DEFINIREA NOTIUNII DE A VARIE MARITIMA SI A VARIE COMUNA. PRINCIPIILE A VARIEI COMUNE

DEFINIREA NOTIUNII DE AVARIE MARITIMA SI A VARIE COMUNA. PRINCIPIILE A VARIEI COMUNE

In timpul executarii expeditiei maritime de transport organizata in sensul finalizarii ei in certa securitate comerciala poate interveni si riscul de avarie maritima, prin risc intelegandu-se, si in acest caz, acel eveniment viitor, posibil dar incert, al carui producere sau termen de aparitie sunt nedeterminate si se afla in afara influentei sau vointei partilor contractante participante la expeditie.

Legislatia romana a definit prima oara notiunea de avarie maritima prin Codul Comercial Roman din 1887, in vigoare si in prezent

Astfel, potrivit prevederilor Codului Comercial Roman avaria maritima este definita ca o paguba materiala sau o despagubire a unui obiect indiferent de marimea si cauza ei, constand chiar in pierderea totala sau partiala a obiectului, cum ar fi aruncarea in mare a unei incarcaturi sau a unei parti a acesteia sau scufundarea unei nave¹,

Aceeasi definitie se da in continuare de catre art 654 din cod si cheltuielilor exceptionale facute de armator direct sau prin comandant in vederea salvarii navei si incarcaturii².

In scopul de a se putea stabili in sarcina carui participant la expeditia maritima de transport cade suportarea daunelor, avariile maritime se disting, in avarii mari sau comune (numite de unii autori si avarii generale) si avarii simple sau particulare.

Categoria avariilor simple sau particulare include toate daunele suferite sau cheltuielile, facute numai pentru nava sau numai pentru incarcatura (art. 658 si 659 Cod comercial si care urmeaza sa fie suportate exclusiv de proprietarul care a suferit dauna sau a dat ocazia la cheltuiala. Tot ca avarie simpla sau particulara se considera in drept si avaria maritima generata prin culpa unui tert caz in care actiunea in daune contra vinovatului este una civila, de drept comun.

Categoria de avarii mari sau comune, denumite si generale cuprinde toate cheltuielile extraordinare si pagubele suferite de buna voie pentru binele si scaparea comuna a navei si incarcaturii (art. 655 Cod comercial). Ele sunt mari sau generale pentru ca se suporta de totalitatea generala a bunurilor expuse riscurilor specifice navigatiei pe mare si sunt comune pentru ca au fost facute in interesul comun al armatorului navei si proprietarilor incarcaturii. In acelasi timp, fiind voluntare trebuie suportate de toti acei care au beneficiat de pe urma lor in proportia profitului pe care 1-au avut prin salvarea de la pieire si continuarea expeditiei maritime de transport (art. 655, 656 si 657 din Codul comercial).

Din definitiile celor doua categorii de avarii maritime rezulta ca o avarie este comuna, atunci cand da Ioc la o contributie din partea acelora care sunt interesati in efectuarea in certa securitate comerciala a expeditiei maritime (armatorul cu nava si navlul, iar incarcatorii cu livrarea marfurilor in portul de destinatie).

De asemenea, ca este avarie particulara cand dauna, sau cheltuiala este suportata de acela care a suferit-o sau a provocat-o, in alti termeni este avarie particulara orice dauna sau pierdere sau cheltuiala extraordinara care nu este avarie comuna.

In lucrarea noastra limitandu-ne doar la tratarea primei categorii astfel cum ne cere titlul capitolului, vom folosi pentru aceasta institutie juridica consacrata de Dreptul Maritim termenul de avarie comuna (si nu de avarie mare sau generala), termen folosit in practica comerciala maritima, doctrina si jurisprudenta, cu preeminenta, in mod curent

Trebuie sa precizam faptul ca definirea notiunii de avarie comuna data de Codul Comercial Roman, nu numai ca nu este contrazisa de practica prin conventiile internationale in materie, dar se afla chiar intr-o fericita coincidenta (de loc intampiatoare) cu acestea³.

in prezent sunt in vigoare si se aplica pe plan international Conventia Internationala pentru Unificarea unor Reguli privind Avaria Comuna adoptata in anul 1949 la Amsterdam ca urmare unor conferinte incepute la Glasgow, continuate la York si la Anvers, cu finalizare la Amsterdam.

Conventia de la Amsterdam semnata in 1949, a intrat in vigoare in anul 1950 si este pusa in circulatie si cunoscuta sub denumirea de regulile York-Anvers, 1950, conventie completata prin regulile York-Anvers, 1974.

Consacrand institutia juridica a avariei comune, regulile York-Anvers, 1974 prin Regula A prevede ca 'este un act de avarie comuna cand si numai cand, intentionat si rezonabil, este facut un sacrificiu extraordinar sau este facuta o cheltuiala extraordinara pentru salvarea comuna, in scopul de a salva de la un pericol proprietatile angajate intr-o expeditie maritima comuna'¹.

Pornind de la aceasta definitie Regulile York-Anvers, 1974, stabilesc in continuare si principiile caracteristice ale avariei comune astfel⁴:

l. Avaria comuna este un act voluntar, intentionat sau de vointa prin care se aduce navei sau incarcaturii o dauna, sau se face o cheltuiala extraordinara in scopul salvarii comune a expeditiei maritime.

Regula atribuie comandantului navei decizia exclusiva, a savarsirii acestui act de vointa, act juridic cu grave si importante consecinte in plan patrimonial pentru participantii ia expeditie.

Nu este exclusa insa imprejurarea de exceptionala conditie a indeplinirii unui act de avarie comuna de catre o alta persoana care aflata la un moment dat in fata unui pericol iminent care ar putea provoca pierderea expeditiei in totalitatea ei, savarseste o fapta in stare sa-1 inlature, Acest act va fi insa recunoscut ca legal - necesar doar atunci cand persoana respectiva nu a mai avut timpul necesar sa anunte comandantul navei asupra pericolului respectiv, astfel ca acesta sa poata actiona in timp util. Se impune de asemenea conditia ca acesta sa aprobe si sa-si insuseasca actul subordonatului sau.

Cazul evitarii unui abordaj iminent de catre ofiterul de cart pe comanda de navigatie in mars printr-un spatiu Ingust-Iimitat (stramtoare, canal navigabil etc.) prin punerea intentionata a navei pe uscat, convins fiind ca prin coliziunea navei sale (eventual tanc petrolier) cu un tanc transportator de gaze lichefiate ar produce o asemenea explozie incat ambele expeditii maritime de transport ar pieri cu certitudine, poate constitui un exemplu convingator in acest sens.

Avaria comuna este un act rational al comandantului navei ca sef al expeditiei, astfel incat odata facut sacrificiul sau efectuata cheltuiala extraordinara sa se poata cu certitudine realiza indepartarea pericolului ce ameninta expeditia sau sa se poata macar reduce si limita pagubelor fata de cele ce ar fi rezultat din cursul natural al evenimentului, fara interventia rationala si voluntara a comandantului. Acesta este de fapt sensul si scopul actului de avarie comuna.

De precizat este faptul ca legislatiile navale moderne permit practicii comerciale maritime confirmata de practica instantelor, incurajarea deliberarii actului de avarie comuna, aducator de cele mai multe ori de profituri partilor angajate in expeditia maritima(prin finalizarea ei totusi cu unele pierderi) admit ca act de avarie comuna orice cheltuiala extraordinara sau paguba extraordinara suferite in mod voit si rational facute in scopul inlaturarii pericolului, chiar si in lipsa rezultatului util.

Un alt principiu caracteristic avariei comune ca important act juridic al comandantului navei ca sef al expeditiei maritime de transport il constituie pluralitatea de interesati in savarsirea actului respectiv pentru o comuna beneficiere determinata de valorile patrimoniale cu care acestia participa la expeditia respectiva. In acest sens, comandantul poate savarsi actul de avarie comuna numai si numai daca nava are la bord drept incarcatura, marfa preluata pentru a o transporta la un anumit port de destinatie

Este lesne de inteles ca fara aceasta incarcatura (de exemplu nava naviga neincarcata, in balast) orice masura luata pentru salvarea navei care determina pagube chiar extraordi nare si cheltui el i extraordinare priveste doar pe armatorul navei, singurul care profita de altfel de pe urma acestor sacrificii si cheltuieli, pe care le si suporta ca atare, intr-un asemenea caz, pluralitatea de interese neexistand este avarie particulara si nu avarie comuna.

4 avaria comuna este un act cu caracter extraordinar pe care comandantul navei nu 1-ar savarsi in mod voit, rational si in pluralitate de interese in situatia ordinara de desfasurare normala a expeditiei maritime.