Utilizarea cambiei - instrument de plata si credit

Utilizarea cambiei - instrument de plata si credit

Cambia este unul din cele mai vechi instrumente de plata folosit in activitatea comerciala interna si internationala, care sub diverse forme si cu unele modificari functionale se foloseste si astazi. Din punct de vedere istoric, cambia a aparut in China prin anii 500 - 600, apoi s-a extins in Italia. Comertul dintre Extremul Orient si Europa era mijlocit de arabi si italieni, si cambiile au devenit un instrument de plata international pentru comercianti. Perfectionarea cambiei a dus la aparitia bancnotei de hartie prin anii 1600, care in principiu este tot o cambie, dar o cambie bancara. In tara noastra, primele informatii scrise despre efectele comerciale dateaza de la inceputul secolului al XVIII-lea, cambia fiind denumita"polita".

Pe plan international, cambia este reglementata de "Conventia cuprinzand legea uniforma asupra cambiei si biletului la ordin" si "Conventia menita sa reglementeze anumite conflicte de lege in materie de cambie si bilet la ordin", ambele din 7 iunie 1930 de la Geneva.

In tara noastra, cambia este reglementata prin Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, modificata prin Legea nr. 83/1994 si de unele regulamente si norme emise de Banca Nationala a Romaniei. Notiunea de cambie vine de la un cuvant de origine italiana, « cambio », care inseamna schimb. Acest aspect apare normal, intrucat Italia era in acea perioada tara cu cea mai dezvoltata activitate comerciala si locul unde au aparut primele banci comerciale.

In normele bancare, cambia este definita ca un instrument de plata ce exprima obligatia asumata de un debitor de a plati la vedere sau la scadenta o suma de bani in favoarea unui beneficiar. Intr-o acceptiune mai concreta, cambia se poate defini ca un inscris formal, prin care tragatorul da o dipozitie neconditionata trasului de a plati beneficiarului, la vedere sau la termen, o anumita suma de bani. Ambele definitii reflecta esenta procesului cambial, cea de a doua facand insa referire si la cele trei parti implicate in procesul cambial, caracteristica de baza a cambiei care o deosebeste de alte instrumente de plata. Cambia este mai putin folosita ca instrument de plata, ponderea acesteia, fiind in tarile dezvoltate din Europa de 1% - 3% din volumul platilor fara numerar iar in Romania sub 2% .

Cambia[1] este un inscris emis de tragator, in calitate de creditor, care da ordin trasului (debitorul sau) sa plateasca la o anumita data o suma de bani beneficiarului sau la ordinul acestuia. Dupa cum reiese din definitie, cambia pune in legatura trei persoane:

tragatorul - emitentul cambiei, creditorul;

trasul - cel care urmeaza sa plateasca, debitorul

beneficiarul - persoana care va incasa banii (sau la ordinul careia se vor incasa banii).

Asa cum rezulta din definitie, cambia implica participarea a trei persoane: tragatorul (emitentul), trasul si beneficiarul. Tragatorul (emitentul) este persoana care emite titlul; el da dispozitia sa se plateasca o suma de bani. Prin semnatura sa, tragatorul isi asuma obligatia de a face sa se plateasca suma de bani beneficiarului de catre tras. Emitentul inscrisului poarta denumirea de tragator, deoarece ,,trage" titlul asupra debitorului care este obligat sa efectueze plata. Trasul este persoana careia i se adreseaza dispozitia (ordinul) de a plati o suma de bani. Beneficiarul este persoana careia sau la ordinul careia urmeaza sa se faca plata catre tras.

Cambia este emisa sau transmisa in principal in scopul stingerii unui raport juridic izvorat dintr-un contract comercial. In cadrul mecanismului cambial, un rol important este jucat nu numai de catre raportul fundamental in baza caruia cambia a fost emisa initial, dar si de functia acesteia de titlu de valoare formal si complet. Astfel, in baza raportului fundamental, debitorul urmarit poate opune creditorului o exceptie specifica raporturilor lor personale, dar fiecare semnatar ulterior al cambiei, este tinut raspunzator de plata acestuia fata de posesorul legitim al cambiei. Pe de alta parte, raportul juridic in baza caruia cambia a fost emisa este exterior si, de regula, preexistent fata de raportul juridic cambial. Prin emiterea cambiei catre beneficiar se sting, de fapt, doua obligatii: obligatia trasului fata detragator, ca si obligatia tragatorului fata de beneficiar. Beneficiarul poate stinge mai departe alte obligatii ale sale prin transmiterea cambiei prin gir in favoarea creditorului sau, inscriind pe spatele acesteia ordinul de a se plati acea suma de bani creditorului sau.

Schematic, circuitul cambiei se prezinta astfel (schema1):

o      firma C livreaza marfa firmei A;

o      firma A livreaza marfa firmei B si emite o cambie prin care ordona firmei B sa plateasca firmei C (sau la ordinul acesteia);

o      firma B efectueaza plata in favoarea firmei C.

Fig. nr 1. Circuitul cambiei

poate explica faptul ca obligatia cambiala, desi este o obligatie abstracta, este nula daca estesemnata fara cauza sau daca se bazeaza pe o cauza ilicita.Cambia are urmatoarele caractere proprii:a) titlu de credit utilizat ca efect de comert sau efect financiar datorita caracteruluiabstract si literal al inscrisului;b) are ca obiect intotdeauna plata unei sume de bani;c) este un titlu complet - in sensul ca va trebui sa cuprinda toate mentiunile necesarepentru identificarea obligatilor cambiali sau a sumelor de bani ce vor fi platite;d) titlu la ordin , transmisibil prin gir. deptul cuprins in cambie poate fi exercitat debeneficiar sau de persoana careia acesta i-a transmis cambia prin gir. Clauza ,,la ordin" estesubinteleasa in orice cambie. Deci, emitentul cambiei autorizeaza pe posesorul ei sa otransmita altei persoane oricand doreste si la infinit.e) titlu abstract - in sensul ca, odata emisa cambia, drepturile si obligatiile decurganddin aceasta devin independente de raportul juridic fundamental in baza caruia cambia a fostemisa;f) creeaza obligatii autonome, in sensul ca obligatiile create in baza raportului juridiccambial sunt independente, fiecare semnatura pusa pe cambie fiind sursa unui nou raportjuridic distinct;g) creeaza obligatii neconditionale, in sensul ca obligatiile create in baza raportuluijuridic cambial nu pot fi afectate de nici un fel de conditie;h) creeaza obligatii juridice solidare - in sensul ca, prin transmiterea cambiei pe caleagirului, ultimul posesor legitim al acesteia poate cere plata sumei de bani prevazute incambie de la oricare dintre semnatarii acesteia, fara a exista o ordine prestabilita.Functiile cambiei sunt urmatoarele:

a) instrument de schimb valutar. Cambia a aparut ca o necesitate impusa de nevoileexistentei unui instrument juridic prin care sa se realizeze schimbul valutar.b) instrument de credit. Principala functie a cambiei este aceea de instrument decredit.c) instrument de plata. Cambia are si functia de instrument de plata. Aceasta functieeste asemanatoare functiei pe care o indeplineste moneda. Cambia prezinta insa avantajulca evita folosirea de numerar.

Conditiile emiterii cambiei:

Conditii de fond:

 Conditiile de fond ale cambiei sunt: consimtamantul si cauza; capacitatea si obiectul.a) Consimtamantul si cauza cambiei prezinta o particularitate. In aprecierea lor trebuieavut in vedere caracterul general si abstract al obligatiilor cambiale.

b) Obiectul cambiei il constituie prestatiile la care se obliga persoanele implicate inraporturile cambiale. Fiecare obligatie cambiala are un obiect concret, care este determinatde natura obligatiei asumate (tragator, tras, avalist etc.).

Conditii de forma:

Forma scrisa.

 Cambia poate fi scrisa in limba romana ori intr-o limba straina, indiferent dacapersoanele implicate cunosc ori nu aceasta limba. O cambie trebuie scrisa doar intr-osingura limba (romana sau straina) pentru a nu crea confuzii. O cambie poate fi scrisa demana, batuta la masina ori tiparita. Se admit si formularele tipizate, care se completeaza inspatiile libere. In toate cazurile insa, semnatura trebuie sa fie manuscrisa, adica sa apartinapersoanei care semneaza.

Mentiunile obligatorii:

a) denumirea de cambieIntrucat legea impune ca in inscris sa fie inclusa mentiunea de cambie, inseamna ca nusunt admise expresii echivalente. In consecinta, nu ar putea fi folosite notiunile de ,,trata"sau ,,polita", care erau folosite de reglementarile anterioare.b) numele trasuluiLegea cere ca inscrisul sa prevada numele persoanei care trebuie sa execute plata,adica numele trasului. Se are in vedere numele si prenumele persoanei fizice sau, dupa caz,denumirea (firma) persoanei juridice. In cazul neindicarii trasului, cambia este lovita denulitate.c) indicarea locului unde trebuie facuta plata. Inscrisul trebuie sa prevada locul undedebitorul (trasul) va face plata. Intrucat legea cere sa se indice locul platii, se considera catrebuie sa se arate numai localitatea, iar nu domiciliul ori sediul debitorului. Deci, in cambietrebuie precizata localitatea unde se va face plata si nu adresa completa a debitorului(strada, nr. etc.).d) numele celui caruia sau la ordinul caruia se va face plataPotrivit legii, in cambie trebuie sa se arate persoana careia i se va face plata sau laordinul careia plata trebuie facuta.e) data si locul emiteriiInscrisul trebuie sa cuprinda data si locul emiterii cambiei de catre tragator. Data seindica prin ziua, luna si anul emiterii cambiei. In cazul cand in titlu nu figureaza data deemisiune, cambia este lovita de nulitate.f) semnatura tragatorului

Faptul ca vointa exprimata in cambie apartine tragatorului este atestat de semnaturaacestuia pe inscrisul in cauza. De aceea, pentru a produce efecte, cambia trebuie semnata detragator. In absenta semnaturii tragatorului, cambia este lovita de nulitate.

Mentiunile facultative

1) Clauze care influenteaza obligatia cambiala. Legea permite mentionarea unor clauze care influenteaza obligatia cambiala.a) clauza ,,nu la ordin". O atare caluza are ca efect interzicerea transmiterii cambieiprin gir.b) clauza ,,fara cheltuieli" sau ,,fara protest". Aceasta clauza inscrisa in cambiescuteste pe beneficiarul cambiei de obligatia de a aresa protestul de neacceptare sau neplata,care este cerut pentru exercitarea actiunii in regres2) Clauze care nu influenteaza obligatia cambiala.a) clauza ,,fara procura". Aceasta caluza confirma ca posesorul cambiei pretinde sumamentionata in titlu in virtutea unui drept propriu.b) clauza ,,valoare data in garantie". O asemenea mentiune atesta faptul ca titlul a fostdat in scopul garantarii executarii altei obligatii.

Cambia in alb

Cambia poate fi emisa de traigator, in mod deliberat, fasa a cuprinde toate mentiunileobligatorii prevazute de lege, urmand ca acestea sa fie completate ulterior, cu excludereainterventiei tragatorului, de catre primitorul cambiei sau de un posesor succesiv al acesteiaFara semnatura tragatorului nu poate exista o obligatie cambiala. Cambia in alb estecompletata fie de primitorul ei, fie de posesorul succesiv al cambiei.

Transmiterea cambiei - girul

Girul este actul juridic prin care posesorul cambiei - girant - transmite altei persoane- giratar - printr-o declaratie scrisa si semnata pe cambie si prin predarea titlului, toatedrepturile izvorand din titlul respectiv. Girantul este persoana titulara a dreptului, legitimatain conditiile legii si care este posesoarea titlului. Giratarul poate fi orice persoana, indiferentdaca este o persoana straina sau care este implicata in raportul cambial (tragator, tras etc.).

Plata cambiei si consecintele neplatii acesteia

Cambia trebuie prezentata la plata in mod obligatoriu de catre posesorul legitim altitlului catre tras, chiar in cazul in care acesta a refuzat acceptarea cambiei, sau avalistului,trasului sau altor debitori in regres daca s-au indeplinit formalitatile legale. Cambia trebuieprezentata la plata in ziua scadentei sau in maximum doua zile lucratoare dupa expirareascadentei acesteia. In cazul scadentei la vedere, cambia trebuie platita la prezentare.

Larga utilizare a cambiei pe plan international se datoreaza functiilor pe care le indeplineste, si anume:

T    instrument de plata,

T    instrument de credit,

T    instrument de garantare a platii.

Din mecanismul prezentat anterior, reiese ca, initial, cambia a fost doar un mijloc de reglementare a platilor. In loc sa-si plateasca creditorul (firma C) in numerar,debitorul sau (firma A) ii poate da o cambie si, astfel, isi achita datoria. Prin intermediul cambiei, banii nu mai circula de la tras la tragator (in exemplul, considerat, de la firma B la firma A) si de la acesta (firma A) la beneficiar (firma C), ci sunt platiti direct de tras beneficiarului (firma B plateste direct firmei C). La randul sau, beneficiarul cambiei (firma C), daca are de efectuat o plata in favoarea unui tert, poate sa transmita mai departe titlul, stingandu-si obligatia de plata fara a mai utiliza bani lichizi.

Pe masura ce schimburile internationale s-au dezvoltat, cambia a capatat o noua functie extrem de importanta: aceea de instrument de credit. Functia cambiei de instrument de credit  poate fi analizata din doua puncte de vedere. In primul rand, prin utilizarea cambiei, tragatorul (creditorul) poate sa ofere trasului (debitorul sau) facilitatea de a plati marfa nu in momentul livrarii, ci la un anumit numar de zile (o luna, 3 luni, 6 luni etc.), interval in interiorul caruia debitorul poate sa-si procure sumele necesare, prin vanzarea marfii pe plan national. Astfel, intre vanzator (tragator) si cumparator (tras) apare o relatie de credit comercial. Din punctul de vedere al beneficiarului unei cambii cu plata la termen, functia de instrument de credit se manifesta in situatia in care acesta, pentru a intra mai devreme in posesia banilor, recurge la vanzarea cambiei unei banci comerciale sau unei societati de forfetare. Respectivele institutii financiare platesc posesorului valoarea inscrisa pe cambie, mai putin anumite taxe, care, in esenta, reflecta dobanda pentru creditul acordat din momentul cumpararii cambiei pana la data scadentei. Pentru a-si reintregi sumele investite incumpararea cambiilor, institutiile financiare amintite pot sa le vanda bancilor centrale sau altor investitori de pe piata monetara.

Functia de instrument de garantare s-a impus ca urmare a angajamentului de plata asumat nu numai de tras, dar si de alte persoane (avalisti), a caror bonitate nu poate fi contestata. Prin operatiunea de avalizare, avalistii garanteaza ca vor efectua plata cambiei, ceea ce pentru beneficiar inseamna sporirea sigurantei incasarii banilor (a se vedea operatiunea de avalizare). Cum in relatiile internationale principalii avalisti sunt bancile comerciale de prim rang, cambiile sunt o modalitate eficienta si frecvent folosita in mobilizarea creditelor comerciale acordate de exportator importatorului (de exemplu, creditul furnizor) sau a creditelor acordate de banca din tara exportatorului direct importatorului sau bancii sale (creditul cumparator).

Datorita importantei pe care o are in schimburile internationale, cambia a facut obiectul unor reglementari uniforme prin conventii internationale, semnate la Geneva, si anume: 

Conventia care cuprinde legea uniforma asupra cambiei si biletului la ordin (semnata la 7 iunie 1930), prin care partile contractante se obligau sa introduca in legislatia lor interna dispozitiile legii uniforme anexate la acea conventie; 

Conventia menita sa reglementeze unele conflicte de legi in materie de cambie si biletla ordin (semnata la 7 iunie 1930).[2]

In tara noastra, cambia si biletul la ordin sunt reglementate prin Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, modificata prin Legea nr. 83/1994. De asemenea, Banca Nationala a Romaniei a elaborat Normele cadru nr. 6 din 08.03.1994 privind comertul facut de societatile bancare si celelalte societati de credit cu cambii si bilete la ordin, pe baza Legii nr.58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, modificata prin Legea nr. 83/1994. Desi Romania nu a ratificat conventiile internationale semnate in 1930 la Geneva, totusi, legile mentionate anterior sunt redactate in spiritul acestor conventii. Aceasta se explica prin faptul ca Legea nr. 58/1934 a fost elaborata avand drept model legislatia italiana in materie, care, la randul sau, era conforma cu legea uniforma adoptata prin Conventia de la Geneva din 1930.

Intrucat cambia este un titlu formal, conform legislatiei in materie, pentru a fi valabila, ea trebuiesa cuprinda anumite mentiuni obligatorii

1) denumirea expresa de cambie, trecuta in limba in care a fost redactat inscrisul (engleza -bill of exchange; franceza - lettre de change). Lipsa denumirii de cambie atrage nulitatea titlului;

2) ordinul neconditionat de a plati o suma de bani, utilizand formula consacrata "Platiti in schimbul acestei cambii". Stipularea unor conditii, limitari sau contraprestatii care se adauga ordinului de a plati conduce la nulitatea cambiei. Suma de plata trebuie indicata atat in litere, cat si in cifre. In situatia in care exista deosebiri intre suma scrisa in litere si suma scrisa in cifre, se ia in considerare suma inscrisa in litere. Daca suma de plata este mentionata pe fata cambiei de mai multe ori, iar sumele indicate difera, se va plati suma cea mai mica;

3) numele trasului, adica al debitorului, persoana care trebuie sa efectueze plata. In relatiile economice internationale, trasul poate fi, de exemplu, importatorul, care este debitor fata de exportator;

4) scadenta reprezinta data la care cambia este exigibila si trebuie platita. Scadenta trebuie sa fie certa (sa indice cu precizie ziua sau termenul maxim in interiorul caruia trebuie efectuata plata), unica (cambia cu scadent e succesive este nula) si posibila (cambia care mentioneaza o scadenta imposibila - exemplu: 31 februarie - este nula).Titlurile care poarta o scadenta anterioara datei emiterii sunt nule. Scadenta poate fi:

a) la vedere, adica plata se efectueaza la prezentare. In acest caz, legea prevede obligativitatea prezentarii cambiei la plata in termen de maximum 1 an de la data emiterii cambiei; 

b) la un anumit termen de la vedere. In acest caz, calculul termenului de plata se face de la data prezentarii cambiei pentru acceptare, iar in caz de neacceptare, de la data protestului;

c) la un anumit termen de la data emiterii. De exemplu, plata se efectueaza la 3 luni de la data emiterii cambiei. Calculul termenului de plata incepe cu ziua urmatoare datei emisiunii;

d) la o data fixa , prin indicarea zilei, lunii si anului cand trebuie efectuata plata (exemplu: cambia va fi platita la data de 25 octombrie 2005). Din cauza faptului ca aceasta modalitate de indicare a scadentei nu lasa loc de interpretari, in practica este cea mai frecvent utilizata. Cambia care nu are indicata nici o scadenta se considera cu plata la vedere;

5) locul platii, respectiv, localitatea unde se va efectua plata. Cum cel care trebuie sa efectueze plata este trasul, daca in textul cambiei nu este precizat locul platii, se considera ca loc al platii localitatea indicata langa numele trasului;

6) beneficiarul - persoana careia sau la ordinul careia urmeaza sa se efectueze plata. In relatiile economice internationale, beneficiarul poate fi, de exemplu, insusi exportatorul, un tert fata de care exportatorul are o datorie sau banca de la care exportatorul a luat un credit. Este posibil ca beneficiarul unei cambii sa fie insusi tragatorul, caz in care se utilizeaza formula "Platiti la ordinul meu";

7) data si locul emiterii. Data emiterii trebuie sa cuprinda anul, luna si ziua. In acelasi timp, trebuie sa fie unica, posibila si certa, chiar daca pe cambie figureaza mai multi tragatori. Absenta datei emiterii atrage nulitatea cambiei. Data emiterii are importanta pentru calculul scadentei (in situatia in care scadenta este la un anumit termen de la data emiterii), constatarea capacitatii legale a semnatarilor sau in cazul operatiunilor de protest, regres etc. Locul emiterii figureaza langa data emiterii. In situatia in care locul emiterii nu este indicat in mod expres, cambia fiind emisa de tragator, se va considera ca loc al emiterii localitatea care apare langa numele acestuia;

8) semnatura tragatorului, adica a persoanei care emite cambia.

Semnatura trebuie sa fie autografa si manuscrisa. In cazul persoanelor juridice, tragatorul poate fi indicat prin denumirea, stampila firmei si numele persoanei care semneaza. Lipsa stampilei nu afecteaza valabilitatea titlului. Simpla stampila a unui tragator persoana juridica, neinsotita de semnatura reprezentantului autorizat al acestuia, anuleaza titlul. Semnatura tragatorului apare la sfarsitul textului cambiei.

Titlurile care nu au toate aceste mentiuni obligatorii nu au valoare de cambie, singurele exceptii fiind cele deja mentionate: 

lipsa scadentei presupune ca plata cambiei se face la vedere; 

 in absenta vreunei mentiuni privind locul platii, se considera ca loc al platii localitatea din dreptul trasului; 

 daca nu este indicat locul emiterii, se apreciaza ca loc al emiterii localitatea din dreptul tragatorului.[3]

O forma speciala de cambie este cambia in alb.

Conform legislatiei in materie, la emitere, cambia in alb cuprinde numai semnatura tragatorului si, uneori, o parte din mentiunile obligatorii stipulate anterior. Elementele care lipsesc vor fi completate dupa aceea, pana in momentul prezentarii cambiei la plata sau pana la dresarea protestului in caz de refuz de plata, dar, oricum, cel mai tarziu in termen de 3 ani de la data emiterii. Persoana care primeste cambia in alb sau oricare din posesorii succesivi ai acesteia au dreptul sa completeze titlul cu mentiunile care au fost omise, fara a mai fi necesara interventia emitentului (tragatorului), deoarece dreptul de completare trece de la un posesor la altul, odata cu predarea inscrisului. Insa, beneficiarul sau oricare posesor ulterior trebuie sa completeze cambia in stricta conformitate cu intelegerile stabilite intre tragator si beneficiar in momentul emiterii titlului.

Pe langa mentiunile obligatorii care trebuie inscrise in continutul cambiei, exista si o serie de mentiuni (clauze) facultative sau accesorii care fie afecteaza posibilitatea de transmitere a cambiei, fie libereaza tragatorul de garantia pentru acceptare, fie avizeaza trasul sa nu accepte sau sa plateasca cambia decat dupa primirea instiintarii din partea tragatorului. De asemenea, facultativ, in textul cambiei pot exista si precizari cu privire la dobanda sau alte mentiuni permise de legea cambiala.

Mentiunile  facultative sau accesorii, care pot aparea in cadrul unei cambii, sunt :

− clauza "nu la ordin", "fara gir", "netransmisibil prin gir", "nu este negociabila" sau alte expresii similare nu permite beneficiarului sa transmita cambia prin gir, ci numai prin cesiune decreanta ordinara;

−  prin lege, tragatorul este raspunzator de acceptarea si de plata cambiei. Clauza de negarantie pentru acceptare inscrisa in text de tragator il scuteste de a fi urmarit inainte de scadenta din cauza faptului ca trasul a refuzat sa accepte cambia;

− clauza "dupa aviz" sau alta formula similara previne trasul sa nu accepte sau sa plateasca cambia decat dupa ce a fost instiintat de tragator. Acceptarea sau plata cambiei fara avizul tragatorului se face pe riscul trasului;

− mentiunile cu privire la dobanda trebuie sa cuprinda: expresia "suma este purtatoare de dobanda", nivelul dobanzii si inceputul perioadei de calcul al dobanzii. Daca in textul cambiei nu este indicata data de la care trebuie calculata dobanda, se considera ca dobanda va curge de la data emiterii. Mentiunile cu privire la dobanda sunt necesare in cazul cambiilor platibile la vedere sau la un anumit termen de la vedere;

−  pentru a exercita actiunea cambiala contra obligatiilor cambiali si avalistilor sai, altii decat acceptantul si avalistii lui, posesorul unei cambii trebuie sa constate refuzul de plata din partea obligatului principal printr-un act de protest. Clauza "fara cheltuieli"sau "fara protest" inserata in textul cambiei de tragator, girant sau avalist il scuteste pe posesor, pentru exercitarea actiunii cambiale de regres, sa intocmeasca protestul de neacceptare sau neplata.

Principalele operatiuni cu o cambie

Din momentul emiterii si pana in momentul efectuarii platii, cambia poate fi utilizata intr-o serie de operatiuni, realizate in diferite scopuri: cresterea sigurantei incasarii banilor, transmiterea cambiei, obtinerea banilor inainte de scadenta, constatarea refuzului de plata sau acceptare. Recurgerea la una sau alta din aceste operatiuni se face in functie de particularitatile si conditiile concrete ale fiecarei tranzactii.

Principalele operatiuni efectuate cu  o cambie

a) Acceptarea este actul prin care trasul se obliga ca la scadenta va plati suma indicata in cambie. Necesitatea acestei operatiuni rezulta din conditiile de emitere a cambiei: titlul este emis de tragator si inmanat beneficiarului, dar trasul nu participa la emitere. In aceste conditii, pentru a fi sigur ca trasul cunoaste si este de acord cu efectuarea platii, beneficiarul cambiei poate prezenta cambia spre acceptare. Totusi, prezentarea cambiei la acceptare este facultativa. De la aceasta fac exceptie urmatoarele cazuri:

in textul cambiei, tragatorul insereaza vreo clauza prin care impune obligativitatea prezentarii la acceptare;

cambia este platibila la un tert sau in alta localitate decat aceea a domiciliului trasului;

cambia este platibila la un anumit termen de la vedere (intrucat stabilirea scadentei depinde de data acceptarii sau protestului de neacceptare).

Prezentarea cambiei la acceptare se poate face oricand pana la scadenta. Din momentul acceptarii, trasul devine debitorul cambial principal. Acceptarea se scrie pe cambie si se exprima prin cuvantul "acceptat" sau alte expresii echivalente ("voi plati", "voi onora" etc.). In general, acceptarea se da pe fata cambiei spre marginea din stanga sus, caz in care este suficienta simpla semnatura a trasului. Daca se face pe spatele cambiei, acceptarea trebuie sa cuprinda, intotdeauna, pe langasemnatura, cuvantul "acceptat" sau termeni similari. 

b) Avalul este un act prin care o persoana denumita avalist garanteaza ca va efectua plata cambiei. Debitorul care a fost garantat se numeste avalizat. Scopul avalului este de a conferi posesorului o mai mare siguranta privind incasarea sumei de bani inscrisa in cambie. Avalul face parte din categoria garantiilor personale si este dat, in general, fie de firme importante (aval comercial), fie de banci (aval bancar). Din cauza faptului ca bancile au patrimoniu cunoscut, corespondenti internationali si, nu in ultimul rand, experienta si expertiza in domeniu, in relatiile de plati internationale se practica, mai ales, avalul bancar. De obicei, avalul se da pe fata cambiei in marginea din stanga jos, fiind suficienta o simpla semnatura. Daca avalizarea se face pe spatele cambiei, semnatura avalistului trebuie insotita de formule de genul "pentru aval" sau "pentru garantie". Avalistul trebuie sa indice persoana pentru care da avalul; in caz contrar, se considera ca avalul este dat pentru tragator. Avand in vedere importanta avalului pentru cresterea sigurantei incasarii, se recomanda ca beneficiarii sa solicite cambii acceptate si avalizate de banci de prim rang.

c) Girul este operatiunea prin care cambia poate sa circule, respectiv, sa fie transmisa de la un beneficiar la altul. Prin gir, posesorul cambiei, numit girant, transfera altei persoane, numita

giratar, toate drepturile care decurg din cambie. Pentru a putea circula prin gir, cambia nu trebuiesa aiba mentiunea "nu la ordin". Inscrierea acestei clauze presupune ca titlul este transmisibil numai prin cesiune de creanta ordinara. Cambiile care cuprind sau nu mentiunea "la ordin" pot circula prin gir. Deoarece mentiunile privind circulatia cambiei prin gir se fac, de regula, pe spatele titlului, operatiunea de girare se mai numeste si andosare (de la francezul endossement ). La nevoie, girul se poate efectua si pe un adaos sau o prelungire a titlului.

Formula consacrata pentru operatiunea de girare este "platiti lui." sau "platiti la ordinul lui.", insotita de semnatura girantului si data girarii. In functie de referirile privind giratarul (noul beneficiar), girul poate sa fie in plin, atunci cand cuprinde numele giratarului, sau in alb (la purtator), cand numele giratarului nu este indicat. Girul trebuie sa fie neconditionat si dat pentru intreaga suma inscrisa in cambie, girul partial considerandu-se nul.

d) Scontarea/Rescontarea

In situatia in care, din motive diverse, posesorul unei cambii cu plata la termen doreste sa incaseze banii inainte de scadenta,  poate sa vanda cambia unei banci comerciale. Aceasta ii plateste suma inscrisa pe cambie (valoarea nominala), mai putin scontul, adica dobanda aferenta perioadei dintre momentul scontarii si data scadentei. Transmiterea cambiei catre banca se face prin gir. Banca efectueaza plata cambiei cu rezerva ca, daca, la scadenta,debitorul nu plateste, ea isi pastreaza dreptul de regres asupra beneficiarului.

Formula de calcul a scontului este asemanatoare cu formula de calcul al dobanzii:

S =V×T×N/360×100,

unde: S = scontul;

V = valoarea nominala a cambiei (suma inscrisa pe cambie);

T = taxa scontului (situat la nivelul ratei dobanzii practicate de bancile comerciale); 

N = numarul de zile din momentul scontarii pana in momentul scadentei.

Daca, la randul ei, banca ce a realizat scontarea doreste sa-si reintregeasca sumele investite, ea poate sa efectueze operatiunea de rescontare, care consta in vanzarea cambiilor obtinute in urma scontarii bancii centrale. Pentru aceasta operatiune, banca centrala incaseaza rescontul, calculat la fel ca scontul, cu diferenta ca se aplica taxa de rescont, denumita si taxa oficiala a scontului.

e) Forfetarea este o operatiune asemanatoare scontarii , beneficiarul putand intra in posesia sumei de bani cuvenite inainte de scadenta, prin vanzarea cambiei unei institutii de forfetare. Diferenta esentiala intre scontare si forfetare o reprezinta faptul ca, in cazul forfetarii, institutia de forfetare preia asupra sa toate riscurile care decurg din operatiune, nemaiavand drept de regres asupra beneficiarului. Astfel, daca la scadenta trasul nu-si onoreaza obligatia de plata, institutia de forfetare nu poate sa se adreseze beneficiarului de la care a cumparat cambia pentru a-si recupera banii. De aici, rezulta si costurile mai mari asociate operatiunii de forfetare in comparatie cu operatiunea de scontare.

f) Protestul reprezinta actul autentic prin care se constata refuzul acceptarii sau platii cambiei. Conform legii cambiale, pentru cambiile cu scadenta la o data fixa sau la un anumit termen de la data emiterii, protestul de neacceptare poate fi facut pana in ziua precedenta scadentei. Pentru cambiile cu scadenta la un anumit termen de la prezentare, protestul va putea fi facut in termen de un an de la data emiterii.

Protestul de neplata pentru cambiile platibile la o zi fixa, la un anumit termen de la data emiterii sau la un anumit termen de la prezentare trebuie intocmit in maximum doua zile lucratoare din momentul refuzului de plata. Daca titlul este platibil la vedere, plata va trebui ceruta si protestul facut in termenul legal de un an calculat de la data emiterii cambiei.