Sfera si gruparea platilor internationale

Sfera si gruparea platilor internationale

In domeniul valutar-financiar, platile internationale reprezinta componenta care asigura finalizarea tranzactiilor economice sau satisfacerea unor cerinte individuale ca urmare a relatiilor care se stabilesc intre parteneri. Aceasta componenta foloseste instrumente de plata care circula in cadrul sistemului international bancar pe baza unor reglementari la nivel international elaborate de institutii de specialitate (Comitetul economic ONU, camere de comert international, Banca Reglementelor Internationale, Banca Centrala Europeana). Reglementarile de baza din acest domeniu sunt:

v  Conventia cuprinzand legea uniforma asupra cambiilor si biletelor la ordin - Geneva, 1930;

v  Conventia cuprinzand legea uniforma asupra cecului - Geneva 1931;

v  Reguli si uzante uniforme referitoare la acreditivele documentare - Publicatia nr. 500 a Camerei Internationale de Comert de la Paris;

v  Reguli uniforme privind incasourile - Publicatia nr. 522 a Camerei Internationale de Comert de la Paris.

Intre bancile care participa la decontarile internationale se incheie conventii de plati in care se prevad instrumentele de plata, regulile care guverneaza desfasurarea platilor si sistemul de drept care se aplica (in principiu se foloseste dreptul din tara unde se afla banca platitoare). Deosebit de reglementarile internationale, in conventiile bancare de plati interbancare se pot prevedea si unele uzante locale (restrictii la platile in valuta) sau speciale (pe piete monetare sau de capital).

Platile internationale cuprind operatiunile de stingere a obligatiilor din contractele comerciale externe prin virarea sumelor corespunzatoare in valuta in conturile deschise la banci.

Platile internationale se grupeaza dupa natura actelor si faptelor pe care le deservesc, in plati comerciale si plati necomerciale. Platile comerciale reflecta operatiunile de stingere a obligatiilor banesti internationale provenite din exporturi, importuri, din acoperirea cheltuielilor de transport, receptie, asigurare, transfer de tehnologii. In sfera platilor necomerciale se includ platile in valuta privind reprezentantele diplomatice, cheltuielile de deplasare in strainatate, platile privind dobanzile, cupoanele, anuitatile si dividendele.

Platile internationale se grupeaza dupa modul in care se realizeaza, in plati efective, plati ce se deruleaza dupa o anumita perioada de timp de la livrarea marfurilor si plati prin compensatie. Platile efective se deosebesc prin faptul ca se realizeaza dupa livrarea marfurilor si prestarea serviciilor prin transferul sumelor corespunzatoarein valuta. Platile ce se efectueaza dupa trecerea unei anumite perioade de timp de la livrarea marfurilor sunt determinate de raportul de credit comercial dintre exportator si cumparatorul strain. Platile prin compensatie se individualizeaza prin faptul ca nu mai realizeaza transfer banesc.

Platile internationale se efectueaza prin intermediul bancilor care pastreaza si vireaza sumele in valuta corespunzatoare pentru stingerea obligatiilor de plata din contractele comerciale internationale. In vederea efectuarii platilor internationale, bancile incheie conventii de corespondent prin care stabilesc conturile deschise reciproc, mecanisme de realizare a platilor, modul de inregistrare a sumelor in conturi si comisioanele ce se percep pentru serviciile de decontare. Operatiunile interbancare se realizeaza prin intermediul conturilor deschise de fiecare banca pentru corespondentii din strainatate care evidentiaza incasarile si platile in valuta.

Platile internationale au un rol important in stimularea schimburilor comerciale si in promovarea actiunilor de cooperare internationala. Din aceasta cauza se impune alegerea modalitatilor si instrumentelor de plata si utilizarea lor pentru a asigura incasarea contravalorii marfurilor intr-un timp mai scurt si tinand seama de comisioane, garantii si de alte elemente. Participantii la negocierile din tranzactiile internationale evalueaza influenta pe care o exercita modalitatile si instrumentele de plata.

In conformitate cu prevederile Conventiei Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare internationala de marfuri, partile la contract au unele obligatii in efectuarea platilor.[1]

Obligatiile vanzatorului

Vanzatorul se obliga in conditiile prevazute de contract si de conventie sa predea marfurile, sa transfere proprietatea acestora si daca este cazul sa remita documentele referitoare la marfa. In cazul in care vanzatorul este tinut sa remita documentele care se refera la marfuri, el trebuie sa exercite aceasta obligatie la momentul, in locul si in forma prevazuta in contract. In situatia remiterii anticipate vanzatorul pastreaza pana la momentul prevazut pentru remitere dreptul de a remedia orice defect de conformitate a documentelor, cu conditia ca exercitiul acestui drept sa nu cauzeze cumparatorului nici inconveniente, nici cheltuieli nerezonabile.

Vanzatorul trebuie sa predea marfuri a caror cantitate, calitate si tip corespund cu cele prevazute in contract si al carui ambalaj sau conditionare corespund celui prevazut in contract. Vanzatorul este raspunzator, in conformitate cu contractul, de orice lipsa de conformitate care exista in momentul transmiterii riscurilor catre cumparator chiar daca aceasta lipsa nu apare decat ulterior.

Obligatiile cumparatorului

Cumparatorul se obliga sa plateasca pretul si sa preia marfurile predate in conditiile prevazute in contract. Obligatia cumparatorului de a plati pretul include si angajamentul de a lua toate masurile si de a indeplini formalitatile care sa permita plata pretului conform prevederilor din contract si din alte reglementari. Cumparatorul trebuie sa plateasca pretul la data stabilita prin contract sau care rezulta din contract, fara a fi necesara o cerere sau o alta formalitate din partea vanzatorului.

Modalitatile de plata cuprind mecanismele si tehnicile bancare prin intermediul carora importatorii vireaza sumele in valuta corespunzatoare marfurilor primite sau serviciilor prestate catre exportatori.

In relatiile internationale de plati, se utilizeaza trei modalitati de decontare a contravalorii marfurilor, care au facut obiectul tranzactiilor. Acestea sunt :

acreditivul documentar ;

incasoul documentar ;

ordinul de plata.

Fiecare tehnica de decontare poate fi utilizata pentru stingerea datoriilor pe plan international, selectarea uneia sau alteia dintre acestea realizandu-se in functie de situatii care privesc : increderea dintre parteneri si bonitatea acestora, valoarea tranzactiilor, caracteristicile marfii, durata relatiilor dintre parteneri, etc.

Indiferent de metoda utilizata, exportatorul trebuie sa detina controlul asupra marfii, pana cand incaseaza de la importator contravaloarea acesteia.