Sistemul fiscal si elementele tehnice ale impunerii

Sistemul fiscal si elementele tehnice ale impunerii

Sistemul fiscal este definit ca un ansamblu de principii,cerinte si norme prin care statul reglementeza dimensionarea,asezarea,perceperea si incasarea impozitelor,taxelor si a altor obligatii similare printr-un aparat specializat al carui rol este de a asigura resursele financiare prin care statul sa asigure respectarea legii,protectia sociala si finantarea institutiilor de interes national.

Orientarea Romaniei dupa anul 1990 spre economia de piata a impus necesitatea reorganizarii sistemului fiscal,adoptarea unor reforme bugetare, a unor programe de management a finantelor, a creditului si circulatiei banesti radical schimbate.

Programul complex de reforma a sistemului fiscal a avut in vedere urmatoarele:

perfectionarea relatiilor de repartitie in scopul asigurarii capitalurilor necesare infaptuirii reformei;

promovarea economiei pluraliste, a liberei initiative, a competitivitatii, eficientei si rentabilitatii in toate domeniile de activitate ale economiei;

introducerea unor impozite indirecte noi cum ar fi: taxa pe valoarea adaugata, accizele, etc.;

modificarea sistemului de impozitare a salariilor, si a altor forme de castiguri din munca;

reconsiderarea impozitelor locale si a rolului acestora la nivelul comunitatilor locale;

perfectionarea sistemului de impozitare a profitului, dividendelor si a altor venituri;

introducerea impozitului pe venitul global;

reconsiderarea rolului contabilitatii in ceea ce privette asigurarea informatiilor necesare determinarii obligatiilor fiscale ale agentilor economici, etc.

Avand in vedere rolul sistemului fiscal in procurarea resurselor necesare pentru indeplinirea functiilor sale, acesta trebuie inteles ca un mecanism complex ce cuprinde:

legislatia fiscala, adica totalitatea reglementarilor legislative de natura fiscala;(legi,hotarari ale guvernului, ordonante etc.);

aparatul fiscal, reprezentat prin organismele specializate ale statului menite sa infaptuiasca politica fiscala;

instrumente, tehnici, metode, principii prin care aparatul fiscal transpune in practica legislatia fiscala.

Transpunerea in practica a sistemului fiscal se realizeaza prin intermediul unor elemente tehnice cum sunt:

impunerea, obiectul impozabil, subiectul impozabil, cota sau cuantumul unitar al  impozitului, termenul de plata, facilitati fiscale, sanctiuni aplicabile.

a)     Impunerea, are in vedere identificarea tuturor categoriilor de persoane( fizice si juridice) care detin sau realizeaza un anumit obiect impozabil, evaluarea bazei de calcul a obligatiei fiscale si a cuantumului acestuia.

b)     Obiectul impozabil, este reprezentat de elementul care sta la baza asezarii impozitului sau a taxei precum: venitul, profitul, actul, fapta, bunuil, etc.

Venitul constituie obiectul impozitului in cazul impozitului pe salarii, inchirierea de imobile, veniturile realizate de liber profesionisti etc.

Profitul constituie obiect al asezarii impozitului pe profit.

Actele si faptele sunt folosite ca obiect al impunerii in cazul taxelor pentru: legalizari de documente, solutionarea unor litigii, autentificarea unor acte, etc.

Bunurile constituie obiectul impozitelor in cazul: cladirilor, terenurilor, mijloacelor de transport, etc.

c) Subiectul impozitului este reprezentat de persoana fizica sau juridica care este obligata potrivit legii sa suporte si sa plateasca un anumit impozit sau o anumita taxa. In cele mai multe din cazuri subiectul impozitului este si platitorul acesteia. Exista cazuri cand subiectul nu este si platitorul impozitului, spre exemplu: impzitul pe dividende, impozitul pe salarii, partial contributia la asigurarile sociale, fondul de somaj, asigurarile de somaj, asigurarile de sanatate, etc.

d) Cota de impozit sau cuantumul unitar-al impozitului, se stabileste in raport de baza de calcul si poate imbraca diferite forme in functie de posibilitatile tehnice de evaluare a obiectului impozabil,(cota procentuala, suma fixa, etc.).

e)Termenul de plata indica data (ziua, luna, anul) pana la care obligatiile fiscale trebuie achitate. Se stabileste de regula sub forma unui interval de timp: lunar, trimestrial, anual, determinandu-se o data limita la care impozitele si taxele trebuie achitate bugetului de stat sau bugetelor locale dupa caz.

f) Facilitatile fiscale, imbraca forma unor inlesniri instituite prin acte normative referindu-se la: reduceri, scutiri, esalonari, amanari la plata unor obligatii bugetare.

g) Sanctiunile, intervin sub forma majorarilor de intarziere, a amenzilor contraventionale ori penale atunci cand obligatiile fiscale nu sunt platite la termen sau suma datorata este determinata incorect.

Toate acestea in Romania sunt reglementate prin Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal cu modificarile si completarile ulterioare, republicat prin Legea nr.343/2006.