SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE

SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE

Continut

Clasificare

Indicatori

    Indicatori de nivel

    Indicatori de structura

    Indicatori de dinamica

Factorii care influenteaza cheltuielile bugetare

Reguli privind creditele bugetare

Evaluarea cheltuielilor bugetare

Analiza teoretica a cheltuielilor publice

CONTINUT

Definirea cheltuielilor publice

def. Cheltuielile publice reprezinta relatii economico-financiare in forma baneasca ce se manifesta intre stat, pe de o parte, si persoanele juridice, pe de alta parte, cu ocazia repartizarii si utilizarii resurselor financiare publice in vederea indeplinirii functiilor statului.

Cheltuielile publice se finalizeaza prin plati efectuate de catre autoritati si institutii publice pe seama resurselor financiare publice. Din punct de vedere al continutului cheltuilelile publice pot fi grupate in doua mari categorii, respectiv:

       cheltuieli publice ce exprima un consum definitiv de produs intern brut, concretizate de platile efectuate curent (cheltuieli curente) de catre entitatile publice;

       cheltuieli publice ce exprima un avans din produsul intern brut fiind reprezentate de participarea statului la finantarea formarii brute a capitalului (cheltuieli de capital ce au ca scop realizarea de investitii).

In Legea Finantelor Publice nr. 500/2002 precum si in Legea Finantelor Locale nr. 273/2006 se face referire la cheltuielile bugetare, acestea reprezentand suma prevazuta si aprobata in bugetele publice in limitele si potrivit destinatiilor stabilite. Aceste cheltuieli bugetare sunt aferente bugetelor ce formeaza sistemul unitar de bugete, precum si Bugetului general consolidat.

Componentele sistemului unitar de bugete sunt:

a.  Bugetul de stat - elaborat si administrat de Guvern, aprobat de Parlament prin lege bugetara anuala.

b.  Bugetul asigurarilor sociale de stat - elaborat si administrat de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei; aprobat de Parlament prin lege bugetara anuala.

c.  Bugetele locale sunt bugete ale unitatilor administrativ-teritoriale (judete, municipii, orase, comune) - aprobat prin hotarari ale consiliilor locale, judetene sau Consiliul General al municipiului Bucuresti.

d.  Bugetele fondurilor speciale, respectiv Bugetul pentru sanatate - elaborat de CNASS si anexat la legea bugetului de stat; Bugetul pentru somaj - elaborat, administrat de OMFM (Oficiul pentru Migratia Fortei de Munca - in prezent OMFM este AOFM 'Agentia pentru Ocuparea Fortei de Munca) si anexat la Legea Bugetului asigurarilor sociale.

e.  Bugetul Trezoreriei Statului - aprobat prin H.G.; este un buget in care sunt inscrise si aprobate anual veniturile si cheltuielile specifice Trezoreriei.

f.   Bugetele institutiilor publice autonome (autonom vizeaza nesubordonarea unei alte institutii publice).

g.  Bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial de la un buget public

h.  Bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii

i.   Bugetele fondurilor externe nerambursabile.

j.   Bugetele creditelor externe rambursabile

def. Creditul bugetar reprezinta suma prevazuta si aprobata in buget reprezentand limita maxima pana la care se pot ordonanta si efectua plati in cursul anului bugetar atat pentru actiuni asumate in acel exercitiu bugetar cat si pentru actiuni multianuale.

def. Creditul de angajament reprezinta limita maxima pana la care se pot angaja cheltuieli in cursul anului bugetar potrivit distinatiilor si creditelor bugetare aprobate.

Executia cheltuielilor publice

def. Executia cheltuielilor bugetare (publice) reprezinta totalitatea operatiunilor prin care se realizeaza platile aferente cheltuielilor bugetare.

Plata cheltuielilor bugetare reprezinta ultima etapa a executiei cheltuielilor bugetare.

Celelalte trei etape ale executiei cheltuielilor bugetare sunt:

   angajarea - reprezinta activitatea ce conduce la o obligatie de plata de catre o institutie sau o autoritate publica in favoarea unui tert pe baza unui act juridic (factura, Hotarare de Guvern, decizie ministeriala);

   lichidarea - reprezinta activitatea in cadrul careia se verifica angajamentele asumate, sumele datorate, precum si conditiile de exigibilitate aferente obligatiei de plata.

De primele trei etape raspunde persoana aflata la conducerea institutiei sau autoritatii publice ce poarta denumirea de ordonator de credite bugetare.

Cheltuielile Bugetului general consolidat se calculeaza insumand cheltuielile bugetare din sistemul bugetar din care se scad mai intai transferurile intre bugete (obtinandu-se cheltuielile consolidate) si ulterior operatiunile de natura operatiilor publice (obtinandu-se astfel cheltuielile Bugetului general consolidat).

Cheltuielile bugetare respectiv creditele bugetare aferente fiecarui tip de cheltuiala exprima finantari nerambursabile de care beneficiaza autoritatile si institutiile publice in functie de sistemul lor de finantare. Sistemul de finantare al autoritatilor si institutiilor publice este stabilit in functie de subordonarea acelor entitati publice.

CLASIFICARE

Clasificarea economica

In functie de continutul economic, se disting urmatoarele categorii de cheltuieli:

a.     cheltuieli curente

cheltuieli de personal;

bunuri si servicii;

dobanzi la datoria publica;

subventii (reprezinta alocatii bugetare pentru institutii publice) - subventii pe produse sau activitati, subventii pentru acoperirea diferentelor de pret;

fonduri de rezerva;

transferuri intre bugete;

alte transferuri;

asistenta sociala;

alte cheltuieli.

b.  cheltuieli de capital

active nefinanciare;

active financiare.

c.  operatiuni financiare

imprumuturi acordate;

rambursari de credite externe;

comisioane;

rezerve, excedent sau deficit.

Clasificarea functionala

In functie de ramurile, domeniile sau sectoarele de activitate distingem:

a.  servicii publice generale;

b.  aparare, ordine publica si siguranta nationala;

c.  cheltuieli social-culturale;

d.  servicii si dezvoltare publica, locuinte, mediu, ape;

e.  actiuni economice;

f.   rezerve, excent sau deficit.

Clasificarea incrucisata

In cadrul acestei forme de clasificare fiecare categorie de cheltuieli din clasificarea functionala este detaliata in functie de clasificarea economica.

Clasificarea pe sursele de finantare

Clasificarea pe sursele de finantare - pe bugete de la care autoritatea primeste finantari.

FACTORII CE INFLUENTEAZA CRESTEREA CHELTUILEILOR BUGETARE

Factorii care influenteaza cresterea cheltuielilor bugetare sunt:

a.  factori demografici - cresterea populatiei precum si modificarea structurii acesteia conduce la cheltuieli bugetare mai mari datorita unor nevoi sporite;

b.  factori economici - genereaza cresterea cheltuielilor bugetare ca urmare a implicatiilor cresterii si dezvoltarii economice a unui stat;

c.  factori sociali - cresterea venitului mediu pe locuitor la nivelul unei tari conduce la cheltuieli bugetare mai mari ca urmare a armonizarii veniturilor categoriilor sociale din sectorul public precum si ale persoanelor in varsta sau care sunt asistate social;

d.  urbanizarea - dezvoltarea centrelor urbane conduce la cheltuieli bugetare mai mari in special la nivelul bugetelor locale;

e.  factori militari - serviciile de aparare si siguranta nationala sporite conduc la cheltuieli bugetare mai mari;

f.   factori istorici - transferul unor nevoi sociale din perioadele anterioare precum si a poverii imprumuturilor publice contractate in anii anteriori (povara este reprezentata de dobanda si de ratele de rambursare);

g.  factori politici - cresterea responsabilitatilor statului genereaza cheltuieli bugetare mai mari.

REGULI PRIVIND CREDITELE BUGETARE

   Creditele bugetare aprobate prin Buget sunt limite maxime si reprezinta finantari definitive (nerambursabile) si gratuite (fara dobanda).

   Creditele bugetare aprobate pentru o autoritate sau institutie publica nu pot fi utilizate pentru finantarea altei entitati publice.

   Creditele bugetare aprobate pentru un capitol de cheltuieli bugetare nu pot fi utilizate pentru un alt capitol.

   Creditele bugetare ramase neutilizate pana la sfarsitul anului sunt anulate.

EVALUAREA CHELTUIELILOR BUGETARE

Se realizeaza pe baza unor indicatori cu ajutorul carora se pot exprima:

o   Eficienta cheltuielilor - se determina ca raport intre efectele obtinute si eforturile corespunzatoare acestora;

o   Eficacitatea cheltuielilor - se determina ca raport intre efectele obtinute si cele prevazute;

o   Economicitatea cheltuielilor - se compara eficacitatea cu gradul de realizare a rezultatelor prevazute.

Eficienta alocativa a resurselor este reprezentata de atingerea optimului paretian, potrivit caruia o alocare de resurse este eficienta daca are loc cresterea bunastarii unei persoane fara a afecta pe cea a altei persoane (a o descreste). Acest optim paretian se bazeaza pe judecati de valoare privind individul, respectiv:

analiza preferintelor precum si a bunastarii fiecarui individ in parte;

factorii neeconomici ce pot influenta bunastarea indivizilor sunt exclusi;

daca o alocare a resurselor genereaza cresterea bunastarii la ultima persoana fara a influenta bunastarea altei persoane atunci deciziile politice sau publice cu au condus la acea alocare sunt considerate optime.

Eficienta in sens pareto vizeaza fie eficienta schimbului (rata marginala de substitutie* intre doua bunuri trebuie sa fie aceeasi pentru toate persoanele), fie eficienta tehnica (rata marginala intre doi factori de productie trebuie sa fie aceeasi pentru toate bunurile), fie asa numita eficienta omniprezenta a lui Pareto (eficienta mixta intre eficienta schimbului si cea tehnica; rata marginala de substitutie intre doua bunuri reprezinta rata marginala de substitutie intre doi factori).

ANALIZA TEORETICA A CRESTERII CHELTUIELILOR PUBLICE

Modelul lui Musgrove si Rostoro

Legea lui Woguer

Analizele lui Peacock si Wiseman

Modelul lui Musgrove si Rostoro

Musgrove si Rostoro au identificat trei stadii ale dezvoltarii economice, analizand ponderea investitiilor din sectorul public in totalul investitiilor din economie.

Stadiile indentificate au fost:

stadiul de inceput in care predominau investitiile publice;

stadiul de mijloc in care investitiile publice sunt complementare investitiilor private;

stadiul de dezvoltare in care investitiile private predominau.

Legea lui Woguer

Woguer analizand empiric relatia dintre cheltuielile bugetare, crestere

rata marginala de substitutie indica la cate unitati din serviciul public trebuie sa se renunte pentru a se obtine o cantitate determinata din bunul sau serviciul privat

economica (PIB) si populatie a explicat dimensiunea sectorului public folosind ca principal indicator cheltuielile bugetare.

Legea lui Woguer este cunoscuta sub numele de 'Lege a extinderii crescande a activitatilor publice, in special ale statului'. Aceasta lege poate fi enuntata astfel: 'daca veniturile pe locuitor cresc intr-o economie atunci marimea relativa a sectorului public creste'.

Analizele lui Peacock si Wiseman

Peacock si Wiseman au explicat dinamica cheltuielilor bugetare luand in considerare factorii politici de determinare a cheltuielilor bugetare. Nivelul cheltuielilor bugetare este stabilit de catre Executiv luand in considerare dorintele cetatenilor (electoratului):

sa nu plateasca impozite mari;

sa beneficieze de servicii publice sporite furnizate gratuit.

Peacock si Wiseman au identificat un nivel tolerabil de impozitare care sa permita finantarea cheltuielilor bugetare. Acest nivel tolerabil de impozitare actioneaza ca un element de constrangere asupra actiunilor Guvernului.