Sistemul finantelor publice locale

Sistemul finantelor publice locale

1. Autonomia financiara a colectivitatilor locale

Existenta finantelor publice locale presupune existenta unei autonomii a colectivitatilor locale pe urmatoarele directii: ²

Autonomie juridica asigurata prin personalitatea juridica recunoscuta a acestor colectivitati, care le transforma in subiecte de drept distincte de stat, avind patrimoniu propriu si organe de conducere proprii;

Autonomie financiara, care presupune existenta unui buget propriu, distinct de cel al statului, in care sunt inscrise venituri si cheltuieli proprii. Aceasta este conditia sine qua non a descentralizarii administrative.

Conditiile de baza ale unei autonomii financiare sunt:

colectivitatea sa dispuna de resurse proprii suficiente pentru a face fata cheltuielilor proprii intr-o proportie cit mai aproape de limita maxima a acestora;

colectivitatile sa nu fie supuse unui control ulterior in ceea ce

priveste deciziile lor financiare.

² Vacarel Iulian: "Finante publice, Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 2004

Astfel, autonomia financiara a colectivitatilor locale are o dubla dimensiune:

- juridica - ce consta in recunoasterea unei libere puteri de decizie a autoritatilor locale, putere care nu trebuie sa fie supusa unui control foarte strict din partea statului;

- materiala - data de posibilitatea colectivitatilor locale de a-si asigura acoperirea majoritatii cheltuielilor din resurse proprii, gradul de aplelare la resursele bugetului de stat prin sistemul prelevarilor sa fie cit mai mic.

Aceste conditii se interconditioneaza reciproc deoarece:

- volumul resurselor proprii necesare independentei materiale a colectivitatii locale depinde in mare masura de capacitatea sa juridica de a impune in mod liber majorarea impozitelor si taxelor locale si introducerea unora noi;

- puterea de decizie asupra acordarii exceptiilor de la plata impozitelor si taxelor influenteaza asupra nivelului cheltuielilor pe care colectivitatea le poate suporta.

Insa, independenta materiala a unei colectivitati locale nu rezulta in mod exclusiv din capacitatea sa de a actiona in ce priveste nivelul resurselor si cheltuielilor. Exista si alte conditii de natura diversa cum ar fi:

• modificarile legislative privind impozitele si taxele locale, ceea ce influenteaza nivelul acestora;
• transferurile de competente la nivel local, decise de stat, fara acordarea unor resurse financiare echivalente influenteaza puternic volumul si structura cheltuielilor.

Ca urmare, autonomia financiara a colectivitatii locale implica crearea unor sisteme ale finantelor publice locale eficace, echitabile si corelate cu necesitatile si posibilitatile economice ale acestora.

Problematica referitoare la finantele publice locale se afla in centrul dezbaterilor politice actuale, statele membre in Consiliul Europei confruntindu-se cu problema armonizarii a doua tendinte divergente: controlul si reducerea cheltuielilor publice si acordarea unei cit mai mari autonomii financiare colectivitatilor locale.

In toate aceste state se cauta solutii de asigurare a unei repartizari cit mai echitabile a resurselor financiare intre diferitele niveluri de organizare administrativa, tinind cont de rigoarea ce se impune la toate nivelurile administratiei publice.Obiectivul oricarui sistem de finantare a colectivitatilor locale este de a le ajuta sa se achite de obligatiile ce le revin ca puteri publice.

Nici un sistem al finantelor publice locale nu este perfect. De altfel, la nivel local nici un impozit, nici un sistem de tarifare sau de transferuri financiare nu este perfect.

Mai mult decit atit, un sistem care si-a dovedit eficienta intr-o tara, nu este in mod necesar adaptabil si la alta tara.

Totusi, desi nu exista un sistem universal sau ideal de finantare a colectivitatilor locale, cu siguranta anumite principii de care responsabilii politici trebuie sa tina cont in deciziile pe care le iau. Aceste principii se regasesc in art. nr. 9 al Cartei Europene a Autonomiei Locale.

In scopul finantarii cheltuielilor de investitii, colectivitatile locale trebuie sa aiba acces la piata nationala de capitaluri.

Ratificarea de catre Parlamentul Romaniei a Cartei Europene a Autonomiei Locale impune obligativitatea respectarii prevederilor ei si, in mod special, a celor care se refera la realizarea autonomiei locale a colectivitatilor teritoriale.

2. Descentralizarea la nivelul autoritatilor publice locale

Autonomia locala presupune un ansamblu de trei componente interdependente:

autonomia decizionala

autonomia patrimoniala

autonomia financiara.

Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale ³ defineste bugetul local ca o entitate distincta, modificind astfel fundamental managementul financiar la nivelul autoritatilor locale.

Actul normativ de mai sus sporeste autonomia administratiilor locale, atit in ceea ce priveste modul de constructie al bugetului local, cit si efectuarea cheltuielilor bugetare.

Modul de stabilire, urmarire si plata a impozitelor si taxelor locale este prevazut de Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.

O autonomie reala nu poate exista fara asigurarea resurselor financiare necesare intr-o proportie corespunzatoare cu responsabilitatile si competentele prevazute de lege.

³ Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale

Componentele implicatiilor descentralizarii la nivel local sunt:

cadrul legal si institutional in care se desfasoara procesul;

raspunderi legale privind veniturile si cheltuielile;

transferuri financiare intre diferitele nivele ale administratiei publice;

contractarea de imprumuturi si accesul la credite;

societati comerciale la care autoritatile locale sunt actionare sau le au in administrare;

prestarea serviciilor publice si capacitatea de administrare a acestora.

In practica s-au identificat o serie de disfunctionalitati la nivel local:

exista transferuri de responsabilitati de la nivel central la nivel local, fara asigurarea resurselor;

existenta unor domenii ale protectiei sociale ce ar trebui sa fie preluate la nivel national;

exista suprapuneri de activitati intre consiliile locale si cele judetene pe anumite tipuri de cheltuieli.

S-a incercat si se lucreaza inca la realizarea unei piete de creditare locala. Se incearca de asemenea, dinamizarea pietei de capital principal si secundar.

Aspectele pozitive ale ultimele reglementari in domeniul financiar ce privesc administratia locala sunt:

crearea premiselor privind descentralizarea financiara;

veniturile proprii ale bugetelor locale au crescut in termeni reali;

s-a acumulat o buna experienta in ceea ce priveste prognoza veniturilor;

realizarea partiala a corelarii politicii de dezvoltare locala cu politicile financiare.

Sunt insa si aspecte negative:

modificari ale unor categorii de cheltuieli ce cad in sarcina administratiilor locale fara asigurarea resurselor aferente sau asigurarea partiala a acestora (protectia sociala, cheltuieli materiale

in invatamint etc).

gradul ridicat de dependenta fata de legile bugetare anuale (pina la data de 31 octombrie a fiecarui an ar trebui sa se stie toata informatia necesara pentru fundamentarea bugetului local);

administratia locala nu are competente importante in ceea ce priveste dezvoltarea economica locala.

Trecerea de catre Guvern, in administrarea si finantarea autoritatilor administratiei publice locale, a unor cheltuieli publice, ca urmare a descentralizarii unor activitati, precum si a altor cheltuieli publice noi se face prin lege, numai cu asigurarea resurselor financiare necesare realizarii acestora, dupa cum urmeaza:

a) in primul an, prin cuprinderea distincta, in anexa la legea bugetului de stat, a resurselor necesare finantarii cheltuielilor publice transferate sau noilor cheltuieli publice, precum si a criteriilor de repartizare;

b) in anii urmatori, prin cuprinderea resurselor respective in ansamblul sumelor alocate unitatilor administrativ-teritoriale, cu exceptia celor nominalizate distinct prin anexa la legea bugetului de stat.

Prin elaborarea Planului National de Dezvoltare de catre Asociatia Nationala de Dezvoltare Regionala au fost cuprinse obiectivele prioritare din domeniul dezvoltarii regionale, incluse in strategiile de dezvoltare ale celor opt regiuni organizate in tara noastra si in politicile sectoriale ale Guvernului.

Planul National de Dezvoltare este baza acordarii asistentei de catre Uniunea  Europeana inca din anul 2000. Prin derularea lui, comunitatea europeana a alocat sume substantiale pentru cele trei instrumente de pre-aderare la UE: PHARE, ISPA SI SAPARD. Dupa 1 ianuarie 2007, data aderarii tarii noastre la U.E. sunt accesibile fondurile structurale pentru realizarea proiectelor legate de administratia locala.

Prioritatile strategice ale dezvoltarii regionale in Romania sunt aceleasi cu cele ale politicilor structurale regionale din UE:

cresterea competitivitatii economiilor regionale;

cresterea ocuparii si coeziunii sociale;

redefinirea dezvoltarii urbane si rurale in contextul unui teritoriu national dezvoltat in mod echilibrat.