ATRIBUTII LE SI PREROGATIVELE LEGALE ALE COMANDANTULUI NAVEI MARITIME IN DOMENIUL DREPTULUI PUBLIC PE CARELE EXECUTA CA EFECTE ALE RAPORTURILOR DE PREPUSENIE CU ARMATORUL SAU

ATRIBUTIILE SI PREROGATIVELE LEGALE ALE COMANDANTULUI NAVEI MARITIME IN DOMENIUL DREPTULUI PUBLIC PE CARELE EXECUTA CA EFECTE ALE RAPORTURILOR DE PREPUSENIE CU ARMATORUL SAU

Tratand in sectiunea precedenta obligatiile nepersonale ale armatorului navei de transport maritim pe care acesta Ie indeplineste prin principalul sau prepus, comandantul navei, am facut trimitere in mod deosebit doar la unele aspecte ale atributiilor si prerogativele comandantului, care in majoritatea lor tin insa de domeniul privat al pozitiei juridice a respectivului comandant a! carui profil profesional legal si comercial prin natura juridica a componentelor sale este unul deosebit de complex.

Potrivit autorului doctrinar de drept maritim, italianul Brunetii, comandantul navei maritime de transport reprezinta figura dominanta si cea mai reprezentativa a dreptului maritim, astfel cum si vechiul cod comercial italian care s-a constituit model al Coduiui comercial roman de la 1887, ca de altfel si in legislatia maritima franceza si cea engleza, fac din comandantul navei de transport figura proeminenta intre toate persoanele cu vocatia actelor si faptelor juridice in domeniul navigatiei, transporturilor si comertului maritim³.

Comandantul navei este, asadar, mai intai o persoana de drept maritim dominanta datorita atributiilor foarte multiple, deosebit de vaste pe care le are in exercitiul functiunilor sale si cu o coplesitoare raspundere juridica in toate aspectele acesteia, functiuni constand in principal in urmatoarele:

- functiuni de tehnica nautica, pentru ca asa cum se va vedea si in continuare, comandantul este acea persoana, careia i s-a incredintat nava pentru a o conduce, echipajul pentru a-I comanda, incarcatura pentru a o transporta in bune conditiuni cu respectarea legii statului de pavilion si a legislatiei maritime-comerciale cu caracter international in ansamblul ei;

functiuni juridice pentru ca in tripla sa calitatea de ofiter maritim brevetat si imputernicit de autoritatea statala guvernamentala maritima a navei sale de pavilion in probleme de siguranta a navigatiei, principalul prepus al armatorului navei sale in indeplinirea obligatiilor contractuale nepersonale si in cea de ofiter al starii civile de la bord, iar in cazuri speciale, expres prevazute de lege si cu cea de ofiter cu cercetarea penala speciala la bordul
navei sale.

Comandantul navei maritime de transport reprezinta legea si autoritatea statului national al pavilionului navei sale in raport cu echipajul in toate aspectele vizand realizarea mandatului sau de unic conducator si sef al expeditiei maritime de transport;

functiuni comerciale, desi el insusi nu este, nici nu poate deveni comerciant, prin exercitiul atributiilor sale, comandantul navei serveste si realizeaza efectiv importantele operatiuni comerciale de mare esenta ale importantelor secvente ale comertului
international pe calea transportului maritim.

Definind natura juridica a profilului deosebit de complex legal, profesional si comercial impus pozitiei de comandant al navei sale de transport maritim, codul Comercial Roman, in titlul II despre capitan, in articolele 506-530 dispune atat asupra caracterelor juridice ale domeniului dreptului privat ale atributiunilor si raspunderii comandantului navei maritime de transport, cat si asupra acelor atributiuni si responsabilitati de domeniul dreptului public, din care vom exemplifica foarte succint, in cele ce urmeaza, avand in vedere reluarea lor de detaliu ca efect al prevederilor legislatiei navale romane curente, precum si a dispozitiilor conventiilor internationale in domeniu.

Art. 509 Cod Comercial: Capitanul are dreptul de a intocmi echipajul vasului;

Art. 510: Capitanul este dator sa tina un registru al vasului impartit in urmatoarele patru parti: jurnalul general de contabilitate, jurnalul de navigatie, jurnalul de incarcare sau Manual al bordului, jurnal de sosire;

Art. 512: capitanul va face sa i se viziteze vasul in cazurile si modurile stabilite prin regulamentele si legile speciale;

Art. 513: Capitanul este dator a avea pe vas actul de nationalitate, lista echipajului;

Art. 514. Capitanul va comanda in persoana vasul la intrarea si iesirea din porturi ,

Toate prevederile Codului Comercial Roman, inca in vigoare si in prezent, privind pozitia j uridica a comandantului navei, corespunzand acelei perioade de dezvoltare economica-sociala, sunt preluate si actualizate in esenta, de principiu, si sunt puse in valoare prin dispozitii corespunzatoare ale legislatiei navigatiei civile romane actuale care si-a insusit si integrat de altfel dispozitii cuprinse in numeroase conventii internationale maritime la care Romania este parte⁴.

Astfel, in legatura cu pozitia juridica a comandantului, de conducator de tehnica nautica al navei, responsabil cu siguranta navigatiei si de unic comandant al echipajului navei de transport maritim, legislatia romana prevede prin norme cu caracter imperativ sub sanctiunea antrenarii raspunderii penale, atat incredintarea conducerii si comenzii navei cat si asumarea acestor prerogative numai de catre o persoana de o anumita competenta legala si profesionala atestata printr-un brevet corespunzator

Art. 108 din Decretul nr. 443 din 1972 privind navigatia civila in Romania (articol mentinut in vigoare prin dispozitiile ordonantei Guvernului Romaniei nr. 42 din 28 august 1997 modificata si completata prin Legea nr. 412/2002 privind capitolul VI, 'Infractiuni') prevede ca, conducerea unei nave de catre o persoana fara brevet sau certificat de capacitate corespunzator categoriei navei constituie infractiune contra sigurantei navigatiei pe apa si se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.

In legatura cu obligatia armatorului de nava de a incredinta nava sa numai unei persoane de aceeasi competenta legala, alin. 2 art. 108 din Decretul 443/1972 prevede ca fapta de incredintare a conducerii navei unei persoane fara brevet sau certificat de capacitate, constituie de asemenea infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Ca efect al unui complex ansamblu de dispozitii legale, cerinte ale conventiilor internationale maritime in domeniul pregatirii si brevetarii personalului navigant si acumuland o vasta experienta traditionala nationala si internationala prin Instructiunile Autoritatii navale Romane din Ministerul Transporturilor care reprezinta, conform Hotararii Guvernului Romaniei nr. 1133 din 10 octombrie 2002 privind organizarea si functionarea Autoritatii Navale Romane, autoritatea guvernamentala navala romana, comandantii de nave maritime sunt atestati prin brevetul de capitan de cursa lunga cu recunoastere internationala universala din randul categoriei ofiterilor maritimi de punte brevetati de asemenea din absolventii unui institui de invatamant superior tehnic de marina.

De mentionat este faptul ca la institutiile de invatamant superior de marina, planurile de invatamant si programele analitice ale disciplinelor didactice si planurile de activitate la practica prin imbarcarea periodica la bordul navelor de transport maritim aflate in exploatare, se aproba de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii numai pe baza avizarii prealabile acordata acestor documente de invatamant de catre Autoritate Navala Romana.

Brevetul de capitan de cursa lunga se obtine de catre un ofiter maritim atestat la randu-i cum s-a vazut mai sus in urma unui complex proces de examinare si testari a cunostintelor, deprinderilor si aptitudinilor profesionale, de catre o comisie numeroasa numita pentru fiecare sesiune prin ordinul Autoritatii navale Romane din Ministerul Transporturilor, ofiterilor maritimi de punte cu un stagiu de imbarcare efectiv pe functiile de la ofiter maritim fli punte pana la cea de capitan secund inclusiv, timp de minimum 10 ani, din care cel putin 2 pe functia de capitan secund.

Pe aceasta baza, conducerea navei maritime de transport poate fi incredintata de compania armatoriala romana care exploateaza nava de nationalitate romana, unei persoane apte legalmente profesional, dar si din punct de vedere medical, aptitudine probata prin atestarile medicale de rigoare, persoana de asemenea, cu un profil moral corespunzator garantiei de a conduce si sub aspect comercial nava sa , cu obtinerea rezultatelor economice profitabile pentru armator.

Prezentate ca o sinteza a reglementarilor specifice in vigoare, principalele prerogative, atributiuni si raspunderi ale comandantului navei maritime de transport de domeniul public, ar putea fi formulate in cele ce urmeaza⁵:

- comandantul navei este conducatorul unic si seful legal si direct al intregului personal imbarcat numit de compania armatoare care i-a incredintat nava si comanda acesteia in vederea executarii

expeditiei de transport maritim, astfel cum vom analiza mai pe larg intr-o sectiune urmatoare;

comandantul isi indeplineste atributiunile si-si desfasoara intreaga activitate potrivit prevederilor legilor pavilionului navei, al conventiilor internationale, ale dispozitiunilor legale ale armatorului, precum si in baza unei bune practici marinaresti; comandantul navei exercita autoritatea sa disciplinara si de ordine publica pe nava in legatura cu respectarea Regulamentului Serviciului de Bord si a reglementarilor in vigoare, avand dreptul sa ia masuri prin care sa asigure supunerea echipajului si a altor persoane imbarcate pe nava sa, la respectarea normelor legale in functie de regimul apelor maritime in care se afla nava.

In exercitarea acestui drept, in strainatate el poate solicita sprijinul oficial al misiunii diplomatice a statului de pavilion si chiar al autoritatilor portuare si locale straine;

- comandantul conduce activitatea la bordul navei sale prin ordine si dispozitii verbale sau scrise, prin contactul personal cu subordonatii si prin semnalele prevazute de regulamentele specifice. El conduce nava si comanda echipajul pe baza principiului cunoscut si recunoscut 'principiul unitatii de comanda'.

Comandantul navei raspunde in conditiile legii de⁶:

a)        nava si conducerea in siguranta a acesteia;

b)        asigurarea pentru intregul personal imbarcat a conditiilor de munca si de viata la bord stabilite prin acte normative si prin standarde internationale;

c)        organizarea si conducerea echipajului si activitatilor la bord, organizarea adecvata a serviciului de cart si serviciului de garda pe nava pentru asigurarea securitatii navei, pentru paza marfurilor transportate si bunurilor bordului si pentru realizarea sigurantei
navigatiei;

d)        organizarea si pregatirea echipajului pentru apararea si mentinerea vitalitatii navei, pentru prevenirea si stingerea incendiilor la bordul navei si conducerea eficienta a echipajului in aceste eventualitati;

e)        imbunatatirea permanenta a pregatirii profesionale a echipajului prin exercitii si antrenamente pe care le comanda si supravegheaza personal;

f)        Ordinea si disciplina la bord in sensul mentinerii bunei stari de navigabilitate si de siguranta a navei;

g)       Exploatarea tehnica si in siguranta, intretinerea navei si masinilor, utilajelor, instalatiilor si echipamentelor de la bord in permanenta stare de functionare;

h) Respectarea tuturor prescriptiilor privind exploatarea masinilor, instalatiilor si echipamentelor impuse navei de catre Autoritatea Navala Romana prin Registrul Naval de clasificare a navelor;

i) Existenta la bordul navei a actelor si documentelor cerute de autoritatile portuare competente in baza legislatiei nationale si internationale cu privire la identitatea si buna stare de navigabilitate a acesteia;

j) Protejarea mediului marin prin prevenirea si evitarea poluarii de catre nava sa cu substante chimice, produse petroliere, reziduuri;

k) Exactitatea datelor si corectitudinea inscrierii in jurnalul de bord al navei, ca principal document al carui virtuti si rol probator sunt recunoscute in drept pe plan international, in legatura cu orice eveniment sau incident de navigatie, act sat¹ fapt juridic pe care nava le intampina si respectiv le savarseste pe tot parcursul exploatarii sale comerciale.

Comandantul navei maritime de transport are, pe baza dispozitiunilor legislatiei maritime internationale si interne, in primire si pastrare, pe raspundere proprie, urmatoarele documente:

certificatul de nationalitate al navei eliberat la cererea armatorului sau de catre Autoritatea Navala Romana din ministerul Transporturilor, care-i confera navei dreptul si deopotriva o supune obligatiei de a arbora pavilionul sau de stat;

certificatul de tonaj obtinut de la Registrul Naval de clasificare (in Romania, Autoritatea Navala Romana) act care reprezinta unul din documentele principale asupra calitatilor caracteristice ale navei, in deosebi capacitatea de transport;

3 certificatul de bord liber obtinut de la aceeasi autoritate navala de registru;

certificatul de siguranta a constructiei;

certificatul de siguranta a materialului de echipament (inclusiv certificatele de siguranta a plutelor de salvare);

certificatul de siguranta radio-telegrafica;

certificatul de siguranta radio-telefonica;

certificatul de eventuale scutiri de unele dispozitii ale conventiilor internationale la care Romania este parte, obtinute de armatorul navei de la aceeasi autoritate navala tehnica de registru naval care a eliberat si actele enumerate de la punctele 3-7 de mai sus;

jurnalul de bord intocmit si inmanat de catre armatorul navei purtand sigiliul prin snuruire si parafare de catre Capitania portului de inmatriculare a navei;

rolul de echipaj intocmit de catre comandant cu acordul armatorului care a angajat echipajul verificat si inregistrat cu pastrarea unui exemplar la capitania aceluiasi port de inmatriculare. Documentul acesta reprezinta organigrama cu incadrarea pe functii specifice organizarii si functionarii navei, a intregului personal navigant imbarcat;

brevetele si certificatele de capacitate ale membrilor intregului echipaj;

planurile navei si documentatia tehnica a acesteia, obtinute de armator de la santierul naval constructor, vizate si certificate de aceeasi autoritate tehnica de registru naval (documente care cuprind si numeroase fotografii ale navei vazuta din diferite
pozitii);

copia protocolului de predare-primire a navei in exploatare catre armator de la santierul naval constructor si a proceselor-verbale de executare a probelor de mare si receptie, impreuna cu procesul- verbal de preluare a functiei de comanda de catre comandantul in
cauza;

registrul de ordine si dispozitii ale comandantului navei;

colectia de copii de proteste de mare depuse la autoritatile portuare de escala in legatura cu evenimentele de navigatie intampinate de nava sa pe timpul exercitarii prerogativelor conducerii si comenzii navei respective. Comandantul pastreaza cu grija actele marfii transportate, intreaga corespondenta comerciala a navei asupra conducerii si executarii expeditiei maritime de transport, astfel cum vom detalia intr-o sectiune urmatoare.

Comandantul navei repartizeaza celelalte acte si documente de bord (jurnalul de masini, jurnalul de miscare la bord a hidrocarburilor, jurnalul statiei radio-telegrafic) sefilor de servicii de la bord din subordinea sa, sau altor membri ai echipajului, potrivit prevederilor Regulamentului Serviciului de Bord in vigoare si prevederile fiselor posturilor din rolul de echipaj.

Deosebit de importante obligatii care pot conduce in anumite imprejurari chiar la antrenarea raspunderii juridice-administrative si penale ii revin comandantului navei maritime de transport in legatura cu actiunile de asistenta si salvare maritima.

Sintetizand semnificative traditii marinaresti si preluand dispozitii ale unor conventii internationale in domeniu, la care Romania este parte, legislatia maritima romaneasca, respectiv Ordonanta Guvernului Romaniei nr. 42/28.08.1997 modificata si completata prin Legea nr. 412/2002 si cap. VI - Infractiuni din Decretul nr. 443/1972 privind navigatia civila in romania (pe care Ordonanta il excepteaza de la abrogare), stabilesc obligatiile si raspunderea comandantului navei de transport maritim in domeniul asistentei si salvarii pe mare.

Art. 50 al Ordonantei obliga pe comandantul oricarei nave sub pavilion romanesc, care primeste un mesaj indicand ca o nava se afla in pericol pe mare, ca, in masura in care nu-si pune in primejdie nava, echipajul sau pasagerii, sa se deplaseze cu toata viteza catre acea nava, pentru asistenta si salvarea persoanelor aflate in pericol la bordul acelei nave, ori pe ambarcatiuni sau plute de salvare.

Imposibilitatea de interventie in aceste cazuri, comandantul trebuie sa o consemneze expres si motivat in jurnalul de bord.

Art. 51 il obliga pe comandant ca dupa un abordaj accidental sa acorde asistenta celeilalte nave, echipajului si pasagerilor acesteia iar in masura posibilitatii, sa-i faca cunoscut numele navei proprii, portul de inmatriculare si primul port de escala.

Actul normativ respectiv nu obliga insa pe comandantul navei aflata in calatorie sau gata de plecare de a acorda asistenta si salvare in cazul in care comandantul navei aflate in pericol refuza expres ajutorul. In ceea ce priveste salvarea navei propriu-zise si a bunurilor aflate in pericol comandantul navei este obligat sa actioneze in asistenta si salvare numai cu acordul expres al comandantului navei aflate in pericol, al armatorului sau operatorului acesteia care va dobandi forma unui contact de asistenta si salvare astfel cum se va vedea intr-o sectiune urmatoare.

Art. 53 al Ordonantei il obliga pe comandant ca in lipsa acordului comandantului navei in pericol si care reprezinta un pericol de navigatie pentru portul sau zona portuara in care se afla nava respectiva, sa comunice Capitaniei Portului de jurisdictie care in ce o priveste are o obligatia de a ordona salvarea navei in pericol si sa degajeze zona de navigatie in interesul general al traficului, in contul si pe cheltuiala navei aflate in pericol si care nu a angajat ferm prin comandantul sau armatorul sau respectiva actiune de salvare.

Ordonanta Guvernamentala nr. 42 din 1997 si Legea nr. 412/2002 privind transportul naval prevede in sectiunea a 6-a cu privire la regimul operatiunilor de pilotaj, obligativitatea oricarui comandant de nava indiferent de pavilion de a folosi in porturile, radele, bazinele portuare si caile navigabile romanesti serviciului de pilotaj

Comandantii de nave maritime romanesti trebuie sa se supuna regimului legal al pilotarii obligatorii a navelor in aceste categorii de ape, stabilit prin ordine si instructiuni ale Ministerului Transporturilor aplicat sub supravegherea capitaniilor de port competente teritorial.

O alta categorie importanta de obligatii si atributii care contribuie la definirea in complexitatea ei a pozitiei juridice a comandantului de nava maritima se refera la atributii pe care acesta este investit prin legea pavilionului sa le indeplineasca in marea libera, zona de ape maritime deosebit de importanta, care prin Conventia ONU asupra Dreptului Marii din 1982, Jamaica (Montego Bay) nu este supusa jurisdictiei nici unuia din statele lumii, aplicandu-se astfel doar legea pavilionului navelor ce o traverseaza in legatura cu acte si fapte de stare civila de domeniul activitatii notarului public si altor autoritati in mod exceptional, de domeniul cercetarii penale speciale in limitele prevazute de lege precum nasteri, casatorii, decese, inregistrari de testamente⁷.

Pentru infractiunile comise la bord, comandantul navei exercita in limitele legii procedurale penale si atributii de ofiter cu cercetarea penala speciala cu conditia ca la primul post romanesc de escala sa depuna toate actele indeplinite in acest sens, in mod deosebit privind constatarile la locul faptei, precum si conservarea probelor⁸.

Comandantul exercita autoritatea disciplinara si chiar de politie pe nava in legatura cu respectarea, eventual incalcarea dispozitiunilor Regulamentului Serviciului la Bord a regulilor regimului vamal national si al statelor de apartenenta porturilor de escala, regulilor de frontiera, a regulilor regimului de carantina sanitara si sanitar veterinara, regulilor regimului valutar, enumerarea neavand caracter exhaustiv. El poate lua masuri de sanctionare disciplinara Ia bordul navei prevazute de Regulamentul Serviciului la Bord , mergand pana la privarea de libertate temporara (dupa caz) a membrilor de echipaj prin interzicerea acestora indeosebi pentru faptele penale de a parasi cabina, cu implicatii in privarea de drepturile de a participa la program cu consecinte in suspendarea tuturor drepturilor banesti si materiale cu exceptia dreptului la hrana.

In exercitarea acestor drepturi in strainatate, comandantul navei poate apela, dupa caz, la consulul roman din raza de jurisdictie de plasare a portului de escala, Ia comandantii navelor militare romanesti aflate in zona si in ultima instanta la autoritatile portuare straine.

Rezulta deci, din cele de mai sus faptul ca respectivul comandant de nava in activitatea sa de sef al unei expeditii maritime si comandant unic al intregului personal ambarcat la bordul navei sale, ocupa in legislatia romana pozitia juridica de delegat al autoritatii publice, atat pentru protejarea intereselor persoanelor ambarcate pe nava, cat si prin obligatia legala de a se ingriji de respectarea legislatiei nationale de drept comercial in legatura cu gestionarea navei, cu inventarul sau complet, a bunurilor, materialelor si valorilor aflate la bord si a marfurilor, de paza carora raspunde pe timpul transportului.

Abuzul de autoritate manifestat de comandantul navei in exercitarea acestor prerogative, inclusiv conduita abuziva prin insultele sau violentele asupra personalului imbarcat este pedepsita de legea penala romana in general si in mod expres de art. 119 cap. VI -Infractiuni din Decretul 443/1972 privind navigatia civila din Romania, care incrimineaza faptele de lovire si insulta ale inferiorului de catre superior ca infractiuni si le pedepseste cu inchisoarea de la l luna la l an sau cu amenda.

In definirea naturii juridice a activitatii comandantului de nava maritima de transport, prin exercitarea prerogativelor, atributiunilor legale si sarcinilor de serviciu specifice calitatii de comandant unic al intregului echipaj si de sef responsabil al expeditiei maritime de transport, cu intreaga raspundere juridica pentru aceste activitati, in sensul realizarii obligatiilor contractuale ale armatorului navei sale de a transporta marfa contractata de la un port de incarcare la un anumit port de destinatie traversand zone geografice si navigand, respectiv acostand in ape maritime cu un regim juridic bine determinat, comandantul navei are obligatia legala de a supune nava, incarcatura acesteia si echipajul sau, controlului si necesitatii indeplinirii de formalitati la numeroase institutii, autoritati guvernamentale si organe de control cu care vine in contact in diferite porturi sau chiar pe timpul navigatiei in marea libera

Daca prin natura juridica a activitatilor comandantului de nava de transport, in calitatea sa de sef al intregului echipaj, investit cu raspunderea legala de conducere nautica a navei am prezentat mai sus obligatiile, atributiile si raspunderea lui, decurgand din norme juridice de domeniul dreptului public, s-a rezolvat doar in parte definirea pozitiei juridice atat de complexe a comandantului navei maritime de transport, ca figura centrala, proeminenta a sistemului dreptului maritim.

Vom completa in cele ce urmeaza pozitia sa juridica prezentand aspectele unei activitati comerciale tot atat de complexe, care decurgand din calitatea de principal prepus al armatorului in indeplinirea obligatiilor contractuale nepersonale ale acestuia, se inscriu in domeniul dreptului privat.