Tipologia sistemului fiscal

TIPOLOGIA SISTEMULUI FISCAL

Tipologia sistemelor fiscale este o necesitate, atat din punct de vedere teoretic, cat si practic. In ceea ce priveste rolul tipologiei sistemului fiscal, economistul francez JEAN BAPTISTE GEOFFROY arata ca: ,,proliferarea, uneori arhaica a prelevarilor fiscale necesita un efort de a face ordine, de clasificare, permitand printr-o legatura coordonata, sa se degaje, intr-un mod atat de rational, cat si posibil, caracteristicile fundamentale ale sistemelor fiscale, sa se amelioreze fundamentele optiunilor fiscale ale Guvernelor, sa se degaje sensibilitatii nationale in domeniul economic si social ."

Exista numeroase criterii de clasificare a sistemului fiscal, insa, cele mai importante sunt urmatoarele:

clasificari tehnice;

clasificari economice.

A. Clasificarile tehnice sunt cele clasice si cele mai vechi, care se refera la:

a)     tema impozitului unic;

b)     tema alternativei: impozit direct - impozit indirect.

a.   Tema impozitului unic 

Cu toate ca impozitul unic este considerat de multi un capriciu financiar si o utopie, acesta ramane o notiune foarte complexa. Monismul fiscal este un subiect dezbatut de economisti ca : Allais, Kaldor, Salin.

In conceptia economistului Allais Maurice, pentru ca impozitarea sa fie echitabila, aceasta trebuie indreptata asupra bunurilor de consum. Notiunea de impozit unic este o notiune complexa, o expresie care a fost adesea folosita in sens particular, adica de a avea o baza unica de impozitare cu rolul de a permite atat evitarea cresterii presiunii fiscale ca urmare a cumularii impozitelor, cat si evitarea posibilitatilor de frauda fiscala.

Chiar daca acceptiunea unui impozit unic este foarte raspandita, aceasta notiune ramane totusi o utopie, considerandu-se ca principiul unicitatii nu este prin el insusi un avantaj apriori.

Economistul german Schueller a propus un impozit unic pe energia electrica, considerand ca energia electrica se regaseste in pretul tuturor produselor si in acest mod toti ar suporta impozitul, eliminandu-se astfel avaziunea si controlul fiscal.

In aceasta perspectiva, impozitul unic fiind dominant, sistemul fiscal trebuie judecat pe baza a doua criterii:

efectul lui asupra gradului de inegalitate economica;

impartialitatea intre si dintre persoanele care se afla in circumstante similare.

Baza impozitului unic fiind venitul personal, din punct de vedere social, un astfel de impozit este greu de personalizat si adaptat la situatia individuala a fiecarui contribuabil.

b.     Impozit direct - impozit indirect

Deosebirile dintre aceste doua tipuri de impozite se poate face pe baza mai multor criterii:

v    juridic sau administrativ

v    economic

v    al personalizarii

v    al elasticitatii

Criteriul juridic are la baza notiunea de rol nominativ. Din punct de vedere material, rolul este reprezentat de lista contribuabililor unei societati administrative, lista in care sunt indicate caracteristicile principale ale situatiei lor fiscale. Avand in vedere caracterul juridic, rolul are semnificatia de titlu executoriu pe baza caruia administratia are sarcina incasarii obligatiei fiscale.

Acest procedeu este caracteristic impozitelor directe, cum ar fi cazul impozitului pe venit. Insuficienta criteriului juridic a dus la aparitia unui nou criteriu: criteriu economic, conform caruia, impozitul direct este suportat de persoana care-l plateste, adica de catre debitorul legal, in timp ce sarcina impozitului indirect este transferata asupra unei terte persoane.

Acest criteriu de distinctie intre impozitul direct si cel indirect, rezida in capacitatea de personalizare a prelevarilor, impozitele directe fiind cele mai apte de individualizare, pe cand, impozitele indirecte sunt indiferente la situatia personala a contribuabilului.

Un alt criteriu folosit este cel al elasticitatii, adica al capacitatii de variatie al randamentului impozitelor, directe si indirecte. Este vorba pe de o parte de elasticitatea economica care masoara variatia randamentului provocata de evolutia conditiilor economice, iar pe de alta parte, de elasticitatea legala ce exprima posibilitatile de variatie a randamentului ca urmare a modificarii ratei legale de impozitare. Din punct de vedere al elasticitatii economice, se poate aprecia ca impozitele directe beneficiaza de o mai buna elasticitate legala, decat in cazul impozitelor indirecte.

O economie in crestere furnizeaza intotdeauna venituri fiscale directe si indirecte suplimentare. Fluctuatiile conjuncturale nu au decat o incidenta redusa asupra randamentelor impozitelor directe datorita decalajului dintre incasarea venitului si impozitarea sa efectiva. In cazul impozitelor indirecte, care sunt influentate indeaproape de evolutia conjuncturii economice si mai ales de nivelul preturilor, sunt calculate asupra acestora din urma.

B. Clasificarile economice

Structura sistemelor fiscale nu este numai o problema legislativa, fiind dependenta si de conditiile economice in care sistemul fiscal isi are aplicabilitate. Nivelul de dezvoltare economica, contributia specifica a fiecarui sector in economia nationala influenteaza in mod necesar, repartitia prelevarilor fiscale, evolutia tehnica, precum si randamentul fiscal. Conform unor specialisti, exista patru etape in evolutia paralela a structurii sistemelor fiscale si a dezvoltarii economice, si anume:

etapa economiei primare;

etapa ,,decolarii economice";

etapa dezvoltarii;

etapa societatii dezvoltate.

Aceste etape descriu diferitele pozitii in care se afla tarile lumii, de la cele subdezvoltate, pana la cele dezvoltate. Tarile dezvoltate se pot gasi situate pe doua nivele:

inalt dezvoltate - Anglia, Belgia, Franta, Olanda, Italia, tarile scandinave;

superdezvoltate" - Japonia, SUA, Germania.

Tarile subdezvoltate sunt caracterizate de o presiune fiscala redusa. Caracteristica majora a fiscalitatii tarilor subdezvoltate o constituie existenta impozitelor indirecte, deoarece este imposibil, din punct de vedere tehnic, de a se stabili un impozit pe venit, cauzele principale fiind urmatoarele: nivel scazut de trai, venitul se situeaza sub nivelul minim vital, iar populatia mai instarita nu este de acord cu instaurarea unei fiscalitati directe. Daca se ia in considerare nivelul presiunii fiscale drept criteriu de identificare a sistemelor fiscale, acesta trebuie intarit cu cel al repartitiei tipurilor de prelevari in interiorul sistemului fiscal, care este considerat ca fiind un element determinant al tipologiei sistemelor fiscale. Din punct de vedere al repartitiei, predominarea impozitului direct se considera a fi caracteristica tarilor dezvoltate.

Sistemele fiscale pot fi clasificate si in functie de anumite criterii.

a) Astfel, luand in considerare natura impozitelor predominante, sistemele fiscale se impart in:

Sistemele fiscale in care predomina impozitele directe;

Sistemele fiscale in care predomina impozitele indirecte;

Sistemele fiscale cu predominanta complexa;

Sistemele fiscale in care predomina impozitele generale;

Sistemele fiscale in care predomina impozitele particulare.

In cadrul primei categorii de sisteme fiscale se includ sistemele fiscale rudimentare, de tip arhaic, specifice primelor entitati adiministrativ-politice de tip statal si sistemele fiscale ale celor mai avansate tari din punct de vedere economic, avand la baza impozitul pe venitul net si impozitul pe societate.

Sistemele fiscale in care sunt predominante impozitele indirecte sunt specifice tarilor subdezvoltate, tarilor aflate in perioada de criza economica sau de confruntari militare, precum si tarilor a caror economie tinde spre stadiul de dezvoltare.

Sistemele fiscale cu predominanta complexa sunt caracteristice tarilor dezvoltate economic, cu structuri economico-sociale echilibrate si cu regimuri politice de tip social-democrat.

Sistemele fiscale cu predominanta generala a impozitelor se intalnesc in cadrul tarilor cele mai dezvoltate, in care exista un aparat fiscal si o contabilitate foarte bine organizata. Aici se poate vorbi despre tarile care aplica urmatoarele tipuri de impozite:

Impozitul pe venit, care se aplica asupra ansamblului veniturilor nete ale contribuabililor;

Impozitul pe cifra de afaceri brute sau TVA.

Sistemele fiscale in care sunt predominante impozitele particulare sunt caracteristice structurilor fiscale neevoluate, in care impozitele sunt asezate pe anumite categorii sub forma indiciara si forfetara; sunt caracteristice, de asemenea si actualelor tari subdezvoltate in care impozitele directe lovesc cateva venituri importante, iar cele indirecte anumite produse care sunt destinate produsului intern sau exportului.

b) Dupa intensitatea presiunii fiscale, sistemele fiscale se pot clasifica in:

Sisteme fiscale grele;

Sisteme fiscale usoare.

Sistemele fiscale grele sunt caracteristice tarilor dezvoltate economic, in care, participarea capitalului public comparabil cu cel privat in economia reala este redusa, iar serviciile publice sunt extinse.

Desi nu indeplinesc conditiile enuntate datorita randamentului redus al economiei, existentei unor organisme administrative de tranzitie, marilor necesitati financiare necesare reformelor, fostele tari comuniste se caracterizeaza prin sisteme fiscale grele.

Pentru ca un sistem fiscal sa poata fi considerat greu, acesta trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

Ponderea prelevarilor fiscale in ansamblul prelevarilor publice sa fie mare (80-90%);

Ponderea mare a prelevarilor fiscale in PIB (peste 25-30%).

Sistemele fiscale usoare sunt specifice tarilor subdezvoltate sau care se afla in perioada de tranzitie spre stadiul dezvoltat, dar aici pot fi incluse si "paradisurile fiscale". In cadrul acestor sisteme, ponderea prelevarilor fiscale in PIB este mai redusa (10-15%), iar presiunea fiscala pe locuitor depinde de nivelul PIB si de modul de distribuire a venitului intre participantii la realizarea acestuia.

Astfel, reputatul Maurice Duverger face distinctie intre sistemele fiscale grele (lourds) - care sunt caracterizate prin instituirea asupra contribuabililor a unor obligatii fiscale apasatoare si sisteme fiscale usoare (legers) - care sunt constituite in opusul celor grele, avind instituite obligatii fiscale usor de suportat de catre contribuabili.