Acasa » afaceri » economie » finante banci
Sistemul bugetar din Romania

Sistemul bugetar din Romania

Bugetul reprezinta un act prin care sunt prevazute si autorizate veniturile si cheltuielile anuale ale statului. Acest mod de definire pune in evidenta necesitatea aprobarii parlamentare a indicatorilor bugetari, motiv pentru care bugetul de stat are un caracter obligatoriu, tododata avand si un caracter de previziune a resurselor publice si a modului de utilizare a acestora. Continutul legii bugetului de stat reflecta conceptiile politice, economice si sociale specifice fiecarei perioade si implicit interesele grupurilor politice care exercita puterea.

Ca balanta financiara, bugetul de stat cuprinde o diversitate de venituri si cheltuieli la care sunt implicate toate categoriile de contribuabili (persoane juridice si persoane fizice) si respectiv de consumatori de fonduri bugetare ( ordonatori de credite bugetare), din diverse domenii de activitate.

Structural, bugetul de stat cuprinde o varietate de surse de formare si categorii de indicatori. Platitorii acestora sunt persoane juridice (agenti economici si institutii publice) si persoane fizice (indeosebi salariati). Veniturile reprezentative ca pondere sunt impozitul pe salarii, impozitul pe profit, taxa valorii adaugate, taxele vamale si accizele care detin intre 80% si 90% din total. La cheltuieli se remarca aceeasi diversitate de indicatori prin regasirea lor la ramuri si domenii de activitate diverse: invatamant, sanatate, cultura, justitie, aparare, cercetare stiintifica, economie, ordine publica, etc. Cu caracter exclusiv, numai in bugetul de stat, apar la cheltuieli: apararea si siguranta nationala, justitia, datoria publica, cercetare stiintifica.

Bugetele locale reflecta relatii economice banesti care apar in procesul repartitiei venitului national cu prilejul constituirii si repartizarii de fonduri centralizate cu adresare generala la si de la dispozitia unitatilor administrativ-teritoriale, in scopul satisfacerii unor interese ale colectivitatilor publice locale; aceste bugete sunt cunoscute si sub alte denumiri: bugete ale consiliilor locale, bugete ale unitatilor administrativ-teritoriale, bugete ale localitatilor.

Bugetele locale, ca balante financiare cuprind atat venituri cat si cheltuieli, acesti indicatori regasindu-se intr-o structura diversa. Veniturile din bugetele locale se afla intr-o situatie particulara, prin comparatie cu celelalte componente astfel: o prima parte a acestora o constituie veniturile proprii reprezentate de impozite si taxe locale (impozit pe c1adiri, impozit pe terenuri, taxa asupra mijloacelor de transport, etc.) care detin in medie, pe total bugete locale intre 30% si 40%, iar diferenta pentru completare, pana la concurenta marimii cheltuielilor o reprezinta veniturile de echilibrare ce provin de la bugetul de stat, realizate in teritoriu. In ultimii ani bugetari s-a folosit ca venit de echilibrare, impozitul pe salarii.

Daca veniturile de echilibrare atribuite nu sunt suficiente in acoperirea diferentei dintre cheltuielile si veniturile proprii, se apeleaza la subventii ce reprezinta sume de bani fara nominalizare de surse din bugetul de stat, unde, apar la cheltuieli la capitolul ' Transferuri catre bugetele locale'. Structural, cheltuielile din bugetele locale se refera la actiuni social-culturale, de gospodarie comunala, publica locala, ordine publica, etc.

Raspunderea gestiunii bugetelor locale revine consiliilor de la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale prin compartimente de specialitate organizate in acest sens. Necesitatea elaborarii bugetelor locale decurge din exercitarea autonomiei administrative, care impune si o independenta financiara. Prin aceasta descentralizare se faciliteaza activitatea la nivel regional, deoarece se separa patrimoniul public al statului de cel aflat in subordonarea primariilor, devenind posibila crearea si utilizarea unor instrumente la dispozitia acestora care sa, le permita actiuni eficiente si responsabile, in limitele competentelor.

Bugetul asigurarilor sociale de stat este o componenta a bugetului public national, definindu-se drept un plan financiar anual in care se reflecta constituirea, repartizarea si folosirea fondurilor banesti destinate protejarii salariatilor si pensionarilor precum si familiile lor. Bugetul asigurarilor sociale de stat se intocmeste intr-o deplina autonomie fata de bugetul de stat, iar la venituri inregistreaza o structura relativ simpla cu surse reduse unde, reprezentativi ca indicatori sunt : contributia pentru asigurarile sociale de stat si contributia pentru constituirea fondului de ajutor pentru somaj, platite de angajatori si angajati. La cheltuieli, indicatorii par intr-o forma mai diversificata dar totusi limitata la semnificatia acestui buget, reprezentative ca pondere fiind cheltuielile privind pensiile (pentru limita de varsta, pentru boala, pentru urmasi etc), urmate de cele privind protectia sociala, cu accent pe starea de somaj.

Bugetul asigurarilor sociale de sanatate reprezinta relatii economice sub forma baneasca rezultate din repartitia venitului national, cu prilejul constituirii centralizate a unui fond specific, la si de la dispozitia unei institutii specializate a statului in scopul satisfacerii unor necesitati de sanatate manifestate la populatie. Interesul acestui fond este de ordin general deoarece nu se cunosc exact, la constituire, beneficiarii lui. La venituri, reprezentative sunt cele doua contributii specifice, platite de angajati , respectiv de angajator; la cheltuieli, situatia este mai complexa prin prisma concretizarii si definirii lor, chiar daca prin rapoartele la indicatori, acestia pot fi usor individualizati, tinand de ceea ce se intampla in institutiile sanitare ca activitati si actiuni, inscrierea cheltuielilor, atat in bugetul specific, cat si in bugetele de venituri si cheltuielile institutiilor sanitare, se face pe baza unor contracte cadru de prestari servicii medicale incheiate intre institutia specializata din gestiunea asigurarilor de sanatate - Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate - si institutiile existente in sistemul sanatatii, care beneficiaza de fonduri banesti, potrivit cu anumite destinatii si in bugetul de stat prin intermediul Ministerului Sanatatii.

Bugetele fondurilor speciale se constituie ca o componenta distincta in sistemul bugetar si reprezinta relatii economice banesti care apar in procesul repartitiei venitului national cu prilejul constituirii si repartizarii centralizate a unor fonduri la si de la dispozitia statului in scopul sustinerii unor activitati si actiuni de interes general, bine delimitate.