SISTEMUL FISCAL

SISTEMUL FISCAL

1. Definitie

Sistemul fiscal cuprinde: totalitatea actelor normative cu caracter fiscal care se refera la asezarea, urmarirea si perceperea impozitelor, taxelor si a altor resurse financiare publice; impozitele, taxele, contributiile stabilite in vederea alimentarii sistematice a bugetului de stat, a bugetelor locale si a fondurilor speciale extrabugetare; mecanismul fiscal, totalitatea metodelor, tehnicilor si instrumentelor fiscale; aparatul fiscal, respectiv existenta, organizarea si activitatea unor organe specializate ale administratiei de stat.

2. Functiile sistemului fiscal

Functiile sistemului fiscal sunt urmatoarele: functia de mobilizare a resurselor bugetare: impozitele si taxele reprezintand, de fapt, prelevarea obligatorie si nerambursabila a unei parti din venitul/averea fiecarui contribuabil (persoana fizica sau juridica), prelevare impusa de actul normativ instituror al impozitului respectiv; functia economica stimulativa: se refera la faptul ca, prin acordarea unor facilitati fiscale se urmareste dezvoltarea anumitor activitati economice ; functia sociala : se refera la aceea ca sistemul fiscal trebuie sa asigure atat protectia sociala a unor categorii de contribuabili cat si stimularea altora; functia de control asupra economiei: este stiut faptul ca, intr-o economie de piata statul nu poate intervenii asupra activitatii economice prin masuri administrative ci prin instrumente si parghii economice, financiare dar mai ales fiscale.

3. Trasaturile sistemului fiscal

Trasaturile sistemului fiscal sunt urmatoarele: universalitatea (presupune ca sfera de cuprindere a impunerii sa cuprinda toti cetatenii care realizeaza venit din aceeasi sursa sau au in proprietate acelasi tip de avere, precum si a intregii baze de calcul); unitatea impunerii( presupune ca asezarea unui anumit tip de impozit sa se faca dupa criterii unitare pentru toti detinatorii unui anumit obiect impozabil); echitatea fiscala (presupune ca asezarea impozitelor si taxelor sa se faca potrivit principiului justetii sociale, fara discriminari de ordin etnic, religios sau politic).

Prin fiscalitate se intelege totalitatea reglementarilor juridice care stabilesc incasarea unei varietati de impozite, a taxelor in procesul distribuirii si redistribuirii produsului national .

4. Structura impozitelor si a taxelor

Impozitul reprezinta contributia baneasca obligatorie, generala si nerambursabila, directa sau indirecta, efectuata de persoanele fizice sau juridice din veniturile sau averea lor, in cuantumul si la termenele stabilite de lege, fara contraprestatie din partea statului.

Taxa reprezinta plata baneasca efectuata de persoanele fizice sau juridice catre institutii de utilitate publica (notari publici, organe judecatoresti, organe ale administratiei de stat) pentru serviciile ce le sunt prestate.

Cea mai importanta clasificare a impozitelor si a taxelor este cea conform clasificatiei bugetare care corespunde ordinii in care acestea sunt inscrise in bugetul de stat si in bugetele locale.

Conform acestei clasificatii veniturile bugetare se prezinta ca venituri curente din care venituri fiscale (impozite directe si impozite indirecte) si venituri nefiscale (varsaminte din profitul net al regiilor autonome, varsaminte de la institutiile publice, venituri din aplicarea prescriptiei extinctive, venituri din amenzi) si venituri din capital (venituri din valorificarea unor bunuri ale statului, ale institutiilor publice, din valorificarea stocurilor de la rezervele materiale nationale si de mobilizare, venituri obtinute din procesul de stingere a creantelor bugetare.)

Elementele comune specifice impozitelor si taxelor sunt: obiectul venitului bugetar, baza impozabila sau baza de calcul; subiectul venitului impozabil; cota; termenul de plata; modul de impunere si de percepere (asieta); inlesnirile acordate la plata sau facilitatile fiscale (scutiri, reduceri, bonificatii, amanari si esalonari - acordate atat pentru obligatiile fiscale curente cat si pentru cele restante si sanctiunile.

Scutirile sunt acordate in scopuri economice si sociale; reducerile se acorda in vederea stimularii unor activitati sau in scop social; bonificatiile se acorda cu scopul de a stimula platitorii sa achite cu anticipatie obligatiile datorate; amanarile si esalonarile se aproba de catre organul fiscal competent, potrivit competententelor stabilite prin lege si presupun decalarea termenelor de plata in cazul amanarilor, iar in cazul esalonarilor fragmentarea obligatiei fiscale in mai multe transe platibile la anumite termene.

Exista mai multe metode de evaluare a materiei impozabile:

a) metoda evaluarii indirecte care la randul ei imbraca mai multe forme: evaluarea pe baza indiciilor exterioare care se foloseste in cazul impozitelor reale de tipul impozitului pe cladiri conducand la stabilirea aproximativa a valorii materiei impozabile; evaluarea forfetara cand organele financiare de comun acord cu subiectul impozabil stabilesc valoarea materiei impozabile; evaluarea administrativa, pe baza datelor pe care le detin organele financiare.

b) metoda evaluarii directe care presupune: evaluarea pe baza evidentei si declaratiei platitorului; evaluarea pe baza declaratiei unui tert.

c) metoda normativa care consta in determinarea bazei impozabile prin lege.