Traditia bancara in romania

TRADITIA BANCARA IN ROMANIA

In Romania bancile au aparut, inca din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, fiind ajutate prin contributie de capital roman si strain. Astfel, prima banca a tarii noastre a fost Banca Nationala a Moldovei, in anul 1857.

In perioada urmatoare au mai fost infiintate Casa de Depuneri si Consemnatiuni, Creditul Funciar Rural, Banca Romaniei, Casa de Economii creindu-se astfel premisele aparitiei unui sistem monetar national.

Bancile si unele institutii de credit au cunoscut cea mai mare dezvoltare in sectorul agricol, care era cea mai predominant in economia romaneasca. Odata cu dezvoltarea sectorului industrial, au inceput sa se infiinteze banci, institutii financiare si departamente pentru aceste sectoare. Productia agricola, industriala, mestesugareasca si comerciala era sustinuta prin credite preferential, produse, servicii, facilitati bancare si fiscale. Deci aceste institutii financiar-monetar-bancare au fost constituite pentru a sprijini modernizarea economiei romanesti.

Sectorul bancar romanesc s-a dezvoltat foarte mult intre cele doua razboaie mondiale. A aparut bursa, au fost create mii de banci. Moneda nationala avea acoperire in aur.

In anul 1934 existau in tara noastra peste 1200 de banci si alte banci-cooperative. Schimbarile politice si de guverne, intervenite la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, si-au pus amprenta si asupra reorganizarii sistemului bancar.

In primul rand, a fost etapizarea Bancii Nationale a Romaniei, la 28 decembrie 1946, urmata de reforma monetara din august 1947.

Alte masuri ca: retragerea dreptului la reescont al bancii centrale pentru un numar mare de societati bancare, schimbarea insemnelor monetare, blocarea sumelor aflate in conturile bancare, modificarea legislatiei care reglementa activitatea in acest domeniu au condus, in final, la transformarea sistemului bancar.

In aceasta situatie, legea nationalizarii din 11 iunie 1948 s-a aplicat bancilor care mai existau formal si care au fost puse in lichidare. Banca Nationala a Romaniei s-a numit Banca Republicii Populare a Romaniei, devenind o anexa a Ministerului de Finante, o veriga in lantul de subordonare centralizata. Abia in anul 1960 s-a revenit la o forma apropiata de denumirea sa istorica, Banca Nationala a R. S. Romania.

Practic, dupa toate aceste evenimente, intreaga activitate bancara s-a concentrat la o singura institutie devenita centrul de creditare, de casa, de decontari, de control. Statul si-a instituit, prin organizarea evidentei si controlului de catre unica banca, un sistem centralizat de urmarire, verificarea si dirijarea stricta a economiei nationale, atat pentru tranzactiile interne, cat si pentru cele internationale.

Schimbarile ce au avut loc pe plan international dupa anul 1964, au condus la o anumita dezvoltare economica si a tarii noastre, atat pe plan national, cat si pe plan international.

In aceste conditii a aparut necesitatea infiintarii unor banci specializate pe anumite domenii de activitate bancara, corespunzator dezvoltarii economice din acel moment. Concret, aceste banci sau infiintat in anul 1969, prin desprinderea lor din cadrul Bancii Nationale si atribuirea numelor de banci astfel:

Banca Romana de Comert Exterior-cu monopol asupra operatiunilor finaciar-valutare internationale. Unele operatiuni valutare pentru persoanele fizice din tara erau efectuate ca operatiuni de mandat prin Banca Nationala;

Banca de Investitii- orientata asupra problemelor de finantare, urmarire si control a investitiilor din toate ramurile economiei nationale;

Banca Agricola - cu sarcinile specifice sectorului agricol.

Ultimele doua banci au inceput apoi sa functioneze pe intreg teritoriul tarii, prin infiintarea de sucursale si filiale.

Operatiunile bancare privind celelalte ramuri ale economiei pe plan national au ramas in continuare in sarcina Bancii Nationale a R. S. Romania. Sistemul bancar a functionat in acest fel pana la evenimentele din decembrie 1989.

In anul 1990 Banca Nationala a reintrat in functiile sale normale de banca centrala si banca de emisiune. Ea are autonomie finaciara, valutar-monetara si prezinta dare de seama privind situatia monetara si a creditelor in fata Parlamentului Romaniei (legea 34/1991).

Celelalte banci existente la aceea data au devenit banci comerciale cu capital majoritar de stat, urmand a efectua orice fel de operatiune specifica unei banci comerciale, deci fara o delimitare pe domenii de activitate sau tipuri de operatiuni.

In mod traditional, insa, clientii s-au orientat spre aceste banci cu operatiunile specifice, luand in considerare experienta indelungata privind activitatile respective.

Anul 1990 marcheaza inceputul dezvoltarii sistemului bancar prin aparitia si a altor banci comerciale nou infiintate cu capital mixt sau capital privat autohton si/sau strain.

Odata cu inceperea perioadei de tranzitie, a avut loc o restructurare a sectorului bancar, cuprinzand urmatoarele aspecte:

desfiintarea monopolului statului asupra sectorului bancar;

reorganizarea bancilor de stat ca societati pe actiuni;

capitalizarea bancilor;

privatizarea bancilor de stat sau cu capital majoritar de stat;

infiintarea unui numar foarte mare de banci;

diversificarea tipurilor de banci;

diversificarea produselor si serviciilor bancare;

extinderea retelei teritoriale;

realizarea unui management performant, participativ si eficient;

desfasurarea activitatii bancare dupa strategii si statute proprii fiecarei banci;

informatizarea bancara;

deschiderea catre colaborarea cu bancile straine;

sprijinirea activitatii de investitii si de creditare, ca instrumente majore ale constructiei economiei de piata;

perfectionarea relatiilor cu clientii.

Avand in vedere rolul lor deosebit de important in economia tarii, bancile trebuie sa treaca mai devreme la desfasurarea activitatii in conditiile de piata.

Bancile care au aparut dupa 1989, atat cele mixte, cat si cele de stat/private, trebuie sa lucreze in conditii de piata inca de la inceputul activitatii lor.