TRANSFERUL DE CREDIT

Transferul de credit este cel mai frecvent procedeu bancar folosit pentru stingerea obligatiilor de plata dintre participantii la o tranzactie. Statistica furnizata de Banca Reglementelor Internationale (Committee for Payment Systems) indica o pondere a transferului de credit pentru anul 2006, de peste 95% in tarile din Europa de Vest si 85-90% in tarile din Europa Centrala si de Est, ceea ce demonstreaza amplaorea acestuia. Preferinta pentru transferul de credit este determinata de forma destul de accesibila a instrumentului de plata folosit (ordinul de plata), universalitatea acestuia, circuitul bancar simplu si timpul foarte scurt de decontare (de la plata amanata la plata in timp real).

Transferul de credit (engl. credit transfer) este prezentat in literatura de specialitate ca un procedeu de transmitere a fondurilor de la un partener la altul prin intermediul bancilor si a unui instrument de plata specific, din dispozitia debitorului-cumparator in favoarea creditorului-vanzator, iar BNR il denumeste "o serie de operatiuni care incep prin emiterea de catre platitor a unui ordin de plata dat unei institutii de a pune la dispozitia unui beneficiar o anumita suma de bani si care se finalizeaza prin acceptarea respectivului ordin de plata de catre institutia destinatara". Pentru realizarea transferului de credit, debitorul trebuie sa dispuna de un depozit bancar la vedere sau sa beneficieze de un credit apobat pentru asemenea plati.

Participantii la un transfer de credit sunt partenerii de tranzactie (cumparator si vanzator) si bancile implicate, astfel:

- ordonator (platitor sau emitent) care da disozitie bancii sale de a efectua transferul monetar in vederea stingerii unei obligatii de plata; intrucat emite o instructiune de plata sub forma unui instrument de plata se mai numeste si emitetnt;

- beneficiar (destinatar) care primeste transferul monetar in cont la banca sa; beneficiarul este ultimul participant la transfer cu care se incheie circuitul si se mai numeste destinatar;

- banca emitenta (initiatoare) care emite un ordin de plata, in nume propriu, pentru transferul monetar; la un transfer pot participa mai multe banci si fiecare emite un ordin de plata catre banca urmatoare, deci devine baca emitenta, iar pentru a le diferentia prima banca se numeste initiatoare;

- banca intermediara care intervine intre banca emitenta si banca colectoare pentru a intermedia transferul, daca bancile partenerilor nu au relatii directe de corespondent; bancile intermediare se afla in dubla pozitie, pe de o parte, de banca receptoare a transferului si pe de alta, de banca emitenta, adica de transmitere mai departe a aceluiasi transfer, in nume propriu;

- banca colectoare (destinatara) care primeste (colecteaza) transferul monetar in vederea constituirii unui depozit la vedere.

Transferul genereaza incarcarea si descarcarea de gestiune a celor doua banci, adica banca emitenta se incarca cu gestiune in momentul preluarii fondului din contul emitentului si se descarca de gestiune atunci cand se efectueaza transferul, iar banca colectoare se incarca cu gestiune la primirea transferului si se descarca de gestiune la inregistrarea sumei in contul beneficiarului.

Din punct de vedere teoretic, transferul de credit are cel putin doua semnificatii:

- infaptuieste circulatia monetara prin trecerea sumei de la unii agenti la altii in scopul finalizarii unor tranzactii;

- transfera creantele fata de banci in sensul ca la banca obligatarului (debitorului) creanta inceteaza, iar la banca beneficiarului (creditorului) se creaza o noua creanta, de valoare egala, ca urmare a transferului de depozit.

Aceste semnificatii demonstreaza ca transferul de credit presupune o plata intermediata de agentii de decontare (de regula bancile, dar pot fi si entitati nebancare ca posta, agentiile de transfer fonduri) si ca la baza acesteia sta transferul de creanta asupra bancilor/entitatilor nebancare participante.

Din punct de vedere juridic avem un transfer de proprietate asupra fondurilor si o cesiune de creanta, iar raspunderea bancilor trebuie bine delimitata pe tot acest parcurs. Trebuie sa avem in vedere ca uneori pot interveni mai multe banci in transfer, banci intermediare si raspunderea revine fiecareia pentru segmentul de transfer in care opereaza. Banca emitenta ramane insa responsabila fata de ordonator de finalizarea transferului, indiferent ce se intampla pe parcurs, evenimentele urmand sa se clarifice intre banci.

Transferul de credit, ca procedeu de decontare intre parteneri, se desfasoara dupa anumite reguli stabilite de banca centrala, cu caracter public, deci care se pot consulta de agentii economici in vederea cunoasterii normelor de lucru si a drepturilor si obligatiilor care se nasc in timpul transferului de fonduri. Procedeul de decontare se mentioneaza in contractele economice dintre parteneri si prin acestea se accepta implicit tehnica bancara de lucru. In Romania, transferul de credit este reglementat prin Regulamentul BNR nr. 2/2005 privind ordinul de plata utilizat in operatiuni de transfer credit.

1 ORDINUL DE PLATA ELECTRONIC

Ordinul de plata (engl. payment order) este o dispozitie neconditionata data de ordonatorul acesteia unei banci emitente de a pune la dispozitia unui beneficiar o anumita suma de bani, fie in cont fie in numerar. Ordinul de plata (OP) este instrumentul efectiv care circula intre ordonator si beneficiar, prin intermediul sistemului bancar, fiind purtatorul transferului de fonduri intre cei doi parteneri. Ordinul de plata presupune ca ordonatorul sa aiba disponibilitati in cont la banca sa in suma cel putin egala cu transferul si comisionul aferent sau daca nu are cont sa depuna la banca suma necesara.

Caracteristicile ordinului de plata. Ordinul de plata se editeaza potrivit unor reguli stabilite de banca centrala si cuprinde doua categorii de informatii: obligatorii si facultative. Informatiile obligatorii se refera la identificarea instrumentului (ordin de plata), suma in cifre si litere, ordonatorul, contul si banca sa, beneficiarul, contul si banca acestuia, data emiterii si semnatura electronica (parola, PIN sau cheiea privata), iar cele facultative se refera la scopul platii si anumite detalii cu privire la plata (nr. si data facturii, plata partiala sau integrala, codul de identificare fiscala, alte referinte privind continutul economic al platii), sistemul de plati ales (ex. plata urgenta in timp real - sistem ReGIS), data la care fondurile sa fie puse la dispozitia beneficiarului. Informatiile privind denumirea bancilor si numerele de cont ale partenerilor se inscriu sub forma unor coduri (codul IBAN) sau numai denumirea bancilor (codul BIC). Ordinele de plata electronice se emit, de regula, codificate dupa un sistem agreat de banca si client, sau in clar dar cu parola. Daca ordonatorii (persoane fizice) nu dispun de facilitati electronice, acestia pot folosi, in continuare, ordinele de plata pe suport hartie, care la banca emitenta se transforma in ordine de plata electronice si in aceasta forma intra in circuitul bancar. Structura unui ordin de plata electronic (mesaj de plata) se prezinta mai jos.

ORDIN DE PLATA

Participant platitor Banca X centrala (codul BIC)

Unitatea initiatoare Banca X sucursala N (codul BIC)

Platitor Firma A

Cont platitor xxxxxxxxxx (codul IBAN)

Nr. ordin de plata 1

Data emiterii 08.09. 2006

Tipul de plata Servicii telefonie

Participant beneficiar Banca Y centrala (codul BIC)

Unitatea destinatara Banca Y sucursala M (codul BIC)

Beneficiar Firma B

Cont beneficiar xxxxxxxxxx (codul IBAN)

Nr. de referinta a platii 1

Data decontarii 08.09.2006

Suma 80.000 lei (RON)

(optzecimiilei)

Reprezentand Plata servicii cf. facturii nr.575/01.09.2006

Semnatura Semnatura electronica (*****)

Prioritate la refuz 1

Data si ora introducerii

platii 08.09.2006 ora 10:00

Ordinul de plata electronic este un instrument care prezinta cel putin doua caracteristici: neconditionalitatea platii, adica dispozitia ordonatorului catre banca nu trebuie sa cuprinda nici un fel de restrictii cu privire la transferul fondurilor, ca de exemplu inregistrarea sumei in contul beneficiarului numai dupa prezentarea la banca a unor documente (expeditie, transport, calitate etc) sau alte conditii, iar orice limitare inscrisa nu se ia in considerare de banca, fiind nula sub aspect juridic; revocabilitatea ordinului de plata de catre ordonator pana in momentul acceptarii lui de banca destinatara, ceea ce reprezinta o facilitate pentru ordonator, dar ridica suspiciuni din partea beneficiarului si chiar a bancii acestuia cu privire la capacitatea de plata sau seriozitatea platitorului; revocabilitatea este specifica numai ordinului de plata, deci nu se intalneste la alte instrumente de plata si aceasta incumba un anumit grad de risc.

Circuitul ordinului de plata electronic. Circuitul operational incepe cu emiterea de catre platitor a ordinului de plata si prezentarea bancii care il deserveste, continua cu transferul fondurilor catre casa de compensatii sau direct catre banca beneficiarului, in functie de valoarea transferului, urmeaza transferul efectiv de fonduri intre conturile centralizate de la banca centrala ale bancilor participante si se incheie cu inregistrarea sumei in contul beneficiarului de la unitatea bancara de care apartine. Acest circuit reprezinta un transfer de credit la care iau parte mai multe entitati numite participanti astfel: ordonator, beneficiar, banca emitenta, banca intermediara si banca colectoare. In cazul bancilor intermediare, acestea indeplinesc rolul pe de o parte de banca receptoare care primeste ordine de plata de la alta banca si pe de alta parte de banca emitenta care transmite ordinul de plata mai departe, iar transferurile de la banca la banca se fac prin ordine de plata emise in nume propriu pentru a se stabili cine raspunde de instructiunea data si respectiv de modul de executare a acesteia. Pentru ca sunt mai multe banci emitente, prima banca emitenta se mai numeste si banca initiatoare si pentru ca sunt mai multe banci receptoare, ultima banca receptoare se numeste colectoare sau destinatara. Pentru o mai buna intelegere a circuitului ordinului de plata se prezinta mai jos fazele acestuia in varianta unei plati de mica valoare care circula prin casa de compensatii.

1 Circuitul ordinului de plata

6 5

8 6 4

Transfer 4 Prezentare

OP

OP

9 3

Creditare cont Debitare cont 2

Emitere OP

1 Active transferate

1 active transferate de furnizor (beneficiar fonduri) conform contractului

2 ordonatorul (platitorul) emite un OP pe care il transmite bancii sale

3 sucursala emitenta valideaza OP si opereaza transferul in cont

4 sucursala emitentaa transmite OP centralei bancii sale (A)

5 centrala bancii A prezinta OP la casa de compensare

6 casa de compensare stabileste soldul si il comunica bancii centrale (BNR) pentru decontare, precum si celor doua banci centrale A si B

7 banca centrala (BNR) transfera fondurile din contul bancii A in contul

bancii B

8 centrala bancii B transmite transferul la sucursala beneficiarului

9 sucursala opereaza transferul in contul beneficiarului

La cele doua unitati bancare, emitenta si colectoare, are loc o procesare in sistem electronic a ordinului de plata care cuprinde trei faze: receptie, acceptare (autorizare sau validare) si executie. Receptia este efectuata in front-office de administratorul de cont care verifica ca OP sa contina toate informatiile obligatorii, sa nu prezinte restrictii, testeaza autenticitatea clientului, corectitudinea codului IBAN si existenta disponibilului in cont, introduce codurile BIC si printr-o parola confirma receptionarea; acceptarea se realizeaza in back-office care reprezinta o supervizare a informatiilor din OP si de cont, potrivit unui principiu bancar "al celor patru ochi" care prevede ca in orice operatiune trebuie sa se implice cel putin doua persoane cu responsabilitati diferite, acceptare care este confirmata printr-o parola; executarea se realizeaza in back-office si reprezinta inregistrarea automata in conturi a transferului si transmiterea acestuia centralei bancii in vederea introducerii in compensare (plati de mica valoare), iar apoi efectuarea transferului catre centrala bancii destinatare (plati de mare valoare) sau catre o banca corespondenta. Acceptarea este momentul cel mai important in relatia cu clientul, intrucat prin aceasta banca a acceptat ordinul de plata si si-a asumat responsabilitatea efectuarii transferului potrivit instructiunii primite.

Obligatiile partilor implicate in circuitul ordinului de plata. Obligatiile participantilor la circuitul ordinului de plata sunt reglementate de banca centrala pentru a se asigura un cadru juridic unitar al responsabilitatilor.

Obligatiile ordonatorului se refera la completarea corecta a ordinului de plata si asigurarea fondurilor necesare platii si sunt asumate prin semnarea instrumentului de plata de catre acesta sau de o persoana care are mandatul de a-l reprezenta; unui ordonator nu i se poate opune un OP falsificat de o terta persoana si acceptat de banca, acesta intrand in responsabilitatea bancii.

Obligatiile bancii emitente (initiatoare) privesc acceptarea ordinului de plata si efectuarea transferului in aceiasi zi sau in urmatoarea zi bancara lucratoare, returnarea sumei in caz de nefinalizare a transferului si plata penalizarilor de intarziere; obligatiile bancii emitente incep cu acceptarea si se incheie cu transferul fondurilor catre banca receptoare sau intermediara.

Obligatiile bancii intermediare se refera la executarea ordinului de plata in aceiasi zi sau in urmatoarea zi lucratoare ori la o anumita data specificata de emitent, instiintarea emitentului despre imposibilitatea executarii ordinului de plata (in perioada de maximum doua zile lucratoare) sau a intarzierii transferului, solicitand instructiuni suplimentare; obligatiile incep cu acceptarea OP si se incheie cu transferul fondurilor catre banca colectoare.

Obligatiile bancii colectoare privesc inregistrarea sumei in contul beneficiarului in aceiasi zi cu transferul sau in ziua urmatoare; obligatiile incep cu acceptarea OP si se incheie cu inregistrarea sumei in contul beneficiarului.

Ziua bancara. Potrivit normelor bancare, ordinul de plata se executa in aceiasi zi in care a fost primit, dar in limitele orare pentru sistemul de plati folosit (compensare, plati in timp real) sau a doua zi bancara lucratoare (in unele tari sunt anumite zile in care sistemul bancar nu lucreaza, ca de ex. ziua unui sfant al bancherilor).

Penalitati pentru intarziere. In principiu, penalitatile se calculeaza intre banci sau intre acestea si clientii lor, cel putin la nivelul dobanzii de referinta a bancii centrale, daca intre parti nu se convine altfel. In practica se foloseste, de regula, dobanda de referinta plus un procent de dobanda. Beneficiarul penalizarii este furnizorul care primeste transferul cu cateva zile peste durata stabilita de banca centrala.

Refuzul. Un ordin de plata poate fi refuzat ca urmare a incoerentei datelor obligatorii, prevederii unor conditionari de plata, lipsei de disponibilitati in cont,

introducerii unor instructiuni care nu se pot executa sau care majoreaza costul transferului ori prelungesc perioada de transfer. Refuzul se comunica in scris emitentului, cel mai tarziu in prima zi dupa expirarea perioadei de executie, printr-o comunicare de refuz. Un ordin de plata isi pierde valabilitatea daca nu este nici acceptat si nici refuzat la finele celei de a treia zi bancare lucratoare. In practica se inregistreaza numeroase refuzuri ca urmare a datelor gresite privind beneficiarul (numele nu corespunde cu codul IBAN, beneficiarul nu mai este clientul bancii, unitatea bancara nu mai functioneaza etc) sau a unor conditionari care nu pot fi acceptate de banca.

Nefinalizarea transferului. In cazul nefinalizarii transferului, banca emitenta are obligatia sa returneze platitorului suma din ordinul de plata, inclusiv penalizarile de intarziere. Daca nefinalizarea se datoreste unei banci corespondente, aceasta returneaza suma si plateste penalizarile bancii emitente, care la randul ei instiinteaza ordonatorul si inregistreaza suma in contul acestuia.