Smart Cardul

Smart Cardul

Ideea de a adauga un circuit integrat "chip" la un card de plastic standard, a aparut cu mult timp in urma, chiar in momentul in care chip-ul a devenit suficient de mic pentru a putea fi incorporat in card si destul de sigur in functionare pentru a functiona in domeniul cardurilor. In ultimii ani au fost dezvoltate o imensitate de posibile aplicatii ale smart-cardului, pentru servicii financiare si in alte scopuri.

Industria smart-cardurilor a vazut din start atractivul potential pe care il oferea sectorul financiar, dar unele limitari tehnice au incetinit oarecum cresterea rapida a acestei piete. Franta a fost in 1990, pioniera in lansarea smart-cardurilor pentru aplicatii financiare, prin convertirea cardurilor bancare in smart-carduri. Experienta acumulata pe piata franceza a condus la multiple imbunatatiri aduse tehnologiei de fabricare a chip-urilor, precum la o mai buna intelegere a comportamentului detinatorilor de carduri si a comerciantilor.

In prezent, cea mai comuna aplicatie folosind un smart-card este telefonia publica. Cardurile folosite sunt carduri care imagineaza o informatie, dar nu contin microprocesori. Aproximativ 200 de milioane de astfel de smart-carduri sunt emise anual numai in Franta si Germania si multe alte tari inclusiv Romania folosesc sau au in plan folosirea de sisteme similare.

Cardurile cu chip mai sunt denumite si smart-carduri, carduri cu circuit integrat sau carduri cu microprocesor. Un chip cu microprocesor este un computer in miniatura. Ca si un computer, are un sistem de operare care ofera functiile de baza ca citirea si scrierea. Pe acest suport se pot rula aplicatii care ruleaza parametrii sau optiuni care pot fi stabiliti de emitentul cardului si folosesc date specifice detinatorului de card, cum ar fi numarul contului acestuia.

Chip-urile se deosebesc intre ele prin capacitatea lor de prelucrare si prin tipul si cantitatea de memorie pe care o contin. Tipurile de memorie include:

a)     RAM (Random Access Memory): memorie cu viteza mare care necesita electricitate pentru a mentine informatiile. Este folosita pentru stocare temporara in timpul tranzactiilor cu chip;

b)     ROM (Reed-Only Memory): memorie permanenta care nu poate fi schimbata odata ce a fost creata. Este folosita pentru sistemul de operare si pentru stocarea permanenta a informatiilor;

c)     EEPROM (Electronically Eraseble Programmable Reed-Only Memory): memorie care poate fi stearsa si reutilizata, dar care nu necesita curent electric pentru a mentine informatiile. Este folosita pentru a stoca informatiile care se vor schimba, cum ar fi tranzactiile efectuate.

Cel mai simplu smart-card are o mica capacitate de memorie, aproximativ 1000 biti si nu are microprocesori. Cardurile cu memorie si capabilitati de procesare mai mari, costa mai mult. Costul este influentat si de proiectarea chip-urilor. Cu toate acestea, costul scade mult in raport cu cresterea cantitatii de carduri utilizate.

Un smart-card de putere medie contine un microprocesor capabil sa execute operatiuni logice. Poate avea 128 de biti RAM, aproximativ 4000 biti ROM si aproximativ 1000 biti EEEPROM.

Smart-cardurile mai complexe sunt proiectate pentru aplicatii care impun o mare securitate. Acestea sunt capabile sa execute proceduri foarte sofisticate de criptare/decriptare si tind sa aiba o mai mare capacitate de memorie decat un smart-card de putere medie. Din aceasta cauza sunt considerabil mai scumpe.

Unele smart-carduri sunt proiectate pentru scopuri speciale, cum ar fi retele de telefonie mobila (GSM). Unele aplicatii legate de ingrijirea sanatatii folosesc carduri cu cea mai mare capacitate de memorie posibila in prezent.

Smart-cadrul fara contact este un nou tip de chip card cu microprocesor. In loc sa fie necesar un contact fizic intre cititorul de carduri si cardul propriu-zis, pentru transmiterea informatiilor asa cum se intampla cu smart-cardurile conventionale, comunicarea se face prin unde radio. Acest tip de card este atractiv pentru utilizari la tranzite masive sau la plata taxelor de drumuri, unde viteza este importanta si tranzactiile au o valoare mica.

Astazi, exista aproximativ 170 de tipuri de smart-carduri in lume, produse de mai mult de 40 de companii. Exista peste 10 companii care produc chip-uri pentru carduri. Smart-cardurile sunt fabricate respectand standardele ISO. Fabricarea unui sart-card incepe cu chip-ul. Acesta este un mic patrat fabricat dintr-un material semiconductor subtire, de obicei siliciu, care contine un set specific de caracteristici electrice.

Fiecare chip este introdus intr-un modul. Acest modul indeplineste doua functii: protejeaza chip-ul de mediul exterior (de exemplu, umezeala) si contine contactele electrice care alimenteaza chip-ul cu energie electrica si-l face capabil sa comunice cu un terminal.

Pentru a produce un smart-card, fabricantul inglobeaza chip-ul intr-un card de plastic. O mare parte din informatiile continute intr-un chip sunt inscrise in memoria ROM in timpul fabricatiei acestuia, din ratiuni de eficienta a costurilor. Sistemul de operare al chip-urilor si multe aplicatii sunt stocate in memoria RAM. Optiunile si informatiile specifice detinatorului de card sunt programate in memoria EEPROM, atunci cand un card specific este utilizat. Tot atunci, cardul este personalizat, iar banda magnetica este codata cu informatii care corespund informatiilor din chip. Acum cardul este gata pentru a fi folosit de catre utilizator.

Organizatia Internationala pentru Standardizare (ISO) a creat standarde tehnice pentru smard-carduri. Cu toate acestea, deoarece aceste standarde nu se adreseaza direct folosirii cardurilor in domeniul platilor, se ofera spatiu de manevra suficient pentru o mare varietate de optiuni.

In 1993, cele trei mari organizatii care domina piata cardurilor - VISA, Europay si MasterCard - au inceput colaborarea pentru a elabora specificati pentru utilizarea chip-urilor in domeniul platilor. Scopurile acestui efort reunit au fost:

Sa asigure o interoperabilitate globala, astfel incat smart-cardurile, terminalele si dispozitivele implicate in operatiuni cu acestea sa interactioneze cu succes in toata lumea, indiferent de locatie, institutie financiara sau furnizor de tehnologie. Astfel, detinatorul de card poate fi sigur ca, cardul sau va fi acceptat, iar comerciantii nu sunt nevoiti sa investeasca in diferite tehnologii de acceptare in scopul deservirii tuturor clientilor lor;

Sa instituie standardele ridicate pentru smart-carduri si terminale, in scopul descurajarii falsurilor si a altor tipuri de fraude.

Piata smart-cardurilor a inregistrat in 1999 o crestere de 50 % in comparatie cu 1998. Cresterea este puternica si este unanim recunoscut ca exista un potential de crestere remarcabil pentru urmatoarele decade si mai departe.

Factorii cheie care influenteaza cresterea recenta si potentiala a programelor bazate pe smart-card si, in particular, pe cele din industria serviciilor financiare, sunt:

Concurenta crescuta din partea noilor intrati pe piata serviciilor financiare a impus institutiilor financiare sa caute noi modalitati de a mentine si imbunatatii relatiile cu clientii lor. Tehnologia chip-urilor permite institutiilor financiare sa ofere pachete de servicii prin proiectarea unui card care sa vina in intampinarea nevoilor clientilor. Un astfel de produs (un smard-card) poate asigura accesul la mai multe conturi de depozit si de credit, programe de loialitate, informatii personale ale detinatorului de card, etc. Un astfel de card va face ca relatia client-banca sa se poata desfasura oriunde si oricand;

Industria bunurilor de consum electronice se dezvolta continuu si introduce pe piata dispozitive de acces tot mai sofisticate. Vanzarile de produse electronice sunt in crestere, odata ce consumatorii devin tot mai apropiati de tehnologie. In timp ce dispozitivele de acces devin tot mai uzuale, sunt dezvoltate diverse servicii interactive, cum ar fi: informatii on-line, cumparaturi si servicii de consum. Se asteapta ca smart-cardul sa devina cheia de acces catre serviciile financiare moderne;

Costul cardurilor este in scadere din cauza cresterii productiei. In acelasi timp se dezvolta o mai buna securitate a cardului, a capacitatii de stocare si procesare a informatiei.

Acestea sunt cateva din programele pe termen lung in domeniul serviciilor financiare. Cu toate acestea, in multe zone din lume nu exista smart-carduri care asigura accesul la servicii financiare, sau sunt un fenomen relativ nou. Anul 1994 a fost un an important in ceea ce priveste domeniul platilor, odata cu recunoasterea smart-cardului la nivel international, de catre VISA, Europay, MasterCard ca platforma de viitor al platilor. Smard-cardul a fost recunoscut ca singura tehnologie capabila sa lupte impotriva fraudelor. Permite efectuarea de tranzactii on-line si off-line, reducand astfel costul tranzactiei. Este de asemenea considerat ca tehnologia ideala pentru a oferi servicii suplimentare detinatorului de card si comerciantului.

1. Credit si debit-cardurile - cardurile traditionale folosite pentru plati

Smart-cardurile se pot folosi in programele de credit sau debit-carduri pentru a implementa scheme noi de asigurare a securitatii, pentru a reduce fraudele si costurile asociate reducerii fraudelor. Smart-cardul contine tehnici precum autentificarea cripografica a cardurilor si terminalelor, semnatura electronica, gestiunea on-line a resurselor, controlul PIN-ului in mod selectiv sau sistematic, controlul plafonului sau a soldului.

Credit si debit-cardurile necesita o mare securitate, precum si sisteme de clearing si decontare. Se bazeaza in principal pe retele de telecomunicatii mari, soft­-uri sofisticate si clienti bancari maturi, chiar daca aparitia tehnologiilor smart permite tot mai multe tranzactii off-line.

a)     Portofelul electronic: produsul potrivit pentru a putea inlocui numerarul in pietele dezvoltate

In pietele dezvoltate exista un numar mare de banci, un numar mare de utilizatori de credit/debit-carduri, o mare retea de terminale: ATM-uri si EFT POS-uri si o minima interoperabilitate.

De obicei, bancile lanseaza un sistem deschis, pre-platit de portofelul electronic. Aceasta inseamna ca valoarea continuta in card a fost platita anterior (folosind numerar sau debit-carduri) si este considerata ca un echivalent electronic al numerarului. Un sistem deschis de portofel electronic poate fi considerat ca un inlocuitor perfect al monedelor si al bancnotelor din buzunar sau portofel. Sistemul este dedicat cumparaturilor de mica valoare (sub 20 $).

b)    Portofel electronic universal: solutia smart de plati pentru piete in formare

In cazul pietelor in formare, bancile se confrunta cu urmatoarele probleme: o rata mica de utilizatori de debit/credit-carduri, functionare necorespunzatoare a retelei publice de telecomunicatii, o rata mare a inflatiei. In acest caz, recomandabila implementarea unui portofel electronic universal. Cardul este asociat unui cont bancar. Valoarea inglobata in card este pre-platita sau pre-autorizata. Se pot crea doua portofele: unul pre-platit si unul pre-autorizat.

Asa cum fiecare tranzactie pre-autorizata este in mod necesar urmarita (inregistrata), un nou card poate fi oferit dupa pierderea, furtul sau distrugerea cardului, odata cu restaurarea soldului original. Astfel, acest produs poate fi utilizat pentru cumparaturi de mare valoare.

c)     Libretul electronic: modalitatea cea mai simpla de a obtine numerar

Libretul electronic combina intr-un singur dispozitiv caracteristicile unui libret uzual (din hartie) si a cardului atasat pentru retrageri de numerar. Acesta este un smart-card asociat contului bancar al detinatorului de card, care inregistreaza tranzactiile, calculeaza soldul si permite retrageri de numerar off-line.

Pentru emitent produsul ofera o serie de avantaje. Smart cardul este protejat impotriva falsificarii comparativ cu libretul din hartie sau banda magnetica a cardului clasic, limita de autorizare este stocata in card. Ca mijloc de educatie a populatiei, libretul electronic este platforma perfecta pentru implementarea graduala a portofelului electronic sau a altor servicii suplimentare. Acesta permite stabilirea unui sistem eficient de plati fara a avea un sistem eficient de plati, fara a avea un sistem de comunicatii national corespunzator. Pentru detinatorul de card avantajele sunt: de cate ori este folosit on-line (sucursala din orasul de domiciliu, alte sucursale conectate, ATM-uri) ultima tranzactie si soldul contului sunt actualizate. Acest lucru poate fi folositor atunci cand detinatorul asteapta creditarea contului din partea unei terte persoane (de exemplu, salariul). Atunci cand calatoreste in zone necolectate, detinatorul este informat de noul sold si poate retrage numerar de la un ATM sau o sucursala locala a bancii.

2. Elemente cheie in definirea unui program de portofel electronic

2.1. Definirea cerintelor functionale

Un portofel electronic este un smart-card care inlocuieste numerarul sau cecurile. Conceptul de portofel electronic a obtinut un mare succes atat in mediul bancar cat si in presa. Desi initial a fost proiectat pentru piete mature din punct de vedere al platilor, in prezent el este folosit in toata lumea.

Sistemele de portofel electronic se bazeaza pe un smart-card si prezinta urmatoarele avantaje:

Sunt usor de purtat intr-un buzunar;

Sunt ieftine;

Sunt sigure din punct de vedere functional;

Sunt prevazute cu un inalt nivel de securitate, necesar pentru a preveni fraudele si falsurile;

Un singur smart-card poate fi folosit ca un portofel electronic si poate, de asemenea, include si alte functii ca facilitati de debit sau credit.

a)     Deschis sau inchis?

Un sistem de portofel electronic este inchis atunci cand acelasi operator emite carduri si accepta tranzactii. Un sistem deschis necesita compensarea tranzactiilor intre diferiti emitenti

b)    Card de unica folosinta sau card reincarcabil?

Un portofel electronic de unica folosinta este vandut la valoarea inglobata in el. Odata consumat, poate fi aruncat, sau colectionat la fel ca si cardurile de telefonie publica.

Un portofel electronic reincarcabil poate fi reincarcat la banci sau ATM-uri, sau poate fi folosit atat timp cat soldul sau este creditor.

c)     Pre-platit sau pre-autorizat?

Valoarea inglobata in card poate fi ori pre-platita, ori pre-autorizata. Un portofel electronic pre-platit inglobeaza bani reali, transferati dintr-un cont bancar sau depozit de numerar.

Un portofel electronic pre-autorizat inglobeaza valoarea (costul) unei cumparaturi, pe care operatorul portofelului o garanteaza.

PRE-PLATITE PRE-AUTORIZATE

d)    Domestic sau international?

Daca se doreste abordarea unui sistem de portofel electronic international, este necesar un card care se adreseaza mai multor valute. Acesta necesita dispozitive capabile sa execute schimbul valutar si un sistem de compensare intre operatorii portofelului.

e)     Elaborarea planului de afaceri

Planul de afaceri va atinge urmatoarele probleme tehnice si de marketing:

Control/Proprietate/Marca?

Integrare cu cardurile curente/infrastructura?

Standarde- interoperabilitate?

Reguli schematice pentru banci, detinatori, comercianti?

Costuri de intrare?

Integrare cu alte produse?

Se poate opta pentru un portofel electronic pre-platit in situatia unei piete mature din punct de vedere al platilor. Sistemele pre-autorizate sunt mai bine adaptate pietelor in formare. Orice combinatie este posibila, depinzand de scopurile specifice ale fiecarui emitent.

2.2. Pregatirea mediului de functionare al sistemului

2.2.1. Participantii

In orice sistem de portofel electronic exista cel putin trei participanti principali:

a)     banca

b)     detinatorul de card

c)     comerciantul

a)     Banca

Un sistem de portofel electronic este promovat, de obicei, de catre un grup de banci sau alte institutii financiare sau asociatii de comercianti. Pentru simplitate vom denumi in continuare institutia care promoveaza portofelul electronic - banca. Banca poarta intreaga raspundere pentru operarea si securitatea sistemului de portofel electronic. Banca va implementa sau subcontracta emiterea portofelului, operatiunile de la ATM-uri pentru incarcarea portofelului si transferul de fonduri de la comercianti.

In cadrul unui sistem national, exista mai multe banci sau institutii implicate intr-un sistem de portofel electronic. Acesta implica existenta cel putin a unui acceptant si o retea de case de compensatii pentru a colecta tranzactiile de la comercianti si a le distribui intre banci. De aceea, un sistem de portofel electronic porneste cu sistem pilot care implica o singura banca pentru a se asigura de operarea corecta a sistemului, dupa care sistemul este extins la scara nationala.

b)    Detinatorul de card

Persoana care primeste de la banca un portofel electronic il incarca cu numerar electronic si il foloseste pentru cumparaturi. In mod normal, detinatorul portofelului pretinde ca acesta sa fie acceptat acolo unde este acceptat numerarul.

c)     Comerciantul

Comerciantul va accepta plata cu un portofel electronic in schimbul bunurilor si/sau serviciilor vandute detinatorului de portofel. Plata se va face cu ajutorul unui terminal EFT POS. Comerciantul pretinde portofelului electronic garantia ca va plati si ca este usor si rapid de utilizat.

2.2.2. Beneficii si limitari

Pentru banca

Portofelul electronic asigura o noua metoda de plata care permite bancii sa intre intr-o piata a tranzactiilor, care este complementara pietei tranzactiilor cu debit sau credit-cardurile. Portofelul electronic nu prezinta riscuri de neplata si genereaza venituri din existenta contului de float.

Pentru detinatorul de portofel electronic

Atunci cand portofelul electronic este combinat cu un debit-card, reprezinta un singur card care poate plati, convenabil, toate cumparaturile de valoare mica pana la medie. Inlocuirea monedelor cu carduri in sistemele de telefonie publica arata ca populatia prefera cardul electronic in locul monedelor si il foloseste mai des si pentru convorbiri de lunga durata.

Acceptarea instrumentului de catre potentialul detinator se va baza pe adoptarea acestuia de catre comercianti, pe usurinta in folosire si probabil de posibilitatea de a consulta soldul portofoliului oriunde si oricand.

Pentru comerciant

Un sistem total de portofel electronic inseamna o metoda simpla de acceptare a platii, cu eliminarea numerarului si a costurilor de manipulare a acestuia si fara riscuri de fraude. Sistemele care usureaza platile cresc vanzarile.

Marii detailisti pot folosi cardul in terminalul instalat si pentru programe de loialitate.

3. Caracteristici de operare

3.1. Emiterea cardurilor

Atunci cand banca emite un portofel electronic se creaza un cont de float care concentreaza toate tranzactiile din sistemul portofelului electronic. Portofelele electronice vor fi emise numai clientilor care au un cont deschis la banca respectiva. De asemenea, cardul emis poate avea si functie de debit-card, in care caz functiile de portofel electronic si debit card sunt folosite in concordanta cu valoarea bunurilor sau serviciilor achizitionate. Totusi, portofelul electronic poate fi folosit si de cei care nu poseda un debit-card.

3.2. Incarcarea portofelului

Atunci cand un detinator isi incarca portofelul sau electronic, el debiteaza suma respectiva din contul sau curent. In mod normal, incarcarea se face folosind un ATM on-line sau un PC ca sediul bancii. In loc sa retraga bancnote, el isi incarca portofelul electronic. De asemenea, el poate utiliza terminale dedicate din sediul bancii, telefoane mobile sau telefoane cu ecran la domiciliu.

In interior, banca crediteaza contul de float. Soldul contului de float este suma soldurilor tuturor portofelelor electronice pe care banca le-a emis, plus suma tuturor cumparaturilor efectuate cu portofelele electronice aflate inca in sistemul de compensare.

Deoarece incarcarea portofelului electronic este efectuata on-line, este posibil sa se verifice daca detinatorul are suficient credit pentru incarcare.

3.3. Achizitionarea de bunuri si servicii

Atunci cand detinatorul de portofel electronic cumpara un produs sau un serviciu, cardul sau este debitat. Terminalul EFT POS inregistreaza creditul comerciantului fie intr-un "safe electronic" intern, fie intr-un card al comerciantului.

Deoarece garantarea platii cu un portofel electronic nu este o problema, numai valabilitatea, soldul si optional identitatea detinatorului portofelului electronic trebuie verificate. Toate acestea pot fi efectuate off-line de cardul comerciantului sau de EFT POS, astfel incat nu exista nici o intarziere sau un cost asociat legaturii telefonice cu banca in timpul efectuarii tranzactiei. Portofelele electronice sunt ieftine, rapide si de aceea pot fi utilizate pentru tranzactii de valoare mica. Posibilitatea de a lucra off-line in siguranta, inseamna ca portofelul electronic poate fi utilizat ca mijloc de plata la automate de vanzare, telefoane publice sau la automate de taxare pentru parcarea autoturismelor.

3.4. Verificarea portofelului electronic

Pentru detinatorul de portofel electronic este folositor sa-si poata sa-si verifice soldul portofelului si ultimele tranzactii. Aceasta functiune este, de obicei, implementata in terminalul EFT POS in ATM-uri si posibil, in terminale dedicate special acestor scopuri. Inregistrarea ultimelor tranzactii poate fi tiparita pentru informarea detinatorului.

3.5. Numerar electronic bancar

La intervale de timp regulate, in mod normal, zilnic, comerciantul comunica bancii numerarul electronic pe care l-a obtinut. Banca transfera suma corespunzatoare din contul float in contul comerciantului. Transferul de fonduri electronice catre banca poate fi efectuat in mai multe moduri.

Cel mai comun, presupune ca aceste fonduri sa fie stocate in EFT POS, care are o facilitate de transmitere automata a datelor prin modem. Fondurile sunt transferate in timpul noptii, in afara varfurilor de aglomerare a retelei telefonice. Atunci cand EFT POS-ul functioneaza on-line, informatia poate fi incarcata in EFT POS la fel ca si o lista neagra actualizata de carduri pierdute sau furate.

Acolo unde aceasta solutie nu este practicabila, fondurile sunt stocate in cardul comerciantului si transferate bancii prin intermediul unui ATM on-line, sau chiar prin posta. In cazul automatelor de vanzari care functioneaza off-line, fondurile trebuie colectate initial intr-un card de colectare si apoi transferate bancii prin intermediul unui ATM sau posta. Contul comerciantului se crediteaza cu suma reprezentand totalul tranzactiilor.

Intr-un sistem in care mai multe banci emit portofele electronice, fondurile transferate bancilor vor fi procesate printr-o casa de compensatie intr-o modalitate similara cu cea pentru debit/credit-cardurile existente in prezent.

4. Componente si elemente de securitate intr-un sistem de portofel electronic

Consideram necesar ca, in cele ce urmeaza, cardurile, terminalele si softul necesar intr-un sistem tipic de portofel electronic vor fi descrise din punct de vedere al caracteristicilor principale si optionale. O atentie speciala am acordat elementelor de securitate ale acestor componente.

4.1. Portofelul electronic

Portofelul electronic contine:

Un identificator de card;

Un identificator pentru banca emitenta pentru a permite compensarea si decontarea;

Soldul;

Chei criptografice de debitare pentru a securiza actiunea de cumparare;

Chei criptografice de creditare pentru a securiza reincarcarea;

Soldul maxim (optional);

Inregistrarea ultimelor tranzactii (optional).

Schema dupa care se desfasoara o operatiune de creditare sau debitare a porto-felului electronic este urmatoare:

a)     Autentificarea cardului cu ajutorul cheii avute la dispozitie de toti furnizorii de servicii;

b)     Se determina valoarea tranzactiei si se verifica soldul cardului;

c)     Se verifica detinatorul (de obicei PIN-ul);

d)     Operatiunea de creditare sau debitare;

e)     Se genereaza de catre card certificatul de debitare;

f)      Certificatul de debitare este verificat de cititorul de smart-card.

Cardul comerciantului (optional)

Cardul comerciantului contine cheile secrete cu care EFT POS-ul autentifica portofelul electronic, verifica extrasul de cont cu soldul curent si debiteaza din soldul portofelului valoarea banilor sau serviciilor achizitionate.

In situatia in care EFT POS-ul nu are capacitatea de a lucra on-line, cardul comerciantului va stoca fisierul tranzactiei si de aceea va necesita o capacitate de memorie mai mare.

4.3. EFT POS

Un dispozitiv EFT POS trebuie:

Sa aiba capacitatea de a conecta doua carduri;

Sa afiseze pe display valoarea curenta stocata in portofelul electronic;

Sa afiseze pe display valoarea curenta a tranzactiei efectuate;

Sa verifice cardul si certificatul de debitare;

Sa permita detinatorului sa-si dea acordul pentru cumparare;

Sa permita detinatorului sa introduca PIN-ul sau (optional);

Sa tipareasca chitanta pe hartie cu suma tranzactiei;

Sa memoreze tranzactiile si/sau valoarea totala a tranzactiilor.

In mod normal, EFT POS-ul memoreaza fisierul tranzactiilor pentru comerciantul care-l opereaza, situatie in care terminalul transmite acest fisier bancii sau acceptantului si obtine de la acesta "lista neagra" a cardurilor pierdute sau furate.

Aceasta transmisie are loc zilnic, folosind perioade in afara varfului de incarcare al retelei telefonice, deci la tarife reduse. Aplicarea Softwear asociata EFT POS-ului nu va face decat sa permita si sa inregistreze tranzactii dupa autentificarea portofelului electronic si a cardului comerciantului.

In multe sisteme de portofel electronic, EFT POS-ul nu poate incarca un portofel electronic. Nici EFT POS-ul, nici cardul comerciantului nu contine cheile necesare creditarii instrumentului.

4.4. Cardul de colectare

Cardul de colectare este folosit pentru a colecta datele referitoare la tranzactiile off-line efectuate prin dispozitivele de tipul distribuitor automat de produse. In timpul colectarii de informatii, cum ar fi tarife noi catre distribuitor, sau sa colecteze alte informatii, ca numarul si tipul produselor cumparate.

Banii electronici colectati, precum si informatia asociata pot fi "descarcati" direct la centrul de procesare sau on-line folosind ATM, un PC cu modem si un cititor de card.

4.5. Jurnalul tranzactiilor

Jurnalul tranzactiilor este inregistrarea tuturor tranzactiilor efectuate de catre un comerciant, de-a lungul unei perioade de timp, de obicei o zi. Cantitatea de informatii inregistrata in acest jurnal influenteaza nivelul costurilor de asigurare al securitatii, al celor de operare si de service pentru un portofel electronic. Jurnalul tranzactiilor este pastrat in EFT POS sau in cardul comerciantului.

Intr-un sistem minimal, jurnalul tranzactiilor contine numai totalul tranzactiilor pe banca emitenta. Intr-un asemenea sistem ar fi imposibil de reconstituit soldul unui portofel electronic pierdut sau furat. De asemenea, nu va exista un al doilea sistem de securitate care sa verifice existenta unui portofel fals sau a unei incarcaturi frauduloase.

Avantajul unui astfel de sistem consta in costurile de operare mici. In cele mai multe sisteme de portofel electronic, jurnalul tranzactiilor contine toate detaliile fiecarei tranzactii, cum ar fi:

Suma;

Identificatorul portofelului si al comerciantului;

Data si ora la care s-a desfasurat tranzactia.

Intr-un astfel de sistem este posibil ca, teoretic, sa se poata reconstitui soldul unui portofel pierdut sau furat si sa detecteze orice urma de frauda prin verificarea incrucisata a tuturor informatiilor. Cu toate acestea, costul de operare a sistemului creste.

4.6. ATM-ul sau alt dispozitiv pentru incarcarea portofelului

In cazul folosirii unui ATM acesta va fi in legatura on-line cu banca emitenta unde sunt pastrate cheile secrete necesare pentru ca pentru incarcarea portofelului ATM-ul este capabil, de asemenea, sa descarce cardul comerciantului.