Viitorul activitatii bancare

Industria serviciilor financiare este in continua evolutie. Ea cuprinde activitati precum titluri, sevicii bancare, asigurari, leasing, participarii, ca si auxiliare ale acestora precum procesare de date si consultanta manageriala. Participantii la aceasta industrie sunt banci comerciale, case de economii, fonduri pe piata monetara, companii financiare, banci de investitii, companii de brockeraj, companii de asigurari, conglomerate de activitati si firme non-financiare.

Tendintele inregistrate in ultimele decenii (dupa 1970) sunt:

a)     patrunderea companiilor non-financiare pe liniile cu produse ale bancilor comerciale, concentrandu-se atat pe depozite, cat si pe imprumuturi;

b)     cresterea ponderii pe piata imprumuturilor a companiilor non-bancare;

c)     extinderea activitatii bancilor comerciale pe piata titlurilor de credit;

d)     mentinerea prioritatii, inca fragile, a bancilor comerciale (de depozit) pe piata imprumuturilor pe termen scurt;

e)     implicarea masiva pe piata imprumuturilor pe termen lung a societatilor de asigurari, a fondurilor mutuale si a societatilor de leasing;

f)      periclitarea depozitelor bancare de catre fondurile pe piata monetara (de regula, sponsorizate);

g)     amplificarea pietelor de credit "detailiste" (de consum);

h)     extinderea, in perimetrul non-bancar, a serviciilor financiare bancare si indeosebi non-bancare (companii financiare, industriale, fonduri mutuale).

Concurenta intre bancar si non-bancar (financiar) se afirma in activitatile de depozit si imprumut si, in acest context, apare problema capacitatii concurentiale a bancilor in industria financiara. Supravietuirea bancilor depinde de capacitatea concurentiala a acestora, teritoriala si pe produse, de a-si descoperi nisele adecvate de piata, de a-si exercita complementar functiile de depozit si imprumut.

In acest sens, societatile bancare implicate in concurenta internationala se confrunta cu trei situatii:

Concurenta globala, cand ele se confrunta cu societati financiare neconstranse de normativele autohtone. Vor avea succes bancile care se vor adapta restrictiilor legilor locale sau vor valorifica aceste constrangeri prin managementul strategic al bancii;

Concurenta selectiva, cand banca se va putea concentra pe alte nise sau va putea valorifica nisele proprii de piata;

Concurenta autohtona, cand bancile isi vor pastra suveranitatea nationala, specificul comunitar localizandu-se pe satisfacerea unor nevoi zonale.

Schimbarile functionale ale serviciilor bancare si semibancare ce vor fi oferite de banci sunt:

inchirierea contractelor de credit: impreuna cu alte banci sau investitori, diferentierea ratelor dobanzilor, expertizarea bancara a imprumuturilor;

implicarea in investitii imobiliare bancare: participarea impreuna cu alte societati financiare, la preluarea unor contracte de credit sau a unor activitati bancare integrale;

finantarea activitatii bancare, indeosebi a bancilor mari si mijlocii, datorita cresterii costurilor de finantare a plasamentelor bancare;

vanzarea serviciilor financiare si manageriale ale bancilor catre institutii specializate sau catre marile banci, care dispun de departamente specializate.

Implicarea bancilor in activitati semibancare genereaza cresterea riscurilor de concurenta a fondurilor si angajamentelor, majorarea costurilor, ceea ce va presupune o rentabilitate mai ridicata, cel putin in perioada de asezare a ratei dobanzii.

Acceptarea reglementarilor bancare si de catre societatile non-bancare cu activitati financiare a permis existenta si a bancilor necompetitive; dereglementarile si inovatiile financiare au plasat bancile in pozitii de insolvabilitate, in incapacitate de a face fata schimbarilor structurale ale industriei financiare.

Fundamentele mutatiilor reglementative in domeniul activitǎtilor bancare   rezidǎ in:

a)     Protectia depozitului si stabilitatea monetara, avand in vedere relaxarea tranzactiilor de debitare-creditare (conturi cvasi-depozit), evaluarea riscului (prime pentru riscurile specifice), controlul platilor si reducerea riscului fara acoperire.

b)     Eficienta si competitivitatea sistemului bancar, vizand sistemul de transfer informatic al fondurilor, garantarea datoriilor si a actiunilor, fuziunile si achizitiile bancare si financiare. In acest context se releva regresul facilitatilor ramificarii in favoarea informatizarii serviciilor bancare.

c)     Protejarea clientului si accesul la servicii, indeosebi in domeniul investitional, dar si in operationalizarea tranzactiilor. Reglementarile financiare vor trebui sa permita echilibrul intre mentinerea serviciilor de baza acordate clientilor si profitabilitatea bancii.

d)     Institutionalizarea bancara va trebui sa aiba in vedere specificul activitatii atat in continut, cat si in teritoriu, implicand armonizarea, dar si cooperarea.

e)     Insolvabilitatea bancilor implicate in procesul de internationalizare, ceea ce induce doua posibile strategii:

Sprijinirea bancilor cu pierderi potentiale , si venituri incerte;

Falimentarea bancilor, cu posibilitatea riscului de sistem, dar si cu salvarea si redresarea acestuia, in cazul "internationalizarii" profitabile a societatii bancare.

In perspectiva evolutiei bancare, perenitatea bǎncilor mici si necompetitivitatea acestora se pot explica prin cerintele comunitǎtilor locale. Totodatǎ, configuratia societǎtilor si operatiunilor bancare este influentatǎ puternic de industria financiarǎ, de contextual legislatiei si institutiile aferente.

Activitatea bancarǎ in viitor nu va putea fi redusǎ; dimpotrivǎ, bǎncile isi conservǎ puternice resurse de adaptare la mediu, de a-si descoperi "nisa multiplicativǎ" de afaceri, spatiul de conversie a economicului, a financiarului in ofertǎ bancarǎ, in servicii si produse bancare.