ASPECTE SI CONS1DERATIUN1 PRELIMINARII CU PRIVIRE LA ROLUL ISTITUTIEI JURIDICE A ASIGURARILOR MARITIME IN INITIEREA SI EXECUTAREA EXPEDITIEI MARITIME DE TRANSPORT

ASPECTE SI CONS1DERATIUN1 PRELIMINARII CU PRIVIRE LA ROLUL ISTITUTIEI JURIDICE A ASIGURARILOR MARITIME IN INITIEREA SI EXECUTAREA EXPEDITIEI MARITIME DE TRANSPORT

In contextul unui comert maritim derulat la un asemenea volum de trafic, supus unui continuu proces de dezvoltare, s~a demonstrat neindoielnic faptul ca pe mare sunt antrenate in expeditii de transport si se deplaseaza, calatorind intre porturi aflate la distante imense si in zone geografice din cele mai diferite prin a caror traversare se pot intampina pericole din riscuri specifice marii a caror enumerare exhaustiva a fost si ramane imposibila, imense valori materiale. Este greu, chiar si in imaginatie, de facut o apreciere a valorilor incorporate in totalul expeditiilor maritime de transport ce se pot afla la un moment dat in curs pe intreaga suprafata a marilor si oceanelor planetei prin inglobarea valorii navelor, marfurilor transportate, navlurilor etc..

De aceea este greu daca nu chiar imposibil de imaginat armatori de nave sau comercianti care sa poata singuri suporta riscul unor pierderi totale si chiar si partiale a unor asemenea valori.

in aceste conditii este lesne de inteles de ce in practica comerciala maritima isi fac lor deprinderi iar in doctrina se manifesta din ce in ce mai mult opiniile care reflecta o extindere a definirii notiunii de securitate comerciala a expeditiei maritime de transport¹.

Astfel se considera ca pe de o parte securitatea expeditiei maritime este afectata prin realizarea efectiva a unor riscuri maritime specifice in imprejurari de sinistru maritim prin daunele, cheltuielile si sacrificiile pe care le provoaca. De modalitatile de prevenire si evitare, ca si de limitare a extinderii efectelor acestora ne-am ocupat in capitolele anterioare. O periclitare cu efecte mult mai grave a expeditiei este, pe de alta parte, pusa in evidenta si luata in considerare de participanti este 'riscul', nu totdeauna evitabil in urmarile lui, de pierdere totala a expeditiei intr-un sinistru maritim.

De aceasta data, abordarea securitatii comerciale a expeditiei maritime de transport se face de catre cei interesati din perspectiva gravitatii efectelor eforturilor financiare pauperizante ale participantilor la expeditii maritime de transport luate ca un sistem complex, atotcuprinzator.

Acest mod de abordare a necesitatii imperioase de realizare a securitatii comerciale a expeditiilor maritime a statuat, chiar cu multe decenii si secole in urma, practica prin care, concomitent cu instituirea de reguli si norme privind prevenirea si evitarea riscurilor oricarui sinistru maritim, sa se instituie masuri si modalitati de reparare a daunelor din pierderi partiale in expeditia maritima si chiar de acoperire a pagubelor imense suferite de participanti in eventualitatea pierderii totale, intr-un sinistru maritim, a expeditiei de transport.

Asa au aparut si s-au dezvoltat institutii juridice precum coasigurarea, asigurarea si reasigurarea maritima, care bazate pe principiul mutualitatii si al reciprocitatii atrag contributia a numerosi armatori si comercianti la acoperirea pagubelor suferite de fiecare dintre ei la nevoie. Economia lucrarii de fata nu ne permite sa abordam in acest capitol decat institutia juridica a asigurarilor maritime.

In legatura cu rolul acestei institutii a asigurarilor maritime, practicienii si teoreticienii specialisti in materie, luand in considerare marea frecventa a fenomenului de inregistrare a pagubelor din pierderile partiale ca si statisticile care reflecta un insemnat numar de pierderi totale ale expeditiilor maritime, s-a realizat un acord deplin in a se aprecia ca practica asigurarii navelor si incarcaturilor acestora (ca si a navlurilor, imprumuturilor maritime etc.) este tot atat de importanta ca si activitatea de navlosire (contractare a transporturilor) a navelor in sine. Ambele activitati comerciale - de navlosire si de asigurare maritima domina de altfel intregul trafic al comertului maritim².

In realizarea in practica a activitatii comerciale de asigurare maritima pe baza raportului juridic propriu, participantii la expeditie si asiguratorii lor procedeaza ia incheierea contractului de asigurare pe baza urmatoarelor principii³ care decurg din natura juridica a contractului de asigurare maritima ca un contract de indemnizare-desdaunare. l. Indemnizarea in desdaunare nu se datoreaza in caz de sinistru daca a fost stipulata in favoarea unei persoane care nu are legatura cu nava, cu incarcatura sau cu interesele antrenate in expeditie. Nava si/sau incarcatura nu pot fi asigurate cu o sansa mai mare

decat valoarea lor. Asigurarea este nula daca nu exista riscuri pentru bunurile (nava, incarcatura etc.) antrenate in expeditia maritima.

Asigurarea bazata pe  stiri reale sau bune este nula daca se stabileste ca inaintea incheierii asigurarii, asiguratul avea cunostinta de sinistru.

Asigurarea este nula si prima ramane castigata de asigurator daca se stabileste ca asiguratul 1-a fraudat pe asigurator direct sau prin mandatarul sau, in stipularea unei valori superioare a obiectelor asigurate.

6. Cand suma asigurata este inferioara valorii reale a obiectelor asigurate si valoarea a fost prin consens acceptata la incheierea contractului, asiguratul ramane propriul sau asigurator pentru diferenta.

in ceea ce priveste izvoarele reglementarii, in fapt, evolutia consacrarii institutiei juridice a asigurarilor maritime, fara sa prezentam un istoric al acesteia, punctam doar cateva momente ale aparitiei si perfectionarii unor codificari aparute pe plan european domeniului asigurarilor maritime care au consacrat institutia juridica in speta⁴.

In Anglia, incepand cu clubul Iui Edward Lloyd in a carui firma de asigurari maritime Lloyd's a elaborat o platforma a politei de asigurare, abia in anul 1906 s-a adoptat prima lege speciala a asigurarilor maritime - Marine Insurance Act, in vigoare si in prezent cu cateva amendamente aduse de-a lungul anilor.

in Franta, asigurarile maritime au la baza Codul Comercial francez din 1807 si Legea asigurarilor din 3 iulie 1967 in timp ce in Germania se aplica Regulile de asigurare maritima (un capitol distinct) din Codul Comercial German din 1897 revizuite si adaptate 'la zi'.

Caracteristica vechimii legislatiei asigurarilor in general care include si asigurarile maritime este subliniata si de cazul legislatiei altor tari precum: legislatia belgiana din 1874, cea turca din 1926, cea suedeza din 1927, cea poloneza din 1961 etc..

Ca si in tarile numite in randurile de mai sus, nici legislatia romana nu a codificat in trecut ca si cea in vigoare in prezent materia asigurarilor maritime in mod special-expres.

Astfel, Codul comercial roman prin articolele 3 si 6 din Titlul II - Despre faptele de comert prevede asigurarile de bunuri si persoane, de asemenea in Titlul XIII. Despre contractul de asigurare, in prezent abrogat prin efectul Hotararii Guvernului Romaniei nr. 574/1991 privind atributiunile Oficiului de Supraveghere a Activitatii de Asigurare si Reasigurare.

In prezent, in vigoare in Romania materia asigurarilor de bunuri si persoane, incluzand asigurarile maritime este guvernata de Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea si functionarea societatilor in domeniul asigurarilor si de Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania.

Folosind cadrul permisiv al acestei legislatii, societatile romane de asigurari intre care numim S.C 'ASIROM' S.A. Bucuresti si S.C. 'ASTRA' S.A. Bucuresti au preluat in portofoliul propriu de 'Conditii generale de asigurare' si in elaborarea formularului for tipizat de polita de asigurare numeroase elemente, norme, reguli si conditii din polita si conditiile generale ale firmei engleze specializat si cu bogate traditii in materie 'Lloyd's London' a carei practica influenteaza practica internationala a asigurarilor maritime.