SISTEMUL FISCAL DIN ROMANIA (PROGRESIV 1990 - 2004 VERSUS COTA UNICA 2005 - 2007

Introducerea si mentinerea cotei unice de 16%, pastrarea taxei pe valoarea adaugata la 19%, inlaturarea oricaror posibilitati de inlesniri fiscale coroborata cu intarirea controlului fiscal au contribuit la cresterea veniturilor bugetare. Cei cu veniturile foarte mari beneficiaza de un avantaj direct si mare in impozitare, in urma introducerii cotei unice.

In 2004, sistemul fiscal era unul progresiv, cu cote diferentiate in ceea ce priveste impozitul aplicat pe venitul persoanelor fizice. Astfel, cei care aveau venituri de pana la 28 milioane ROL, plateau 18% drept impozit pe venit, pentru cei cu venituri cuprinse intre 28 milioane ROL si 69,6 milioane ROL cota era de 23% si impozitul putea ajunge pana la 40% in conditiile in care venitul depasea suma de 156 milioane ROL. Impozitul aplicat asupra profitului impozabil al companiilor era de 25%. Dobanzile erau impozitate cu 1%, iar dividendele cu un procent de 5%. Microintreprinderile plateau un impozit pe venit de 1,5%.

In 2004, sistemul fiscal din Romania era considerat de catre Fondul Monetar International ca fiind unul sustenabil, care nu creeaza dezechilibre macroeconomice pe termen mediu si lung. Balanta economii-investitii imbunatatita, arierate intr-o scadere rapida, mentinerea salariilor in limita bugetelor aprobate si ratele ridicate de colectare de 95-98% la principalele utilitati fundamentau analiza pozitiva a specialistilor FMI: "Politica bugetara in anul 2004 va sustine obiectivele de dezinflatie si limitarea deficitului de cont curent extern, creand in acelasi timp conditii pentru cresterea in continuare a investitiilor sectorului privat".

Ce urma sa se intample cu sistemul fiscal in 2005, daca guvernarea de atunci continua? Guvernul convenise deja cu FMI, din luna iulie 2004, un program de reforma fiscala care ar fi intrat in vigoare la 1 ianuarie 2005. Principalii piloni ai acestui program prevedeau o reducere a impozitului pe profit de la 25% la 19%; o reducere a impozitului pe venit pentru cea mai mica transa de impunere de la 19% la 14%, compensate partial prin inghetarea deducerilor personale la nivelul din 2004 si o reducere a ratei contributiilor pentru asigurarile sociale cu 1,25%. Pentru a compensa o

parte din pierderea de venituri, autoritatile doreau sa introduca simultan un impozit pe teren, sa creasca impozitul pe dividende si accizele, cu incepere de la 1 iulie 2005. Pierderea neta de venit asociata reformei s-ar fi ridicat la 0,25% din PIB fata de referinta de baza, datorita efectului pe parcursul intregului an al eliminarii ratei reduse de impunere la impozitul pe profit pentru activitatile de export, efectului reportat al cresterii accizelor din iulie 2004 si al unor imbunatatiri in colectare datorita reformei administratiei fiscale si a unei reduceri a evaziunii fiscale.

Obiectivele reformei propuse de guvernul din 2004 erau legate de sprijinirea distributiei echitabile a castigurilor de pe urma cresterii economice ridicate, imbunatatirea climatului de afaceri si intarirea pozitiei competitive a Romaniei. In plus, reforma fiscala dorea sa raspunda si asteptarilor oamenilor de afaceri, legate de cresterea predictibilitatii in domeniul fiscal, reducerea costurilor administrative legate de impozite si reducerea presiunilor legate de impozitarea muncii.

Desi sondajele efectuate in randul oamenilor de afaceri in ultimii 5 ani arata ca nivelul fiscalitatii este una dintre preocuparile secundare ale managementului companiilor (mult mai putin importanta decat, de exemplu, predictibilitatea fiscala), reforma fiscala din 2005 a tintit incurajarea afacerilor mari, a companiilor cu forta financiara ridicata, mizandu-se pe efectele de antrenare ale investitiilor masive realizate de acesti investitori.

De la 1 ianuarie 2007, au intrat in vigoare amendamentele, indelung disputate, aduse Codului Fiscal. Amendamentele nu au avut in vedere modificarea elementelor esentiale ale sistemului fiscal romanesc, construit, in principal, pe baza cotei unice de 16% aplicate veniturilor si a unei taxe pe valoarea adaugata de 19%.

Impozitul pe dividende, platit de catre actionarii persoane juridice, este de 10% in conditiile in care nu detin participatii de minimum 15% pana la 1 ianuarie 2009, respectiv 10% dupa aceasta data pentru o perioada de minimum doi ani inainte de data platii. Exceptia de la regula de impozitare a societatilor comerciale este, in continuare, data de impozitarea venitului microintreprinderilor, cu conditia ca acestea sa realizeze minimum 50% din venituri din alte activitati decat cele de consultanta pentru management si afaceri. Prevederea se doreste o solutie in sensul eliminarii folosirii microintreprinderilor pentru incasarea salariilor de catre unii angajati. Cota de impozitare a veniturilor este, in cazul microintreprinderilor, de 2% in anul 2007, 2,5% in anul 2008 si 3% in anul 2009.

Pentru castigurile obtinute din rascumpararea titlurilor la fondurile deschise de investitii se aplica o rata de impozitare diferentiata in functie de durata de detinere a acestor titluri dupa cum urmeaza: daca sunt detinute o perioada mai mica de 365 de zile, se aplica rata de impozitare generala

de 16%; daca sunt detinute o perioada mai mare de 365 de zile, se aplica o rata de impozitare de 1% pe castigul net obtinut.

Pentru titlurile de valoare, valori mobiliare, cumparate si rascumparate se aplica un impozit de 16% pe castigul net obtinut din operatiunile de vanzare - cumparare din cursul exercitiului fiscal. Dividendele, inclusiv sumele primite ca urmare a detinerilor de titluri la fondurile inchise de investitii, obtinute de catre persoanele fizice, se impoziteaza cu o cota de 16% din valoarea dividendelor brute cuvenite.

Sistemul fiscal intrat in vigoare in 2005 si ajustat in 2007, si-a stabilit ca obiectiv asigurarea unor venituri disponibile mai mari, potentiala expansiune a afacerilor, cresterea investitiilor directe, reducerea ponderii economiei subterane, o crestere economica sustenabila, mai multe locuri de munca, cresterea economisirii si a investitiilor. Dintre aceste tinte, analistii considera ca au fost atinse cresterea investitiilor straine (un record in perioada postdecembrista, 9,1 miliarde de euro in 2006), o crestere economica ridicata (7,7% in 2006, chiar daca in mare parte bazata pe consum) si expansiunea afacerilor desfasurate de firmele mari, puternice din punct de vedere financiar. Ce nu a reusit sa obtina reforma sistemului fiscal promovata de guvernarea de dupa 2005 au fost cresterea ponderii veniturilor bugetare in PIB, cresterea economisirii iar ceea ce a inrautatit este accentuarea deficitului de cont curent. Veniturile disponibile mai mari au insemnat un consum mai mare (mai ales de bunuri din import) si implicit, adancirea deficitului balantei comerciale.