de gradul mai accentuat de independenta si mai ales de aportul incomparabil mai mare pe care acesta trebuie sa-1 aiba in fundamentarea propunerilor privind deciziile cu caracter financiar bugetar si final ce urmeaza sa fie luate.

Controlul reprezinta o forma de manifestare a functiei statului de organizator si conducator al intregii activitati economice si sociale. El are rolul de a contribui la perfectionarea conducerii eficiente a activitatii economico-sociale, de a asigura cunoasterea modului de aplicare a deciziilor luate asupra gospodaririi resurselor materiale si banesti, de asigurare a integritatii avutului public si privat si de respectare a legalitatii.

Manifestandu-se prin functia de control a finantelor, controlul se exercita asupra formarii, reparatiei si utilizarii venitului national si, in principal, are rolul de a realiza cateva obiective, si anume:

urmarirea si realizarea politicii economico-financiare a statului;

stimulator al activitatii productive in scopul cresterii eficientei economice in toate domeniile de activitate;

apararea integritatii avutului public si privat;

gospodarirea rationala a fondurilor.

Controlul este o parte inseparabila a muncii de conducere care sporeste exigenta pe care o au membrii consiliului de administratie fata de ei insisi si fata de altii, cerand posibilitatea pentru controlul reciproc asupra modului de desfasurare a activitatii economico-sociale. Concomitent cu controlul colectivului, fiecare salariat exercita control in procesul si la locul sau de munca.

Controlul se manifesta la nivelul unitatilor patrimoniale ca autocontrol si reprezinta o latura inseparabila a conducerii democratice. Autocontrolul asigura descoperirea si inlaturarea operativa cu forte proprii a neajunsurilor din activitatea economico-financiara a unitatilor patrimoniale, introducerea unui regim sever de economii si eficienta ridicata a intregii activitati. Pentru realizarea acestui obiectiv, autocontrolul necesita un control intern operativ, simplu, capabil sa furnizeze informatii cerute de procesul decizional la toate verigile si compartimentele unitatii respective. In procesul de management, rolul controlului consta in urmatoarele:

descoperirea la timp si rezolvarea contradictiilor ce apar in economie, a neconcordantelor obiective si subiective din cadrul mecanismului functional;

instaurarea unui climat de ordine si disciplina riguroasa in intreaga activitate economica si sociala;

cresterea eficientei activitatii social-economice;

respectarea si aplicarea ferma a legislatiei economice si financiare;

apararea si dezvoltarea proprietatii publice, a celei particulare si mixte;

prevenirea si inlaturarea eventualelor greutati si neajunsuri in scopul asigurarii bunei activitati a mecanismului de functionare a economiei;

prevenirea fenomenelor negative din activitatea economico-financiara;

stimularea gospodaririi mai eficiente a resurselor materiale si umane existente.

Din elementele care structureaza rolul controlului, se desprind principalele sarcini ale acestuia, si anume:

a)  verificarea indeplinirii legilor, hotararilor organelor legislative si executive elaborate pentru infaptuirea politicii economico-financiare;

b)  analizarea factorilor activitatii economice sub aspect economic si financiar pentru descoperirea si mobilizarea rezervelor de crestere a eficientei economice;

c)  verificarea respectarii normelor cu privire la constituirea si utilizarea fondurilor la agentii economici si la nivelul intregii economii;

d) urmarirea indeplinirii intocmai si la timp a obligatiilor agentilor economici fata de organele administratiei centrale si locale, fata de alti agenti economici, fata de fondurile speciale, fatade propriii actionari si lucratori;

e) prevenirea angajarii si utilizarii resurselor materiale si financiare in concordanta cu programele stabilite si cu normele legale existente;

f)  determinarea managerilor regiilor autonome, societatilor comerciale si ai institutiilor publice sa ia masuri pentru apararea patrimoniului public si privat;

g) descoperirea utilizarii ilegale, nerationale si inoportune a fondurilor proprii, atrase si imprumutate, tragand la raspundere pe cei vinovati, urmarirea si reintregirea patrimoniului agentilor economici;

h) sprijinirea conducerilor agentilor economici in actiunea de lichidare si preintampinare a deficientelor constatate, indrumand salariatii pentru cunoasterea mai buna a normelor legale;

i)  controlarea modului in care este organizata si condusa contabilitatea si evidenta operativa a agentilor economici. Pentru indeplinirea rolului nou pe care controlul financiar trebuie sa-1 aiba in perioada de tranzitie la economia de piata este necesara luarea unui ansamblu de masuri care sa asigure urmatoarele:

abandonarea caracterului administrativ birocratic al controlului fiscal din perioada trecuta, cand acesta se realiza, adeseori, dupa criterii arbitrare si subiective;

transformarea controlului financiar intr-un control obiectiv, prin actiunea acestuia in exclu­sivitate asupra parghiilor financiare prin care statul intervine in economie, fiscalitate, buget, subventii;

respectarea cadrului favorabil, legal creat, de manifestare deplina a initiativei individuale, ca o componenta esentiala a democratiei economice.

Legea privind organizarea si functionarea controlului fiscal in tara noastra, adoptata de Parlament, a urmarit realizarea urmatoarelor obiective principale ale reformei, care atesta transformarea radicala a activitatii de control financiar, precum si importanta sa in desfasurarea activitatii la nivelul intregii economii nationale:

intarirea controlului financiar asupra formarii, administrarii sau utilizarii mijloacelor con­tabile de catre toti agentii economici in legatura cu indeplinirea obligatiilor acestora fata de stat;

reducerea numarului de organisme cu atributii de control financiar asupra agentilor economici;

infiintarea in cadrul Ministerului Finantelor Publice a Garzii Financiare, care actioneaza pentru preintampinarea si combaterea fenomenelor de evaziune fiscala, fraude, abateri de la reglementarile comerciale, vamale si de preturi, contrabanda, fenomene negative, antisociale ce ingreuneaza si stagneaza procesul reformei in tara noastra.

In etapa actuala, controlul fiscal, ca principal subsistem al sistemului general de control, pre­zinta o importanta deosebita, deoarece urmareste cu prioritate obiectivele ce au drept scop obtinerea eficientei economice in toate sectoarele de activitate si cu precadere in activitatea de productie si desfacere, unde se manifesta cu putere initiativa si capacitatea creatoare a celor care produc valoare, ceea ce subliniaza mai mult rolul si importanta majora a controlului financiar in Romania.

Ministerul Finantelor Publice este organul central al puterii executive, care aplica strategia si programul Guvernului in domeniul orientarii economiei si finantelor publice. Acest minister elaboreaza propuneri cu privire la dezvoltarea economiei romanesti in ansamblu si a sectoarelor acesteia, fundamenteaza principiile dezvoltarii economice si exercita administratia generala a finantelor publice, actionand pentru stimularea activitatii economice pe criterii de eficienta si echilibru economic, prin folosirea instrumentelor economice, financiare si monetar-valutare, potrivit cerintelor economice de piata si prin stimularea initiativei la nivel macroeconomic. De asemenea, actioneaza pentru crearea cadrului concurentei loiale in economie si urmareste respectarea prevederilor legale in domeniul concurentei.

O atributie principala a Ministerului Finantelor Publice consta in aceea ca exercita prin organele sale controlul si supravegherea financiara a regiilor autonome si a societatilor comerciale, precum si a celorlalti agenti economico-sociali. In indeplinirea acestei atributii, Ministerul Finantelor Publice are dreptul sa dea, ca urmare a controlului, dispozitii obligatorii pentru luarea masurilor de respectare a legii si sa ia masuri pentru aplicarea sanctiunilor legale.

Ministerul Finantelor Publice, in numele statului, efectueaza prin aparatul specializat contro­lul administrarii si utilizarii mijloacelor financiare ale organelor centrale si locale ale administratiei de stat, precum si ale institutiilor de stat si verifica respectarea reglementarilor financiar-contabilein activitatea desfasurata de catre regii autonome, societati comerciale si alti agenti economici in legatura cu indeplinirea obligatiilor acestora fata de stat. Aparatul specializat al Ministerului Finantelor Publice actioneaza operativ si pentru prevenirea si combaterea fraudelor, contraventiilor si infractiunilor la regimul fiscal, vamal si de preturi, luand masurile prevazute de lege.

Ministerul Finantelor Publice are dreptul sa dea dispozitii obligatorii pentru luarea masurilor legale si sa aplice sanctiuni in cazul constatarii unor nereguli. In baza constatarilor ce reies din controlul efectuat de organele sale specializate, are dreptul sa dispuna:

luarea de masuri in vederea inlaturarii si prevenirii neregulilor constatate in activitatea financiar-contabila a administratiei centrale si locale, precum si a regiilor autonome;

corectarea si completarea bilanturilor contabile si varsarea la buget a impozitelor si a altor venituri legale datorate statului.

aplicarea de masuri pentru respectarea prevederilor legale in domeniul preturilor si tarifelor;

suspendarea aplicarii masurilor care contravin reglementarilor financiar-contabile si fiscale.

Ministerul Finantelor Publice indeplineste urmatoarele atributii principale:

elaboreaza proiectul bugetului de stat, iar dupa aprobarea acestuia de catre Parlament, ia masurile necesare pentru asigurarea executiei veniturilor si cheltuielilor prevazute in legea bugetara anuala;

stabileste masuri pentru asigurarea echilibrului financiar-valutar;

asigura incasarea veniturilor bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si a celorlalte fonduri speciale si extrabugetare;

efectueaza operatiunile de trezorerie privind imprumuturile guvernamentale, cat si rambursarea acestora la scadenta si achitarea dobanzilor;

exercita controlul si supravegherea financiara a institutiilor publice;

controleaza activitatea financiara a regiilor autonome, a societatilor comerciale, precum si a celorlalti agenti economici;

actioneaza pentru fundamentarea, urmarirea in executie si asigurarea echilibrului financiar-valutar la nivel macroeconomic;

actioneaza pentru combaterea si eliminarea evaziunii fiscale si a coruptiei;

analizeaza, fundamenteaza si propune cadrul legislativ privind imprumuturile necesare acoperirii deficitului bugetar sau pentru actiuni si lucrari de interes public;

fundamenteaza si infaptuieste politica fiscala promovata de Guvern;

infaptuieste politica vamala in concordanta cu cadrul legislativ existent;

elaboreaza cadrul metodologic si institutional general privind organizarea si conducerea contabilitatii si vegheaza asupra respectarii legalitatii in activitatea de expertiza contabila;

actualizeaza procesul de evolutie a preturilor si tarifelor in economie, in scopul protectiei intereselor consumatorilor si al combaterii tendintelor inflationiste;

activeaza proiecte de legi, hotarari sau alte dispozitii legale care determina sporuri de cheltuieli sau modificari de venituri ale statului;

coordoneaza, negociaza si incheie acorduri internationale in numele statului in domeniul relatiilor financiare si valutare, in colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe;

asigura derularea operatiunilor financiare in cadrul acordurilor guvernamentale, cu decontare in conturile de cliring, barter si cooperare economica;

exercita calitatea de reprezentant al Romaniei la organismele si organizatiile internationale cu caracter financiar;

asigura, in numele si contul statului, activitatea de finantare a operatiunilor de export, precum si de garantare a creditelor de export si import;

reprezinta statul ca subiect de drepturi si obligatii in fata organelor de justitie, daca legea nu stabileste in acest scop un alt organ;

asigura administrarea eficienta a patrimoniului regiilor autonome si a capitalului de stat al societatilor comerciale;

analizeaza si actioneaza, impreuna cu organele bancare, pentru respectarea si intarirea disciplinei financiare si de plati la agentii economici;

expertizeaza documentatiile tehnico-economice si emite acordul pentru realizarea obiecti­velor noi de investitii finantate integral sau partial de la bugetul de stat si de la bugetele locale;

propune cadrul legislativ si elaboreaza cadrul metodologic privind activitatea de asigurari;

reglementeaza circulatia institutionalizata a titlurilor de valoare emise de societatile comerciale si certifica agentii de intermediere a titlurilor de valoare;

exercita atributiile ce-i revin ca organ de specialitate al administratiei publice centrale;

coordoneaza si supravegheaza activitatea in domeniul loteriilor de stat, elibereaza licente pentru practicarea jocurilor de noroc;

asigura tiparirea hartiilor de valoare de natura titlurilor de stat, bonurilor de tezaur, obligatiunilor necesare finantarii datoriei publice, timbrelor fiscale;

editeaza materiale de specialitate necesare mediatizarii problematicii financiare in vederea cunoasterii sale de catre personalul propriu si contribuabili.

In concluzie, din cele prezentate anterior, datorita sferei largi de cuprindere a problemelor cu care se confrunta Ministerul Finantelor Publice, rezulta cu pregnanta rolul si importanta deosebita a controlului la acest nivel.

Controlul financiar al statului se organizeaza si functioneaza in cadrul Ministerului Finantelor Publice si se realizeaza prin Directia Generala de indrumare si Control Fiscal.

Acestea au urmatoarele atributii:

controlarea administrarii si utilizarii fondurilor acordate de la buget pentru cheltuieli de functionare si intretinere a organelor centrale si locale ale administratiei de stat;

elaborarea procedeelor si tehnicilor de control pe laturi si domenii ale activitatii de control financiar;

adaptarea pregatirii profesionale la exigentele economiei de piata, cresterea gradului de formare si documentare a aparatului de control;

coordonarea actiunilor de control cu cele ale altor organisme cu care colaboreaza;

verificarea folosirii mijloacelor si a fondurilor din dotare si respectarea reglementarilor financiar-contabile in activitatea regiilor autonome si a societatilor comerciale cu capital de stat;

verificarea exactitatii si realitatii inregistrarilor in evidentele prevazute de lege si in actele de constituire a societatilor comerciale si a agentilor economici, urmarind stabilirea corecta si la termen a obligatiilor financiare si fiscale fata de stat;

indeplineste si alte atributii de control stabilite potrivit legii in sarcina Ministerului Finantelor Publice;

verifica sesizarile pe linia controlului financiar primite direct sau repartizate de conducere.

La nivelul unitatilor teritorial-administrative, controlul financiar al statului de realizeaza prin Directia Generala a Finantelor Publice in cadrul Directiei Controlului Fiscal. Aceasta directie organizeaza in fiecare judet si in municipiul Bucuresti asigura efectuarea controlului financiar al statului, urmarind aducerea la indeplinire a atributiilor prevazute de legea de organizare si functionare a controlului financiar si a Garzii Financiare.

Directia Controlului Fiscal primeste lunar de la Directia Generala programul de detalierea actiunilor cuprinse in programul de control trimestrial, precum si actiunile de control care trebuie initiate impreuna cu organismele specializate (Garda Financiara, Politia Economica etc.) sau cu celelalte directii din cadrul D.G.F.P. De asemenea, Directia Controlului Fiscal prezinta Directiei Generale rapoarte trimestriale (care cuprind obligatoriu pozitia in programul de control actiunea concret initiata, unitatile controlate, perioada realizata), iar semestrial raporteaza programul de control, cuprinzand rezultatele controlului defalcat pe actiunile de control efectuate. La nivelul judetelor, trebuie mentionat faptul ca orice actiune care se impune initial de catre D.G.F.P. se efectueaza operativ.

Directia Controlului Fiscal are atributia de control financiar de fond si se exercita, de regula, asupra fenomenelor economico-sociale si bugetare din perioade anterioare pe baza datelor con­semnate in documente si in evidente operative. Perioada supusa controlului este bine determinata, de regula prin acte normative, iar obiectivele sunt stabilite prin legi, norme sau tematici. In functie de necesitati, pentru clarificarea si fundamentarea unor constatari se poate efectua control operativ inopinat, insa numai la agentii economici la care se executa si controlul de fond.

Un agent economic, calendaristic, poate face obiectul unui singur control al contabilitatii pentru sinceritatea bilanturilor si determinarea sumelor datorate cu orice titlu statului.

Este supusa controlului intreaga activitatea a perioadei scurse de la precedenta verificare de aceeasi natura si cu aceleasi obiective care, potrivit legii, nu s-au prescris. De la aceste prevederi fac exceptie actiunile de documentare, analiza si urmarire a implementarii unor reglementari care se pot efectua numai dupa notificarea si obtinerea acordului agentului economic, precum si verificarea reclamatiilor cu privire la existenta unor eludari ale legilor financiare si fiscale, care se efectueaza de cate ori este cazul.

Durata maxima a unei actiuni de control la sediul unui agent economic este de trei luni, in­diferent de perioada supusa controlului. Pe parcursul controlului contabilitatii pentru determinarea sumelor datorate cu orice titlu statului, agentii economici au dreptul sa fie asistati de catre un consilier la alegere, de regula din randul contabililor autorizati sau expertilor contabili.

Masurile dispuse ca urmare a controlului se comunica celor controlati in termen de 30 de zile de la terminarea verificarii la sediul acestora si pot fi contestate la Ministerul Finantelor Publice in 15 zile de la data notificarilor. Ministerul Finantelor Publice va solutiona contestatiile si se vor comunica solutiile in termen de 45 de zile. Decizia de solutionare a Ministerului Finantelor Publice este executorie si poate fi atacata in termen de 15 zile de la luarea la cunostinta, la organele competente judecatoresti.

Organele controlului fiscal sunt imputernicite prin lege sa constate fapte care constituie contraventie, referitoare la obligatiile ce revin conducerilor si salariatilor administratiei institutiilor de stat si agentilor economici supusi controlului.

In acest sens, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda nerespectarea de catre persoanele mentionate a obligatiilor care le revin, atunci cand se realizeaza un control. Persoanele controlate au urmatoarele obligatii fata de organele de control:

de a pune la dispozitie registrele si corespondenta, actele, piesele justificative, darile de seama, bilanturile contabile si alte documente justificative;

de a prezenta pentru control valorile pe care le gestioneaza sau le au in pastrare si intra sub incidenta controlului;

de a da informatii si explicatii verbale si in scris in legatura cu problemele care fac obiectul controlului;

de a elibera, in conditiile legii, documentele solicitate in original sau in copii certificate;

de a asigura sprijinul si conditiile necesare bunei desfasurari a controlului si de a da concursul pentru clarificarea constatarilor.

La fel ca si la celelalte niveluri, si la Directia Controlului Fiscal se remarca rolul si importanta majora pe care o are controlul in desfasurarea in bune conditii a activitatii economico-sociale in tara noastra si cu pierderi minime.