STUDIU APLICATIV COMPARAT PRIVIND SISTEMELE FISCALE DIN UNELE TARI DIN UNIUNEA EUROPEANA

STUDIU APLICATIV COMPARAT PRIVIND SISTEMELE FISCALE DIN UNELE TARI DIN UNIUNEA EUROPEANA

Pe masura ce progreseaza unificarea economica, monetara si politica in Europa, problemele fiscale apar, din ce in ce mai mult, ca niste chestiuni de prima importanta

In prezent, ponderea si structura fiscalitatii difera mult, mai ales intre tarile din Comunitatea Europeana: cotele impozitare obligatorii variaza de la 33% din PIB in Spania, pana la 52% in Danemarca; impozitul pe venit reprezinta 5% din PIB in Franta sau Grecia, dar 27% in Danemarca; intreprinderile daneze nu platesc, practic, cotizatii sociale pentru patroni, dar acestea reprezinta 9% din PIB in Spania, Belgia sau Italia si 12% in Franta; partea de impozite indirecte variaza de la 9,5% din PIB in Germania, pana la 17,5 in Irlanda si Danemarca etc.

Diferentele substantiale de fiscalitate, de la stat la stat, demonstreaza ca guvernele statelor-membre ale UE isi aleg formula convenabila in functie de starea economiei si de strategiile economice. Pana nu va exista o piata unica europeana, sau chiar un stat federal, cu toate cele 4 dimensiuni ale pietei integrate, nu se va determina o cota armonizata de impozitare intre toate statele-membre.

Ceea ce merita subliniat, in mod deosebit, este faptul ca sarcina fiscala in zona euro, definita ca raport intre veniturile bugetare din impozite si PIB, este foarte ridicata. In anul 1999, era de 43% din PIB, mai mare cu 14 puncte procentuale decat in SUA si cu 16 puncte procentuale decat cea din Japonia. Sarcina fiscala globala difera, in mod semnificativ, intre state, este relativ mai inalta in tarile nordice (Belgia, Franta, Austria) si relativ scazuta in Spania, Portugalia, Grecia, Irlanda si Marea Britanie.

Aceste deosebiri sunt datorate, in cea mai mare masura, ponderii sectorului public in economie. Exista o legatura stransa intre veniturile fiscale si cheltuielile publice, acestea din urma fiind influentate de nivelul veniturilor pe cap de locuitor.

Prin programele de stabilitate si convergenta elaborate si actualizate de statele-membre ale Uniunii Europene, acestea isi exprima intentia de a modifica sistemele lor fiscale. Reformele preconizate difera ca intindere si profunzime, de la stat la stat, dar majoritatea urmaresc reducerea sarcinii fiscale asupra muncii, in special pentru cei cu salarii mici, si sporirea incitatiei pentru asumarea riscului prin intermediul impozitului pe capital

Reformele impozitelor indirecte si propunerile pentru transferul sarcinilor fiscale sunt mai mult diversificate ca natura. Majoritatea impozitelor si taxelor au fost revizuite in legatura cu procesul de integrare europeana si armonizare a legislatiei fiscale in statele europene. Sinteza masurilor de reforma permite delimitarea unor criterii de analiza a procesului de reforme fiscale:

reforme fiscale, analizate pe grupuri de tari

reforme fiscale, analizate pe categorii de impozite (contributii pentru securitatea sociala; impozitul pentru companii etc.)

Analiza reformelor pe grupuri de tari, permite concluzionarea ca la nivelul tarilor membre si candidate ale UE se manifesta trei curente:

Franta si Germania, tari care nu pot sa-si permita reducerea esentiala a taxelor din cauza deficitelor bugetare. Acestea din urma solicita Comisiei Europene introducerea unui nivel minim al impozitelor in tarile membre ale uniunii;

Alte tari au decis sa urmeze tendinta reformatoare din teama de a nu se confrunta cu migrarea locurilor de munca si a investitiilor peste granite;

Ultimul grup, in cadrul caruia se distinge Irlanda, au obtinut succese importante prin aplicarea acestor reduceri de impozite.

Analizate pe categorii de impozite, reformele intrunesc un important segment - contributiile la securitatea sociala. Tendinta generala, caracteristica acestui segment, este de reducere a acestora, cu nuantari de la tara la tara. Cateva state-membre ale UE (Germania, Austria, Finlanda) au luat in considerare reduceri globale ale costurilor cu munca, adiacente salariilor.

In Germania, contributiile la sistemul de pensii vor fi reduse cu 0,8%, iar in Austria contributiile la securitatea sociala vor fi reduse cu 0,4% din PIB. Alte state, precum Belgia, Franta, Italia, Olanda, Marea Britanie, urmaresc reducerea costurilor non-salariale pe factorul munca numai pentru salarii mici, in timp ce alte state doresc sa stimuleze crearea de noi locuri de munca (Grecia, Italia) sau sa favorizeze incheierea de contracte permanente de munca (Spania).

In Portugalia, reforma urmareste corelarea contributiilor la securitatea sociala platite de salariati cu cele platite de liber profesionisti, in timp ce in Danemarca se doreste permanentizarea contributiei temporare la sistemul de pensii suplimentare.

Generalizand evolutiile de ultima ora ale sistemelor fiscale intraeuropene, mentionam ca, in cazul UE, acquis-ul din domeniul impozitarii acopera, in mod special, impozitele indirecte precum TVA si taxa pe accize, iar in sfera impozitarii directe, acquis-ul se limiteaza la unele aspecte ale impozitului pentru companii si impozitului pe capital

Prevederile referitoare la impozitul pentru companii au drept scop facilitarea cooperarii administrative intre autoritatile nationale ale statelor-membre, inlaturand astfel obstacolele din calea activitatilor transnationale ale entitatilor comerciale localizate in tari diferite. Codul de conduita pentru impozitarea in afaceri reprezinta angajarea statelor-membre in rezolvarea problemei impozitelor potential daunatoare si evitarea introducerii de noi taxe, care ar putea impiedica libera circulatie.

Referitor la impozitul pe venitul personal: majoritatea statelor au in vedere o reforma a transelor de impozit. In principal, ea consta in scaderea cotei marginale de impozit la limita de jos a distributiei venitului, insotita de cresterea venitului minim neimpozabil si sporirea alocatiilor (deducerilor) familiale. In Germania, Spania, Irlanda, Finlanda si Suedia, masurile au mai mult un caracter general.

In Germania, procentul din transa minima a scazut, recent, cu 6 puncte procentuale, in timp ce procentul din transa maxima - cu 4,5 puncte procentuale. In Irlanda, atat cota standard, cat si cota maxima au diminuat cu 2 puncte procentuale, in timp ce in Spania, in 1999, a avut loc cea mai semnificativa reducere a cotei marginale superioare de impozit (cu 8 puncte procentuale).

In Finlanda, impozitul pe venitul personal a inregistrat inca din 1997 o reducere de ansamblu cu 1,7 puncte procentuale. O reducere globala a impozitului pe venitul personal a avut loc si in Suedia in perioada 2000-2001[1]. Edificatoare este, in aceasta ordine de idei, si evolutia sistemului de impunere a veniturilor persoanelor fizice din Ungaria: in 1988 in aceste scopuri se utilizau 11 cote de impunere (cea superioara se situa la nivelul de 60%), in 1996 - 6 cote (de la 20% pana la 48%), in 2004 - 3 cote (de la 20% pana la 40%), actualmente -16%.

Un scop major al impozitelor pe venitul din capital il constituie imbunatatirea functionarii pietelor de capital (Germania, Danemarca, Spania, Italia). Alt obiectiv este acela de a genera incitatia pentru risc (Grecia, Spania, Franta, Italia, Irlanda). In 2004 Germania intentioneaza sa stabileasca impozitul pe profitul societatilor comerciale la 25%, introducand o reducere de 15 puncte procentuale pentru profitul nedistribuit si de 5 puncte procentuale pentru profitul distribuit.

Este interesant de urmarit impactul pe care aceste masuri de reforma il au asupra ratelor efective ale fiecarei categorii de impozit care exprima presiunea fiscala la nivelul intregii mase a contribuabililor.

Privite din acest punct de vedere, recentele reduceri ale contributiilor pentru securitatea sociala au fost semnificative in tari, precum Belgia, Germania, Olanda. In alte state, aceste reduceri au avut un impact neglijabil asupra ratelor efective ale costurilor cu munca non-salariala, lucru care nu este surprinzator, daca avem in vedere faptul ca majoritatea masurilor sunt punctuale (vizeaza crearea de noi locuri de munca, permanentizarea acestora sau protejarea transelor salariale inferioare) si afecteaza doar partile relativ mici ale bazei impozabile.

Se preconizeaza ca reducerea ratei efective a impozitului pe veniturile personale sa fie importanta, in special, in Germania, Danemarca, Olanda, Austria si Suedia. In consecinta, se asteapta o reducere a ratei efective a impozitului pe veniturile personale cu peste 1%, atat in zona euro, cat si in UE.

Reducerea ratelor efective ale impozitului pe veniturile personale este principalul factor ce va conduce la scaderea presiunii fiscale pe factorul munca, care se preconizeaza sa fie mai important in Belgia, Danemarca, Germania, Irlanda, Olanda si Austria. In schimb, in Portugalia este posibila o crestere a ratelor efective ale impozitului pe munca, in timp ce in Suedia reducerea ratelor efective ale impozitului pe veniturile personale compenseaza cresterea contributiilor la protectia sociala.

Ratele efective ale impozitului asupra capitalului sunt previzionate a se reduce cu peste 1 punct procentual in Germania, Franta, Irlanda, Italia, Olanda, Austria si Marea Britanie, in timp ce Portugalia este singura tara unde este asteptat ca sarcina fiscala sa creasca.

Impozitele indirecte reprezinta domeniul in care UE a progresat cel mai mult, mai ales dupa anii 1980, desi in ceea ce priveste modul de asezare si cotele TVA exista inca diferentieri intre statele membre, fara a mentiona scutirile si tratamentul special aplicat anumitor bunuri si servicii. In plus, comertul electronic are un mare impact asupra randamentului fiscal al impozitelor indirecte, in special in UE, unde o treime din venituri provin din aceste impozite

Tranzactiile electronice fac consumul final foarte mobil si expun TVA unor posibilitati de evaziune fiscala, ceea ce impune o reconsiderare a TVA si altor impozite indirecte si poate modifica radical conceptele fundamentale ale practicii si teoriei fiscale[2] .

Taxa pe valoarea adaugata (TVA) a fost introdusa in Comunitatea Europeana, in 1970, printr-o serie de Directive. S-a intentionat inlocuirea unora dintre fostele impozite pe productie si consum si alocarea unui procent din veniturile din TVA (calculate pe o baza integrata) pentru
finantarea bugetului comunitar, inlesnind astfel drumul catre armonizarea intre statele-membre a regulamentelor pe marginea TVA.

A VI-a Directiva, referitoare la TVA (77/388/CEE), a asigurat
o baza comuna pentru finantarea Comunitatii, aplicand taxa pentru aceleasi tranzactii in toate statele-membre, si, totodata, introducand o baza integrata de calcul. Cea de-a sasea Directiva contine definitii si principii ale TVA, referitoare la aplicarea unui impozit pe consum, general si non-cumulaliv, perceput la toate stadiile de productie si distributie. Astfel, regulamentele TVA implica un tratament egal al marfurilor sau serviciilor autohtone si de import si un raport neutru impozit-pret

Romania a acceptat intregul acquis referitor la TVA si accize, precum si cele privind impozitarea directa si cooperarea administrativa.

Dar nici un stat-membru al UE nu are in vedere o reforma fundamentala a impozitelor indirecte. Cele mai multe dintre acestea (Belgia, Grecia, Spania, Franta, Italia, Luxemburg, Olanda si, partial, Marea Britanie) isi propun sa reduca TVA in sectoarele cu munca intensiva

Exceptie face Olanda, care a majorat TVA cu 1,5 puncte procentuale in 2001, in timp ce Irlanda si Austria au sporit accizele la tutun. Pe de alta parte, in state, precum Danemarca, Germania, Franta, Italia, Finlanda si Marea Britanie, se preconizeaza o crestere a taxelor pe energie sau mediu. Daca in Germania si Marea Britanie taxele ecologice sunt menite sa compenseze costurile cu munca nonsalariala, in Franta vor finanta scaderea timpului de munca.

Prevederile acquis-ului referitoare la calculul integrat au avut drept scop eficientizarea calculului PIB conform preturilor de piata, ca o componenta majora a calculului PNB la preturile de piata. Din aceasta perspectiva, statele-membre sunt privite ca o activitate economica integrata in cadrul sistemului european de contabilitate economica integrata (ESA). Acest sistem cuprinde calcule care au in vedere activitatile economice legale, intr-adevar, dar care nu sunt desfasurate conform reglementarilor de impozitare si asigurare sociala. Se intelege ca acele activitati ilegale, dupa legislatia nationala, nu intra in sfera masurilor de implementare oferite.

Statele-membre trebuie sa redacteze o descriere a tuturor calculelor si amendamentelor in vederea captarii productiei, venitului principal si cheltuielilor care nu sunt imediat transparente in conformitate cu definitiile de baza. Calculele si ajustarile sunt explicite ori implicite - exemple de ajustari implicite fiind calculele cantitate-pret si estimarile rezultate in urma cererii folosind chestionare cu cumparatorii de marfuri si servicii. Pe cat este posibil, astfel de descrieri vor duce la o defalcare a amendamentelor si calculelor facute cu privire la:

absenta din dosarele statistice a structurilor inregistrate, active economic:

sustragerea de la plata de impozite si/sau a primei de asigurare sociala (structuri clandestine de productie sau alte sustrageri, in special declarare falsa sau nedeclarare din partea companiilor inregistrate);

- scutirea de inregistrare la autoritatile fiscale sau de asigurarea sociala (datorita plafoanelor minime pentru inregistrare: alte motive pentru scutirea de inregistrare). Alte reguli metodologice si date se refera la:

validarea gradului de ocupare a fortei de munca, care sta la baza actualelor estimari ale PNB;

descrierea regulamentelor si ajustarilor statistice cu privire la venituri in natura, recompense etc.;

investigarea folosirii informatiilor din auditurile fiscale pentru imbunatatirea estimarilor exhaustive ale PNB;

cerinta ca datele si relatarile sa se refere la un an recent, pentru care estimarile finale sunt accesibile.

Legislatia UE considera prevenirea evaziunii si sustragerii fiscale drept o sectiune distincta a capitolului "Impozitare", separat de principiile generale, impozitarea directa, impozitarea indirecta (fiind incluse aici si scutirile individuale de impozite), si alte impozite. Prevenirea este unul dintre obiectivele principale ale politicii fiscale ale UE, pentru care s-a infiintat o structura specializata a Comisiei Europene, Oficiul European Anti-Frauda (OLAF). Cele mai mari eforturi in domeniul prevenirii s-au concentrat pe integrarea sistemului TVA, pentru lupta mai eficienta impotriva evaziunii si sustragerii fiscale. In scopul intaririi cooperarii administrative in sfera TVA, comisia a propus restrangerea prevederilor celor doua documente mai vechi, dar de baza (Regulamentul 218/92 si Directiva 799/77). Comisia a stabilit cadrul legal care prevede reguli clare si obliga la guvernarea cooperarii intre statele-membre.

In sfera cooperarii administrative si asistentei bilaterale, acquis-ul ofera masuri specifice pentru combaterea evaziunii si sustragerii fiscale in statele-membre. Astfel, acestea pot aduna informatii despre contribuabili de la alte state-membre, schimband informatii, automat sau la cerere.

Cadrul legal al Uniunii Europene prevede contracte directe intre serviciile specifice de asistenta bilaterala si schimb de informatie, eficientizand si sporind ritmul  cooperarii. Contextul cooperarii faciliteaza un schimb mai rapid si mai intens de informatie intre administratii si intre administratii si Comisie. In acelasi scop de combatere mai eficienta a fraudei si evaziunii fiscale, noul sistem stabilit de asistenta bilaterala si schimb de informatie asigura o functionare corecta a sistemului de TVA. Directiva 77/799/CEE acoperea doar impozitarea pe venit si capital, neincluzand TVA, insa Directiva 79/1070/CEE a extins prevederile initiale, acoperind si TVA.

Analizand evolutia cadrului legal al UE cu privire la combaterea mai eficienta a fraudei si evaziunii fiscale, este de mentionat ca principala inovatie a Regulamentului din 1992 (92/218/EEC pentru imbunatatiri ale Sistemului de Schimb Informational VIES-TVA) a fost aceea de a prevedea:

a) infiintarea unei baze de date electronice (Sistemul de Schimb Informational VIES - TVA);

b) comunicarea automata catre toate statele-membre a valorii totale a tuturor bunurilor intracomunitare ale contribuabililor identificati in respectivele state-membre, odata cu numerele de identificare relevante ale TVA-ului .

Potrivit unor studii economice ale Organismelor Internationale, sistemele de impozitare ale statelor-membre ale Uniunii Europene au suferit schimbari structurale semnificative, situatia fiscala a statelor membre degradandu-se in mod diferit prin erodarea bazei de impozitare, ca urmare a concurentei fiscale si datorita dezvoltarii economiei paralele

Concurenta fiscala pe piata UE fusese anticipata chiar de parintele monedei unice, economistul canadian Robert Mundell

El scria, in 1998, cu un an inainte de introducerea euro ca moneda de cont si inaintea obtinerii Premiului Nobel pentru economie: "Uniunea Monetara nu va elimina problemele somajului in Europa, care sunt cauzate de cotele excesiv de inalte de impozitare, de suprareglementarea pietei muncii si de masurile de securitate sociala"

Mundell a inteles, de atunci, ca fortele pietei vor presa in jos cotele de impozitare, fara nici o interventie administrativa.

Se constata o tendinta de diminuare, in general, a impozitelor in Europa, fapt ce poate fi interpretat ca o usoara slabire a modelului social european a modelului bunastarii bazat pe taxe inalte.

Relationarea impozitului redus cu atractivitatea economica are relevanta si din perspectiva Strategiei Lisabona, care isi propune sa aduca UE, pana in anul 2010, in fruntea statelor cu economia cea mai competitiva din lume. In ciuda acestei relevante, la summit-ul din martie 2005 nimeni nu a amintit de impozite, desi Strategia s-a aflat in fruntea agendei Consiliului European de primavara. In urmatorii 2-3 ani pasii se vor face pe dimensiunea bazei de impozitare, iar apoi, dupa eventuala introducere a Tratatului Constitutional, dupa preluarea monedei unice in mai multe state si dupa practicarea unor "cooperari consolidate" pe grupuri de tari, ar fi posibil sa se intrezareasca si formulele pentru un impozit pe profitul firmelor armonizat pe o curba descrescatoare, dupa ce fortele pietei unice vor dirija operatorii economici in aceasta directie.

Este cunoscut faptul ca operatorii economici prefera evitarea impozitului mare din tara de origine; in cautarea profitului, firmele sunt atrase de tarile in care, la acelasi grad de risc politic si aceeasi capacitate de absorbtie a pietei, fiscalitatea este redusa. Cu titlul de exemplu relevant, se poate scoate in evidenta cazul Slovaciei, care a devenit in anul 2007 cel mai mare producator de autoturisme pe locuitor din lume, tocmai datorita fiscalitatii atractive

In vederea crearii unei imagini mai competitive, multe state-membre ale UE au redus, pe langa anumite componente ale asistentei sociale, impozitul pe profit. Belgia, spre exemplu, a diminuat acest impozit de la 40,17% la 34% si a anuntat ca va exclude dividendele de la impozitul pe profit, considerandu-le parte a beneficiilor distribuite in interiorul unei firme.

Motivul, mai mult sau mai putin declarat - atragerea multinationalelor. Tocmai statele, care atrag atentia asupra "clivajului" ce se creeaza in interiorul UE intre statele cu fiscalitate ridicata si cele cu fiscalitate redusa, fac eforturi de a se incadra in cea de-a doua categorie.

Tocmai acele state cautau formula magica a unei relaxari fiscale, care sa le sporeasca, pe de o parte, competitivitatea, iar, pe de alta, sa le permita conservarea modelului social european al bunastarii. In acelasi timp, Statele Unite au introdus o noua legislatie de combatere a fraudei fiscale, considerata de europeni drept "protectionista". Romania este invinuita de dumping fiscal. In acelasi timp, in Uniunea Europeana, se desfasoara astazi o concurenta fiscala interna pana la tangenta cu ceea ce se numeste ad-hoc "dumping fiscal".

Din combinatia dintre dumpingul fiscal, despre care se vorbeste intre statele-membre ale Uniunii Europene, si protectionismul fiscal, despre care europenii spun ca s-ar practica in Statele Unite, se poate intelege clar un lucru: taxele si impozitele sunt o excelenta parghie de influentare a competitivitatii in plan global

Intre concurenta liber-consimtita si dumpingul fiscal granita este difuza, deoarece, la moment, literatura de specialitate nu releva cu suficienta claritate formulari privind limitele asa-numitului "dumping fiscal".

Desi regulile concurentei sunt stricte in UE, nu exista vreo norma de combatere a "dumpingului fiscal". Daca nimeni nu poate demonstra ca Malta, Cipru sau Luxemburg practica dumpingul fiscal, atunci nici Romaniei nu i se poate imputa acest lucru.

Prin aceasta masura de relaxare fiscala (introducerea cotei unice de taxare a veniturilor de numai 16% in Romania), s-a dorit un nivel mai inalt al competitivitatii, pentru a oferi un mediu de afaceri mai propice, prin care sa se recupereze treptat decalajul economic fata de media UE.

In acest context, sunt de remarcat unele aparente paradoxuri din interiorul UE privind nivelul cotelor de impozitare. De la inceput socheaza povara grea a impozitelor asupra firmelor in Statele Unite -39,4%, fata de impozitele corporatiste aplicate in statele europene: 12,5% in Irlanda, 16% in Romania sau chiar 35% in Malta.

Aparent paradoxal, Statele Unite continua sa fie un mediu atractiv pentru investitorii straini, in ciuda impozitelor mari. Atata timp cat exista alti factori de atractivitate statul isi poate permite sa mentina fiscalitatea la nivel ridicat, pentru asigurarea bugetului de stat cu resurse banesti necesare, mai ales ca SUA se confrunta astazi cu imense deficite bugetare. O piata cu imensa capacitate de absorbtie, cu inclinatie spre consum si cu stabilitate politica devine atractiva chiar in contextul fiscalitatii inalte

Ceea ce trebuie sa stie, insa, un guvern aflat in aceasta postura este ca firmele isi plaseaza capitalurile in paradisuri fiscale De aceea, Statele Unite au atata grija cu legislatia corporatiilor "offshore", mergand cu severitate pana la limita lezarii legislatiei altor tari. In momentul in care statul a introdus o noua lege, firmele cauta portitele de ocolire a acesteia.

Spre exemplu, inversarea rolurilor intre o filiala din strainatate si o firma-mama din tara este o formula de eludare a fiscalitatii inalte din propria tara. Guvernul in cauza vine cu contramasuri, pe care firmele cauta sa le contracareze si asa mai departe, escaladand pe o spirala ascendenta masuri si contramasuri tot mai rafinate.

In domeniul fiscal, in Uniunea Europeana, se aplica, in continuare, principiul unanimitatii". Tratatul Constitutional al UE denota masuri, cu adevarat timide, in directia armonizarii fiscale. Consiliul va putea lua unele masuri, prin majoritate calificata, pentru a combate mai eficient frauda, atat in sfera impozitelor indirecte (T.V.A., accize etc.), cat si a impozitelor directe (impozit pe profitul firmelor).

Vointa ferma de combatere a fraudei fiscale pleaca de la evidenta ca aceasta, impreuna cu spalarea banilor, constituie adevarate flageluri pentru serviciile publice si un pericol imens pentru democratie insasi.

Desi economia subterana in UE nu pare sa-si contracte dimensiunile, deciziile pentru diminuarea fraudei fiscale se pot lua numai cu unanimitatea celor 25 de state-membre ale UE, chiar si dupa intrarea in vigoare a Tratatului Constitutional.

In interiorul UE, Luxemburgul si, mai recent, Malta si Ciprul isi obtin, in buna parte, veniturile din opacitatea structurilor financiare. Aceste tari nu sunt dispuse sa renunte rapid la avantajele comparative specifice, cu atat mai mult cu cat concurenta altor paradisuri fiscale, din afara UE, este tot mai puternica in baza libertatii de miscare a capitalurilor.[6]

Unanimitatea inseamna blocarea armonizarii impozitului pe profit in UE armonizare care, altfel, ar trebui sa mearga pana la egalizarea impozitelor in cadrul unei politici unice, unde si taxele pe capitaluri sa fie unice. Acelasi lucru nu este valabil in cazul taxei pe valoarea adaugata (TVA), care intra in categoria taxelor indirecte. Prin Tratatul de la Maastricht, fondator al pietei interne unice, in anul 1993 s-a produs o insemnata schimbare: s-au eliminat vamile dintre statele membre ale UE (Uniunea Europeana a adoptat o politica agricola comuna si o politica comerciala comuna), introducandu-se un simplu schimb de date privind T.V.A. intre state. Din acel moment, exista o buna armonizare pe piata unica europeana in privinta taxelor indirecte si, in primul rand, a TVA .

Desigur, cele mai armonizate taxe indirecte raman cele vamale, prin aplicarea tarifului vamal unic (TARIC). Recent, Parlamentul European si Consiliul au modificat Codul vamal (C.V.) al UE. Motivul - stabilirea unui nivel uniform de protectie a agentilor economici in timpul desfasurarii controlului vamal al marfurilor introduse sau exportate pe si de pe teritoriul UE.

Pentru asigurarea existentei acestui nivel uniform de protectie a agentilor economici din statele membre ale UE, Parlamentul European si Consiliul au considerat ca este necesara aplicarea armonizata a procedurii de control vamal in toate statele-membre. Prin modificarea Codului vamal european, se introduce un cadru de gestiune a riscurilor, care prevede criterii comune si exigente armonizate, aplicabile tuturor agentilor economici agreati (A.E.A.) Orice agent economic dintr-un stat-membru al UE poate obtine statutul de agent economic agreat, daca indeplineste criteriile comune privind sistemul de control al documentelor comerciale si de transport, solvabilitatea financiara si respectarea exigentelor vamale de securitate si siguranta mentionate de C.V. european. Un A.E.A. beneficiaza de anumite facilitati in momentul desfasurarii controalelor vamale de securitate si siguranta, precum si de o procedura de vamuire simplificata.

Controlul vamal, altul decat cel inopinat, este efectuat pe baza unei analize a riscurilor folosind sistemul de securitate comun, obiectivul fiind determinarea si cuantificarea riscurilor agentului economic si a marfurilor importate sau exportate pe baza criteriilor stabilite la nivel national, comunitar, international. Noul C.V. stipuleaza ca marfurile introduse pe teritoriul vamal al UE fac obiectul unei declaratii sumar. Aceasta declaratie-sumar este depusa de agentul economic care introduce marfa pe teritoriul UE la biroul vamal de intrare a marfurilor si trebuie depusa inainte ca produsele respective sa fie introduse pe teritoriul UE. Declaratia-sumar va fi depusa electronic

Se considera ca regula unanimitatii in sfera fiscala permite un spatiu de manevra la nivel national, asigurand in acelasi timp o concurenta benefica intracomunitara. In acest context, va fi foarte greu de armonizat impozitele: pe profitul firmelor transnationale; pe dividende; pe dobanzi.

Terminologia fiscala se afla in continua dinamica, apeland, de aceasta data, la notiunea de "sarpe fiscal". Imaginea unui sarpe fiscal se inspira din cea a sarpelui monetar, din vremea cand cursurile valutare ale diferitelor state-membre ale Comunitatilor Europene erau obligate sa-si mentina cursurile valutare intre o limita maxima si una minima. Sarpele fiscal ar insemna introducerea a doua cote de impozitare-limita, spre exemplu, 15% si 25%. In aceste conditii, distributia intr-un grafic ale diverselor rate de impozitare ale statelor-membre ar reprezenta un sarpe care s-ar ondula oricat in sus si in jos, dar numai intre cele doua limite. Imaginea este clara, numai ca sarpele fiscal nu are sanse sa se materializeze, cel putin in urmatorii ani apropiati.

Daca embrionul armonizarii cotelor de impozitare nu este inca clar conceput, cel al armonizarii bazei de impozitare exista deja, sub forma unui proiect al Comisiei Europene. Inca din noiembrie 2004, un grup tehnic infiintat de Consiliul Ministrilor Finantelor (ECOFIN) se reuneste periodic pentru a studia elementele unei baze comune de taxare. Cu toate incercarile Comisiei Europene si ale expertilor din grupul de lucru de a demonstra necesitatea unei baze de impozitare armonizate, cinci dintre statele-membre s-au opus chiar si ideii de grup de lucru pe care o lansase ECOFIN (Polonia si statele baltice au respins, de asemenea, propunerea franco-germana de armonizare a impozitelor aplicate companiilor in regiune, sustinand ca regimurile fiscale nationale sunt esentiale pentru sprijinirea cresterii economice).

Multi dintre vechii membri ai Uniunii Europene sunt ingrijorati ca impozitele reduse din noile state membre vor tenta companiile din Occident sa-si transfere activitatile in Est, in tari care vor beneficia, in paralel, si de fondurile structurale eliberate de UE.

In schimb, noii membri din Europa de Est considera ca regimurile fiscale sunt un element cheie al dezvoltarii economice din zona si insista asupra principiului potrivit caruia trebuie sa li se permita sa-si stabileasca in mod independent cotele de impunere. Franta si Germania au solicitat Comisiei Europene sa propuna o armonizare a modului in care companiile calculeaza impozitele corporatiste, incluzand stabilirea unei cote minime de impunere, daca va fi posibil. Comisia a respins din nou apelul pentru o cota de impunere minima, dar a confirmat ca este, de asemenea, in

favoarea armonizarii modalitatilor de calcul al obligatilor fiscale de catre companii.

O baza unica de impozitare, in cat mai multe state membre, va insemna si contractia costurilor pentru firme cu operatiuni transnationale, costuri numite "de conformitate". O fiscalitate mai transparenta si mai previzibila, cu o baza unica de impozitare, va spori gradul de atractivitate al mediului de afaceri in UE, precum si competitivitatea Europei

Uniformizarea cotelor de impozitare, insa, deocamdata, nu face obiectul discutiei Atata timp cat baza de calcul este diferita, nici cifrele care reprezinta cota de impozitare nu sunt comparabile. Abia dupa uniformizarea bazei de impozitare, care ar putea avea loc conform previziunilor optimiste peste cel putin 2-3 ani, s-ar putea pune problema unor limite maximale si minimale ale cotelor de impozitare, asa cum sugerase recent Germania, impacientata de nivelul atractiv al impozitelor mici din noile state-membre.

Deocamdata, impozitul pe profit variaza in UE intre 12,5% in Irlanda (sau chiar 10 in Cipru) si 34,5% in Olanda. Impozitele corporatiste din cele zece state care au aderat la UE in 2004 variaza de la zero in Estonia la 15% in Letonia, Lituania, la 19% in Polonia si Slovacia, la 35% in Malta.

Merita mentionat ca tendinta generala faptul ca, aproape in toate tarile Uniunii Europene, in ultimii ani, au avut loc corectii in jos ale  nivelelor de impozitare si aceasta nu pentru ca ar fi cerut Comisia Europeana, ci pentru ca asa a cerut piata.