Valutele

Valutele

Valutele sunt monedele nationale care au circulatie, putere de plata si care se pot constitui ca mijloc de rezerva si in alt stat decat cel emitent.

Clasificarea valutelor se face dupa mai multe criterii, cum ar fi:

Dupa forma, valutele sunt:

in numerar;

in cont.

Valuta in numerar are forma fizica, prezinta cea mai mare lichiditate si este reprezentata de monede metalice si bancnote.

Valuta in cont, se gaseste in conturile bancare ca disponibil al persoanelor fizice si/sau juridice, poate fi utilizata si transformata in numerar de catre titularul contului.

Dupa regimul convertibilitatii, se clasifica in:

- convertibile;

- neconvertibile;

- transferabile;

liber-utilizabile.

Valutele convertibile sunt acele monede care se pot schimba liber cu alte monede nationale sau internationale. In cazul in care rezidentii sau nerezidentii pot sa cumpere nelimitat orice fel de moneda pe o anumita piata monetara, fara control si fara restrictii avem de-a face cu o valuta convertibila total.

Toate tarile au obligatia, la cerere, sa converteasca propria moneda in orice alta moneda.

Valutele neconvertibile sunt acele valute care nu pot fi convertite in alte monede. Acestea circula numai in cadrul granitelor nationale si pot fi schimbate intr-un singur sens, de la valuta convertibila la valuta neconvertibila.

Valutele transferabile au un grad redus de convertibilitate, acestea putand fi schimbate intr-un numar limitat de tari si doar pentru anumite operatiuni.

Valutele liber - utilizabile. Aceste valute se bucura de o convertibilitate totala si, spre deosebire de valutele convertibile, sunt recunoscute de FMI si de alte organizatii financiare internationale. Ele sunt emise de catre bancile centrale din tarile dezvoltate si sunt foarte solicitate pe piata internationala monetara datorita stabilitatii lor si a tendintei permanente de apreciere. Exemple de astfel de valute sunt: dolarul amrican, lira sterlina, euro, yenul japonez etc.

In functie de regimul de definire, acestea sunt:

valute cu fluctuatie libera;

valute cu banda de fluctuatie, acestea fluctueaza in concordanta cu regulile Sistemului Monetar European;

valute legate (pegged).

Valutele cu fluctuatie libera. Acestea evolueaza liber pe piata in functie de raportul cerere - oferta si pot indeplini si functia de mijloc de rezerva. O valuta poate fi considerata mijloc de rezerva in conditiile in care:

joaca un rol important in operatiunile financiar-valutare internationale;

sunt liber-convertibile;

sunt stabile pe termen lung.

Valutele legate au cursul de schimb strans legat de o valuta convertibila sau de o moneda de cont (DST).

In functie de stabilitatea emitentului, acestea se grupeaza in:

- valute nationale cu circulatie libera internationala;

- instrumente monetare si unitati de cont, emise de organismele internationale

sau regionale. Din aceasta categorie fac parte: DST, EURO, EUA, ACRU etc.

DST (Drepturi Speciale de Tragere) este primul activ monetar de rezerva creeat prin decizie internationala de catre FMI. Momentul oficial al creearii este anul 1969, valoarea lui la momentul acela fiind egala cu un dolar american 1DST = 0.888678 g aur fin = 1 USD

Din 1974, DST e definit pe baza unui cos de valute, ponderea fiecareia fiind stabilita in functie de participarea la exporturile mondiale. Initial in "cos" erau 16 valute, din 1978 "cosul" s-a redus la 6 valute, intre 1981 si 2000 "cosul" continea 5 valute si incepand cu 01.01.2001 "cosul" s-a redus la 4 valute (USD, EURO, LIRA STERLINA si YENUL JAPONEZ).

In anul 1996 s-au fixat noi coeficienti de pondere si s-a stabilit sa se faca o revizuire a cosului din cinci in cinci ani.

In anul 1996 s-au fixat noi coeficienti de pondere si s-a stabilit sa se faca o revizuire a cosului din cinci in cinci ani.

DST este pus la dispozitia tarilor FMI atunci cand acestea au nevoie de lichiditati. Tarile care primesc DST de la FMI pot folosi aceste sume pentru obtinerea de credite de la tarile membre (acestea primesc in schimbul sumei imprumutate echivalentul in DST), plati de dobanzi, cresterea rezervelor monetare oficiale etc.

Tabel nr. 1 Cosul DST la 01.01.2001

In anul 1996 s-au fixat noi coeficienti de pondere si s-a stabilit sa se faca o revizuire a cosului din cinci in cinci ani.

DST este pus la dispozitia tarilor FMI atunci cand acestea au nevoie de lichiditati. Tarile care primesc DST de la FMI pot folosi aceste sume pentru obtinerea de credite de la tarile membre (acestea primesc in schimbul sumei imprumutate echivalentul in DST), plati de dobanzi, cresterea rezervelor monetare oficiale etc.

Asadar DST este:

etalon monetar;

mijloc de rezerva internationala cu caracter limitat;

ban de cont fara acoperire reala;

mijloc de plata pentru anumite operatiuni intre FMI si membrii sai;

mijloc de plata indirect (dupa preschimbarea in alta valuta);

poate fi detinut doar de FMI, BIRD, BRI, Banca Centrala a Elvetiei si bancile centrale ale tarilor membre FMI.

Avantajele utilizari DST sunt multiple, dintre acestea cele mai importante sunt:

este independent de situatia economica a unei tari;

este mai stabil decat orice alta moneda nationala;

poate contribui la mentinerea unor rezerve monetare internationale echilibrate etc.

Utilizarea DST prezinta insa si o serie de dezavantaje, unele dintre acestea sunt:

este un mijloc de plata indirect deoarece trebuie convertit mai intai intr-o valuta;

este alocat proportional cu contributia la fond, deci cele mai multe alocari revin tarilor dezvoltate si nu celor sarace sau in curs de dezvoltare care ar avea mai multa nevoie;

circula doar la nivel de autoritati monetare.

Romania este mambra a FMI din 1972, fiind al 125-lea stat membru si avand o cota de 754 milioane DST.

ECU (Eropean Currency Unit) a functionat intre 1978 - 1998, fiind in acelasi timp o unitate de cont si o unitate monetara Europeana pentru statele membre UE. ECU reprezinta un "cos" in care se introduc in proportii determinate diferite monede ale tarilor UE ce fac parte din Sistemul Monetar European.

Cursul sau a avut o banda de fluctuatie de ±2.25%, tarile membre UE fiind obligate sa intervina in cazul in care limitele erau depasite.

De la 1 ianuarie 1999 Ecu a fost inlocuit cu euro.

EURO este moneda unica a Uniunii Europene incepand cu 1 ianuarie 2002. Este momentul in care peste 300 de milioane de locuitori din Europa au inceput sa aiba un lucru comun: aceeasi moneda de schimb.

Introducerea electronica a EURO a fost facuta la 1 ianuarie 1999 si de atunci importurile si exporturile intre tarile membre UE au fost calculate in moneda unica. Dupa 1 ianuarie 2002, EURO a fost pus in circulatie si ca moneda fizica.

Noua moneda nu se mai calculeaza conform unui "cos", ci este o moneda in sine, al carei curs este fix in raport cu valutele tarilor din zona EURO.