Tratamente contabile

Tratamente contabile

Un activ, se recunoaste numai atunci cand este posibil ca acesta sa aduca institutiei de credit beneficii economice viitoare, respectiv sa genereze iesirea acestora si costul sau poate fi evaluat in mod credibil.

Fiecare institutie de credit va utiliza rationamentul profesional pentru a evalua nivelul sub care un element nu trebuie sa fie prezentat in bilant, ci trecut in contul de profit si pierdere.  De asemenea, rationamentul profesional trebuie utilizat si la luarea deciziei referitoare la necesitatea inregistrarii activelor in categorii separate sau intr-o singura categorie comuna. In conformitate cu prevederile art.7 si 9 din Legea 82/1991, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru evaluarea elementelor din bilant se stabilesc urmatoarele reguli:

a) La data intrarii, bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare, denumita valoarea contabila, care se stabileste astfel:

-bunurile reprezentand aport la capitalul social, la valoarea de aport stabilita in urma evaluarii efecuate potrivit legii, in functie de pretul pietii, utilitatea, starea si amplasarea acestora;

-bunurile obtinute cu titlu gratuit, la valoarea de utilitate stabilita in functie de pretul pietei, starea si amplasarea acestora. Valoarea de aport si, respectiv, de utilitate se substituie costului de achizitie;

-bunurile procurate cu titlu oneros, la valoarea de achizitie denumita cost de achizitie ,

-bunurile produse in institutia de credit, la costul de productie.

Activele dobandite prin schimb cu alte active se inregistreaza la valoarea justa a activelor primite in schimb. Costul de achizitie al unui bun este egal cu pretul de cumparare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport - aprovizionare si alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea in stare de utilitate sau intrarea in gestiune a bunului respectiv. In cazul mijloacelor fixe, costul initial include si costurile amplasamentului la sfarsitul duratei de viata a acestuia. Aceste costuri se reflecta prin constituirea unui provizion corespunzator. Costul de demontare si mutare va fi inregistrat in contul de profit si pierdere de-a lungul vietii mijlocului fix, prin includerea in cheltuiala anuala cu amortizarea. Provizionul constituit trebuie utilizat numai pentru scopul pentru care a fost recunoscut. Costul de productie al unui bun cuprinde: costul de achizitie al materiilor prime si consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de productie, precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocate in mod rational ca fiind legate de fabricatia acestuia. Cheltuielile generale de administratie si cele financiare nu se includ in costurile de productie, cu exceptia situatiilor descrise in Standardele Internationale de Contabilitate. Costurile indatorarii, respectiv cheltuielile financiare cu dobanzile si diferentele de curs aferente dobanzii privind imprumuturile,care sunt direct atribuite constructiei sau productiei unui activ pe termen lung pot fi capitalizate ca parte din costul acelui activ, daca sunt indeplinite toate conditiile prevazute in IAS 23.Cheltuielile de desfacere nu se includ in costul de productie al unui bun.

b) Evaluarea elementelor detinute cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuala a fiecarui element, denumita si valoare de inventar, stabilita in functie de utilitatea bunului, starea acestuia si pretul pietei. In cazul creantelor si datoriilor, aceasta valoare se stabileste in functie de valoarea lor probabila de incasat, respectiv de plata.

c) La inchiderea exercitiului, elementele detinute se evalueaza si se reflecta in bilantul contabil la valoarea de intrare, respectiv valoarea contabila pusa de acord cu rezultatele inventarierii. In acest scop, valoarea de intrare sau contabila se compara cu valoarea stabilita pe baza inventarierii, astfel:

-pentru elementele de activ, diferentele constatate in plus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare nu se inregistreaza in contabilitate, aceste elemente mentinandu-se la valoarea lor de intrare. Diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar stabilita la inventariere si valoarea de intrare a elementelor de activ se inregistreaza in contabilitate pe seama amortizarii, in cazul cand deprecierea este ireversibila sau se constituie un provizion pentru depreciere, atunci cand deprecierea este reversibila, aceste elemente mentinand-se de asemenea , la valoarea lor de intrare.

d) La data iesirii sau la darea in consum, bunurile se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.

In cazul activelor imobilizate daca costul de productie include dobanda la capitalul imprumutat pentru finantarea producerii activului, acest aspect trebuie prezentat in notele explicative, cu mentionarea valorii dobanzilor aferente financiar.

Cu exceptia cazurilor in care s-a inregistrat un provizion pentru depreciere sau o reducere a valorii, valoarea ce urmeaza sa fie inscrisa in bilant pentru fiecare elemente a imobilizarilor este reprezentata de costul de achizitie sau de costul de productie.

In cazul activelor cu durata normala de functionare limitata, costul de achizitie sau costul de productie din care s-a dedus valoarea reziduala estimata se va dimunua in mod sistematic pe perioada duratei de functionare a activului prin calcularea amortismentelor corespunzatoare.

In cazul diminuarii valorii unei imobilizari financiare ce a fost inregistrata la pozitiile de activ (obligatiuni si alte titluri cu venit fix; actiuni si alte titluri cu venit variabil; participatii; parti in cadrul societatilor comerciale legate) in formatul de bilant, se va constitui un provizion pentru depreciere corespunzator acestei diminuari, stabilit ca diferenta dintre costul de achizitie si valoarea realizabila neta. Valoarea inscrisa trebuie sa fie cea diminuata, iar provizioanele astfel constituite trebuie sa fie prezentate separat in notele explicative.

Este obligatorie constituirea de provizioane pentru depreciere pentru fiecare activ imobilizat a carui valoare s-a diminuat, indiferent de durata de tilizare a acestei imobilizari.Valoarea care trebuie inscrisa in situatiile financiare anuale va fi diminuata corespunzator, iar provizioanele astfel constituite se vor prezenta separat in notele explicative.

Daca motivele ce au dus la constituirea provizionului pentru depreciere au incetat sa mai existe intr-o anumita masura, atunci acel provizion se va relua corespunzator la venituri. Aceste reluari se vor prezenta separat in notele explicative. In situatia in care deprecierea este superioara provizionului constituit, se constituie un provizion suplimentar.