SFERA DE CUPRINDERE A FISCALITATII

SFERA DE CUPRINDERE A FISCALITATII

Abordarea fiscalitatii prin prisma structurii are o mare importanta, atat economica cat si sociala, in orice tara. Aceasta depinde de:

a)     nivelul de dezvoltare economica din aceea tara. In tarile cu economie dezvoltata majorarea graduala de la an la an este o caracteristica esentiala. In aceste tari, impozitele directe au ponderea cea mai mare in asamblul resurselor financiare bugetare. In tarile cu economie mai putin dezvoltata predomina impozitele indirecte, pe de o parte, datorita posibilitatilor reduse de a stabili impozitul pe veniturile obtinute sau pe averea detinuta si, pe de alta parte, deoarece veniturile populatiei sunt foarte scazute iar opozitia celor bogati de a institui impozite directe este puternica.

b)     diversivitatea modurilor de producere a avutiei nationale;

c)     politica statului in materie fiscala;

d) nivelul fiscalitatii celorlalte tari. O fiscalitate ridicata poate face ca oamenii si capitalurile sa migreze spre tari cu presiune fiscala mai mica sau spre paradisuri fiscale, unde veniturile lor nete vor fi mai ridicate.

e) structura cheltuielilor publice. Structura cheltuielilor publice este diferita de la tara la tara. In tarile in care statul acorda prioritate actiunilor de securitate sociala, invatamant, sanatate, cultura si arta, de care beneficiaza direct contribuabilii, statul are motivatia necesara pentru a pretinde impozite mai ridicate, existand un grad de reversibilitate a acestora. Structura cheltuielilor este influentata si de politica guvernamentala, adica de orientarea politica a unui guvern. Putem aminti astfel, doua tipuri de fiscalitate :

fiscalitatea de tip liberal. Acest tip de fiscalitate este perceputa de contribuabili ca fiind mai relaxanta, deoarece statul nu intervine in viata economica si sociala, lasand piata libera. Din acest motiv statul cheltuieste mai putin, instituie impozite mai mici. Pe cealalta parte, observam ca in acest tip de guvernare bugetul fiecarei familii are de suferit deoarece acest buget se incarca tocmai cu acele cheltuieli care, in general, si le asuma statul;

fiscalitatea de tip social. Aceasta fiscalitatea este, in general, mai ridicata decat fiscalitatea de tip liberal deorece statul are nevoie de resurse financiare mai mari pentru a sustine actiuni sociale si de securitate sociala, predominante a politicii sociale.

f) natura regimului politic.

Din punct de vedere structural fiscalitatea poate fi abordata astfel:

a) fiscalitatea in sens larg;

b) fiscalitatea in sens restrans sau propriu-zisa.

Fig1.1. - Structura fiscalitatii

Fiscalitatea in sens larg poate cuprinde fiscalitatea propriu-zisa si parafiscalitatea.

Fiscalitatea propriu-zisa cuprinde totalitatea impozitelor si taxelor pe care le " suporta " agentii economici sau contribuabilii si o regasim prin sistemul de impozite si taxe instituit de catre stat prin legi si norme .

Structurarea impozitelor in impozite directe si indirecte este diferita de la tara la tara.

In randurile urmatoare voi prezenta ponderea celor doua tipuri de impozite in Romania in totalul veniturilor fiscale, intre anii 1990 si 2008, in baza legii bugetului de stat din anii respectivi.

Anii
Impozite directe
Impozite indirecte

Sursa: Legea bugetului de stat a Romaniei in anii 1990, 1993-2008

Se observa ca, din anul 1993 ponderea impozitelor directe in venituri fiscale a avut, cu mici exceptii, o tendinta descrescatoare, iar a impozitelor indirecte, o tendinta crescatoare.

Cresterea ponderii impozitelor indirecte se poate explica prin faptul ca, de-a lungul anilor, pe fondul degringoladei economiei romanesti, impozitele directe nu mai puteau fii majorate doarece populatia nu le mai putea suporta . Acel nivel al "iluziei" fiscale nu a mai putut fi intretinut si tendinta internationala era de a inversa ponderea celor doua tipuri de impozite. Atunci s-a folosit o metoda mai voalata de percepere a impozitelor si anume impozitul indirect. Prin extinderea impozitelor indirecte s-a observat ca, incasarile la bugetul de stat din aceste impozite sunt mai stabile pe termen lung decat cele provenite din impozite directe.

Despre impozitele indirecte si directe voi vorbi insa pe larg intr-un capitol distinct.

Fiscalitatea in sens restrans sau propriu-zisa cuprinde asa cum am amintit totalitatea impozitelor si taxelor.

Deseori criticata ca fiind prea mare si deosebit de complicata, fiscalitatea romaneasca de dupa Revolutie a cunoscut un indice al cresterii relative in perioada 1991-2000, respectiv o scadere treptata in perioada 2001-2004.

Intrat in vigoare incepand cu 2004, Codul fiscal din 22.12.2003 adoptat prin Legea nr.571/22.12.2003 (M.O. nr. 927/23.12.2003) prevede ca deciziile de politica fiscala pentru anul urmator sa se anunte cu cel putin sase luni inainte. Astfel, la 15 iunie 2004 au fost anuntate de catre Ministerul Finantelor Publice principalele noutati fiscale aferente anului 2005. Dupa primul moment, in care au fost apreciate favorabil reducerile de fiscalitate preconizate, au inceput diversele controverse si opinii critice la adresa acestor masuri, care au constat, in special, in timiditatea relaxarii, "neonorarea" propunerii de neimpozitare a profitului reinvestit si gradul, in continuare ridicat, al taxarii pe forta de munca.

Daca in perioada 1997-2000 indicele de fiscalitate din Romania a crescut cu aproximativ 16 puncte procentuale, intre 2001-2004 s-a consemnat o ordonare a legislatiei fiscale materializata in Codul fiscal si Codul de procedura fiscala, respectiv scaderi usoare a cotelor de impozitare, in special cele legate de forta de munca.

Anul 2005 aduce o scadere de peste 10% a indicelui relativ de fiscalitate avand in vedere evolutiile favorabile din economia romaneasca in ultimii ani, precum si politicile regionale de atragere a investitiilor straine in Europa Centrala si de Est.

Fiscalitatea romaneasca se incadreaza in tiparul fiscalitatii est-europene care, printr-o impozitare directa mai redusa, creste atractivitatea propriei piete pentru investitiile straine, facand concurenta statelor vest europene ce practica niveluri de fiscalitate mai ridicate.

Cu toate acestea insa, nu se poate aprecia ca exista o uniformitate nici macar in regiunea est-europeana, existand tari care - in ceea ce priveste impozitul pe venitul persoanelor fizice - au introdus cota unica (Estonia, Letonia, Lituania, Rusia, Ucraina etc.) si altele care isi mentin sistemul de impozitare progresiva (Cehia, Ungaria, Polonia).

Din punctul de vedere al taxei pe valoarea adaugata, in ultimii ani, se observa ca ratele aplicate se mentin relativ constante in unele tari din Europa Centrala si de Est, cum ar fi Ungaria, Polonia, Slovenia, Romania.

Romania aplica, incepand cu 1 ianuarie 2005, o cota unica de impozitare de 16% asupra veniturilor persoanelor juridice si fizice. Incepand cu 1 ianuarie 2006, aceasta s-a extins si asupra altor categorii de venituri ale persoanelor fizice, care pana acum beneficiau de o impozitare la nivel mai redus. De asemenea, si veniturile nerezidentilor intra sub incidenta acestei cote.

Reforma administratiei fiscale a inceput deja in Romania prin infiintarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (ANAF) in octombrie 2003, functionala din 2004, si prin infiintarea departamentului pentru marii contribuabili. Aceasta reforma a continuat cu introducerea sistemelor VIES si SEED, sisteme care stau la baza schimbului de informatii in ceea ce priveste TVA si accizele, si fara de care nu se poate pune problema armonizarii legislatiei Romaniei cu cea a Uniunii Europene.

Chiar daca la o prima vedere se observa eliminarea anumitor facilitati fiscale, acestea se constituie in forme de ajutor de stat care sunt reglementate printr-o legislatie distincta ce continua sa fie aplicabila. In baza acestei legislatii, investitorii pot beneficia de ajutoare de stat individuale sau chiar de scheme de ajutor de stat la initiativa anumitor autoritati (spre exemplu, in situatia in care s-ar initia proiecte de lege care sa incorporeze astfel de scheme de ajutor de stat cum ar fi o lege a investitiilor).

Consolidarea fiscala este un concept introdus in legislatia de TVA, aplicabil dupa aderare si se refera la consolidarea pozitiilor de TVA in cadrul grupurilor de firme si ofera posibilitatea compensarii acestora.

Atunci cand se face referire la impozit pe profit este important de mentionat faptul ca reglementarile privind preturile de transfer si sediul permanent au fost aliniate reglementarilor internationale in materie, in speta principiilor OECD. Normele de aplicare a codului fiscal privind preturile de transfer chiar fac trimitere la comentariile OECD pentru aplicarea acestora atunci cand este necesar. Interesul asupra acestor subiecte a crescut considerabil in ultima perioada, atat la nivelul contribuabililor, cat si al autoritatilor fiscale.

Cheltuielile cu serviciile sunt deductibile numai prin prisma existentei unei documentatii care sa justifice necesitatea prestarii serviciilor, cat si prestarea lor efectiva. Pe langa pregatirea documentatiei in vederea obtinerii deductibilitatii, pot aparea si alte implicatii, cum ar fi cele legate de preturile de transfer, sediu permanent, impozite pe veniturile nerezidentilor, impozit pe venit etc.

In cazul in care cheltuielile inregistrate la cesionarea creantelor sunt cheltuieli deductibile, cele inregistrate la scoaterea din evidenta a creantelor neincasate in cazul anularii acestora, continua sa fie tratate ca nedeductibile.

Gradul de indatorare sub care se acorda deductibilitatea dobanzilor, aplicabil de la 1 ianuarie 2005, este de 3 la 1. Cu toate acestea, neincluderea imprumuturilor de la banci in categoria imprumuturilor pentru care se limiteaza deductibilitatea dobanzilor prin gradul de indatorare a contribuit la relaxarea programelor de creditare pentru dezvoltarea afacerilor.

Un prim efect evident al aplicarii cotei unice de impozitare de 16% a fost o relaxare fiscala, insa efectele acesteia ar fi maximizate daca ar fi insotite si de o reducere similara sau de o plafonare a contributiilor sociale. In prezent, contributiile sociale (fondul de pensii, fondul de somaj, asigurarile de sanatate) raman la un nivel ridicat.

In ceea ce priveste veniturile din investitii, cea mai importanta schimbare din anul 2008 a fost introducerea cotei de 16% pentru impozitarea dividendelor si dobanzilor, venituri pentru care anterior se prevedea o cota de 10%.

Cresterea impozitului pe dividende va stimula probabil reinvestirea profitului obtinut cu toate ca neimpozitarea profitului reinvestit, considerata una dintre marile mize ale modificarii Codului fiscal, nu a fost aprobata.

Veniturile din tranzactionarea valorilor mobiliare (actiuni, parti sociale etc.) sunt si ele impozitate cu 16%. Impozitul pe castigurile din actiuni la Bursa a ramas de 1% pentru titlurile detinute cel putin un an si de 16% pentru cele vandute sub un an.

Impozitul de 2% pe venitul microintreprinderilor nu se aplica firmelor de consultanta si management, pentru a se evita evaziunea fiscala prin incasarea unor salarii si venituri pe aceste firme, iar nivelul de 2% creste gradual, in 2008 este 2,5% si va ajunge in 2009 la 3% .

Tranzactiile imobiliare vor fi impozitate cu 3% din valoarea totala fata de o cota de 16% din diferenta de pret aplicata in prezent, iar taxa de timbru de 1% a fost eliminata.

Modificarile in domeniul TVA cu impact semnificativ asupra mediului de afaceri in perioada 2005-2007 tin de domeniului imobiliar (aplicarea masurilor simplificate pentru vanzarea de cladiri si terenuri) precum si de societatile de televiziune prin cablu (eliminarea scutirii pentru serviciile de difuzare prin cablu).

In ceea ce priveste modificarile anului 2006, acestea afecteaza si importatorii de energie electrica si gaze prin reteaua de distributie, in sensul ca beneficiaza de scutire de TVA la import.

In plus, conform prevederilor Codului fiscal aplicabil de la 1 ianuarie 2007, le este interzis tuturor municipalitatilor (consiliile locale, judetene sau Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz) sa instituie taxe speciale concesionarilor din sectorul utilitatilor publice - gaze naturale, apa, energie electrica - pentru existenta pe domeniul public/privat al unitatilor administrativ-teritoriale a retelelor de apa, de transport si distributie a energiei electrice si a gazelor naturale.

De asemenea, beneficiarul acestor prevederi privind TVA, va fi tinut raspunzator individual si solidar pentru plata TVA in cazul in care furnizorul / prestatorul / reprezentantul fiscal al unei persoane impozabile nerezidente nu emite factura pentru bunurile livrate / serviciile prestate sau daca factura emisa cuprinde anumite date incorecte. Totusi, in situatia in care beneficiarul face dovada platii TVA catre furnizor / prestator / reprezentant fiscal acesta nu mai este raspunzator pentru plata TVA la bugetul de stat.

Principalele modificari ce au intrat in vigoare odata cu aderarea Romaniei la UE vor afecta si tranzactiile de import-export efectuate cu tari din UE, tranzactiile imobiliare si cele financiare.

Referitor la accize trebuie avute in vedere modificarile aferente anului 2006 precum si masurile tranzitorii si impactul pe care aderarea la Uniunea Europeana il are in sfera de aplicare a acestor taxe indirecte.

Astfel, in 2006 nivelul accizelor s-a modificat in doua etape. Incepand cu 1 ianuarie 2006 s-a redus nivelul accizelor cu aproximativ 5% pentru cafeaua prajita, verde si solubila, in timp ce incepand cu 1 iulie 2006 a crescut nivelul accizelor pentru produsele accizabile armonizate (adica bere, produse din tutun, alcool etilic, benzina cu plumb, electricitate etc). O alta prevedere importanta se refera la introducerea obligativitatii reautorizarii tuturor antrepozitelor fiscale, cu reverificarea conditiilor legale, in cursul anului 2006.

Incepand cu 2007 se elimina acciza la aparatele de aer conditionat si cuptoarele cu microunde, iar accizele la cristale si bijuterii vor fi reduse gradual timp de trei ani pana la nivelul zero, iar la cafea timp de patru ani, pana la zero.

In cele din urma, printre cele mai importante prevederi ce au intrat in vigoare odata cu aderarea Romaniei la UE se afla si autorizarea antrepozitelor fiscale de depozitare pentru toate tipurile de produse accizabile si aparitia de noi notiuni in legislatia privind accizele - vanzari la distanta, reprezentant fiscal, noi documente si obligatii de raportare precum si o baza de date ce va contine codurile de identificare pentru antrepozitarii autorizati

Paradoxal, indicele relativ al fiscalitatii romanesti nu a fost si nu este printre cele mai ridicate, astfel ca reducerea intr-un singur an, din 2004-2005, a acestuia cu o cota de 10% reprezinta un fapt mai rar intalnit la nivelul unei economii.

Indicele relativ al fiscalitatii este un indicator specific fiecarei natiuni si reprezinta, in esenta, suma principalelor impozite si taxe percepute companiilor si persoanelor fizice (contribuabili). Particularitatile de ordin social-economic si cultural reprezinta un factor la latitudinea fiecarei tari si nu exista constrangeri de ordin global asupra nivelului fiscalitatii, decat in cazuri particulare. Astfel, indicele relativ al fiscalitatii romanesti pe anii 2004-2008 , calculat aproximativ, este cel prezentat in tabelul urmator: