Seminar - relatiile de agentie

SEMINAR - RELATIILE DE AGENTIE

CONCEPTE DE STUDIAT

• Orice firma poate fi reprezentata ca o structura piramidala, avand la baza ei actionarii si la varf managementul relatii intre etajele structurii cele mai importante implica actionarii, managerii si creditorii

Actionarii ordinari controleaza firma prin intermediul drepturilor lor de vot controlul asupra firmei imbraca doua forme

controlul de drept depinde de numarul de actiuni detinute de un actionar ca urmare a investitiei facute in firma respectiva ponderea detinuta in capitalul social

controlul de fapt capacitatea efectiva a unui actionar de a influenta deciziile strategice si gestiunea curenta a firmei ponderea detinuta in numarul total de voturi

Intrebare fundamentala: CE INSEAMNA, DE FAPT, CONTROLUL ACTIONARILOR ASUPRA UNEI FIRME?

Raspuns: controlul este dat de capacitatea de control pe care proprietarii firmei (actionarii) o au asupra echipei de manageri guvernare corporatistA (engl. corporate governance)

Guvernarea corporatista presupune, pe de o parte, controlul asupra "insiderilor" firmei (angajatii si, mai ales, managerii) si, pe de alta parte, controlul asupra "outsiderilor" firmei (investitorii strategici potentiali sau intermediarii financiari).

Guvernarea corporatista poate fi exercitata in doua modalitati distincte

a)            In mod direct, prin intermediul drepturilor de vot asociate actiunilor, atunci cand structura actionariatului este suficient de concentrata

b)           In mod indirect, prin relatia de agentie, atunci cand actionariatul are un grad ridicat de dispersie

• Managerii sunt imputerniciti de proprietarii firmei - actionarii - in vederea luarii deciziilor scopurile personale ale managerilor pot intra in conflict cu maximizarea averii actionarilor conflictele de interese potentiale sunt abordate de TEORIA DE AGENT (DE AGENTIE)

• RELATIA DE AGENTIE

• Unul / mai multi indivizi (principaliI

(1) angajeaza alt individ / organizatie (AGENT) pentru a realiza un serviciu

deleaga autoritatea de luare a deciziei agentului

Tipuri de relatii in managementul financiar:

ACTIONARI - MANAGERI

ACTIONARI - CREDITORI (prin manageri)

MANAGERI - ACTIONARI - CREDITORI (firma in dificultati financiare)

CONFLICTUL DE AGENTIE 1: ACTIONARI VERSUS MANAGERI

Problema de agentie potentiala: managementul detine mai putin de 100% din actiunile ordinare ale firmei CONFLICTE DE AGENTIE: maximizarea averii actionarilor intra in conflict cu anumite scopuri manageriale (de exemplu, maximizarea dimensiunilor companiilor pe care le conduc)

Managerii pot fi incurajati sa actioneze in interesul actionarilor cu ajutorul unui set de stimulente, constrangeri si penalizari

aceste masuri sunt mai eficiente daca actionarii observa toate actiunile derulate de manageri (virtual imposibil - PROBLEMA DE HAZARD MORAL

reducerea conflictelor de agentie si a problemelor de hazard moral presupune suportarea de catre actionari a unor COSTURI DE AGENTIE = toate costurile suportate de actionari in vederea incurajarii unui comportament managerial care sa duca la maximizarea pretului actiunilor firmei:

Cheltuieli de monitorizare a actiunilor manageriale

Cheltuieli de structurare organizationala

Costuri de oportunitate

Actionarii nu intreprind nici un efort de influentare a comportamentului managerial costuri de agentie zero pierdere la nivelul avutiei actionarilor datorita actiunilor manageriale improprii

Actionarii supravegheaza atent orice actiune manageriala costuri de agentie foarte mari COSTURILE DE AGENTIE OPTIME trebuie suportate numai atata vreme unitate monetara cheltuita produce mai mult de o unitate monetara la nivelul avutiei actionarilor

Doua pozitii extreme in privinta gestionarii conflictelor de agentie actionari - manageri:

managerii firmei sunt recompensati numai pe baza modificarilor pretului actiunilor costuri de agentie reduse dificil de angajat manageri care sa opereze astfel fluxul de venituri al managerilor si recompensarea lor depind astfel de evenimente economice care nu se afla sub controlul managerilor

monitorizarea fiecarei actiuni manageriale costuri ridicate

Solutia optima: recompensarea manageriala este legata de performanta, dar apar si elemente de monitorizare MECANISME SPECIFICE DE MOTIVARE MANAGERIALA:

Recompensarea managerilor

structurarea recompenselor trebuie sa tina cont de doua obiective:

atragerea si retinerea managerilor

alinierea actiunilor manageriale la interesele actionarilor

structurarea recompenselor manageriale:

a.       un salariu anual specific

b.       un bonus in numerar sau actiuni platit la sfarsitul anului - ACTIUNI DE PERFORMANTA (engl. performance shares)

c.       optiuni de cumparare a actiunilor (engl. stock options)

criteriile de acordare a recompenselor au evoluat dinspre cele contabile (de exemplu, EPS (castigul pe actiune, engl. earnings per share) sau ROE (castigul la capitalul propriu, engl. return on equity)) spre cele legate de valoarea de piata mai recent, o masura folosita este EVA (valoarea economica adaugata, engl. economic value added

Interventia directa a actionarilor

astazi majoritatea actiunilor este detinuta de investitori institutionali (societati de asigurari, fonduri de pensii, fonduri mutuale) ei au puterea de a exercita o influenta considerabila asupra operatiunilor companiilor prin:

discutii cu managerii si formularea de recomandari

propuneri care sunt ulterior supuse votului in Adunarea Generala a Actionarilor

votul de inlocuire al echipei manageriale neperformante

schimbarea fundamentala pe care investitorii institutionali o promoveaza in general consta in independenta maxim posibila a Consiliului de Administratie

Amenintarea cu concedierea

pana de curand, probabilitatea ca managerii unor mari corporatii sa fie inlocuiti de actionari era foarte redusa explicatia consta in dispersarea ridicata a actionariatului control redus asupra mecanismelor de vot

situatia este in plina schimbare din ce in ce mai mult, motivele oficiale ale demisiilor inaintate de managerii incep sa numai fie 'starea de sanatate' ci 'ratiunile personale', ci 'cerinta Consiliului de Administratie'

Amenintarea cu o preluare ostila

probabilitatea unei preluari ostile este ridicata atunci cand actiunile unei firme sunt subevaluate comparativ cu potentialul sau datorita managementului defectuos

intr-o preluare ostila, de obicei managementul firmei achizitionate este concediat managerii au astfel un stimulent puternic de intreprindere a actiunilor care maximizeaza pretul actiunilor

preluarile conduc si ele la doua tipuri de conflict intre actionari si manageri:

in situatia in care managerii blocheaza preluarile beneficie companiei

in situatia in care vanzarea firmei nu are loc la cel mai mare pret posibil

CONFLICTUL DE AGENTIE 2: ACTIONARI VERSUS CREDITORI

Creditorii pretind o parte a fluxului de venituri al firmei ca plata pentru dobanda si principalul asociat datoriei asumate de companie creditorii pretind o parte din activele firmei in caz de faliment

Creditorii imprumuta fondurile la rate ale dobanzii care sunt construite in functie de riscul firmei bazat pe:

gradul de risc al activelor existente ale firmei

asteptarile referitoare la gradul de risc al activelor ce vor fi achizitionate in viitor

structura de capital existenta (partajarea capitalului intre capital propriu si datorie)

asteptarile referitoare la deciziile ulterioare privind structura de capital

POT SI AR TREBUI ACTIONARII, PRIN MANAGERII / AGENTII LOR, SA EXPROPRIEZE CREDITORII DE AVERE?

Caz: actionarii, prin manageri, determina vanzarea unei parti a activelor firmei relativ neriscante si investirea sumelor rezultate intr-un proiect nou, mult mai riscant decat activele existente ale firmei riscul mai ridicat va antrena cresterea ratei acceptabile a castigului la datoria firmei valoarea datoriei existente se va reduce daca proiectul are succes, cea mai mare parte a beneficiilor se duc catre actionari, castigurile debitorilor fiind fixate la fosta rata a castigului creditorii sunt expropriati de valoare

in general, NU comportamentul neetic nu este specific lumii afacerilor masuri luate de creditori care sunt in detrimentul actionarilor:

plasarea de restrictii (engl. covenants) in aranjamentele de creditare

refuzul de a acorda credite ulterioare firmei

pretentia la o rata ridicata a dobanzii care sa ii compenseze pentru riscul unei posibile exproprieri

pentru a servi interesele actionarilor pe termen lung, managerii trebuie 'sa joace corect' in raporturile cu creditorii managerii, ca agenti ai actionarilor si creditorilor, trebuie sa actioneze astfel incat sa mentina echilibrul intre cele doua categorii de detinatori de active financiare

de asemenea, datorita constrangerilor si sanctiunilor, actiunile manageriale care expropriaza alte grupuri interesate in evolutia firmei (engl. stakeholders) - angajatii, clientii, furnizorii, comunitatea - se fac in detrimentul actionarilor

• CONFLICTUL DE AGENTIE 3: ACTIONARI VERSUS MANAGERI VERSUS CREDITORI

Dificultati financiare ale firmei posibilitate de faliment luarea unei decizii:

lichidarea afacerii prin vanzarea activelor

reorganizarea  cine va beneficia si in ce masura de pe urma reorganizarii

In general, managerii fac 'prima mutare' in general, ei aleg reorganizarea ca o masura ce asigura pastrarea pozitiilor pe care le detin conflict cu actionarii sau/si creditorii care considera ca firma ar trebui lichidata

Lichidarea sau reorganizarea presupun ca actionarii trebuie sa accepte o valoare a actiunilor mai mica in cazul reorganizarii valoarea actiunilor nu scade pana la zero

Toate reorganizarile in urma falimentelor implica negocieri intense intre toate partile care au un interes in firma:

o       Creditorii prefera in general lichidarea firmei, deoarece astfel isi recupereaza fondurile repede

o       Managementul doreste sa pastreze firma in viata, deci prefera reorganizarea managementul este tentat sa ofere creditorilor mai mult decat ar trebui, in detrimentul actionarilor

o       Actionarii pot inlocui managerii daca ofera prea mult creditorilor