FAPTE ALE NAVLOSITORULUI SAU DUPA CAZ ALE INCARCATORULUI, IMPREJURARI CARE INFLUENTEAZA NAVLUL

fapte ale naVLositorului sa u dupa caz ale incarcatorului, imprejurari care influenteaza naVLUL

In functie de conditia raportului juridic fundamental intre vanzatorul si cumparatorul marfii ce tace obiectul transportului prin contractul de navlosire, navlositorul navei poate fi vanzatorul marfii sau cumparatorul-primitor al acesteia din portul de destinatie.

Pe cale de consecinta, incarcatorul si navlositorul este una si aceeasi persoana in cazul vanzarii marfii cu conditia de livrare in portul cumparatorului, in timp ce in conditia de vanzare a marfii cu conditia de livrare in portul vanzatorului, navlositorul si primitorul destinatar al marfii este una si aceeasi persoana

Deci   necesitatea distinctiei intre incarcator si navlositor se impune atunci cand acesta nu este una si aceeasi persoana, in legatura cu individualizarea culpei si atribuirea ei catre incarcator sau navlositor in imprejurari in care este influentat navlul printr-o asemenea culpa.

in cele ce urmeaza vom face o prezentare succinta a unor imprejurari in care culpa incarcatorului ori a navlositorului afecteaza conditiile de realizare si plata a navlului ulterior perfectarii contractului de navlosire.

A. o clauza prestabilita a contractului de navlosire tipizat cu nume de cod GENCON il obliga pe navlositor la plata navlului si/sau la despagubiri chiar daca nu a incarcat marfa convenita prin respectivul contract.

Aceasta clauza are la baza principiul general de drept care carmuieste toate contractele sinalagmatice - cum este si contractul de navlosire - potrivit caruia o parte contractanta nu este indreptatita ca in mod unilateral sa nu-si execute obligatiile pe care si le-a asumat prin contract.

B. Navlositorul obligat prin contract sa incarce o anumita cantitate de marfa si a incarcat o cantitate mai mica, va fi obligat la plata intregului navlu potrivit clauzei referitoare

Ia plata navlului mort Ia care ne-am referit in capitolul anterior.

Precum si alte sisteme de drept nationale si in dreptul romanesc. Codul Comercial acorda navlositorului dupa caz (potrivit distinctiei aratata mai sus), incarcatorului, dreptul ca inainte de plecarea navei sa denunte contractul in mod unilateral daca nu a incarcat nimic, cu obligatia de a plati insa jumatate din navluf convenit in contract (an, 574 C.corn.).

C in varianta transportului maritim de marfuri in partizi mici efectuate pe baza unui contract pe voiaj ori pe baza de conosament (pe nave de linie) incarcatorul, dupa caz navlositorul, poate denunta contractul retragand marfurile de la incarcare, cu obligatia de a plati navlul, in aceste imprejurari unele legislatii comerciale precum, spre exemplu, cea franceza, il obliga pe navlositorul aflat in aceasta situatie sa plateasca o despagubire care nu poate depasi valoarea totala a navlului convenit prin contractul de navlosire sau cel la care a aderat navlositorul la rezervarea ferma a spatiului in sistemul transportului cu nave de linie.

Pentru cazul navlosirii unei nave intregi pentru transportul de marfuri in partizi mici-determinabile. Codul comercial Roman prin art. 575 prevede urmatoarele: 'Daca contractul de inchiriere are ca obiect transportul unor lucruri determinate, incarcatorul poate, inainte de plecare vasului, sa-si retraga lucrurile incarcate, platind insa jumatatea navlului, in asemenea caz cheltuielile de incarcare, de descarcare si de reincarcare a lucrurilor ce trebuie transportate, precum si cheltuielile pentru intarziere privesc pe incarcator'.

D, Cazul retragerii marfurilor pe timpul executarii voiajului de transport de catre posesorul legitim al conosamentului are acoperire in practica maritima, desi nu intr-o frecventa semnificativa, prin prevederile consacrate de legile comerciale si maritime nationale ale majoritatii statelor maritime pe principiul ca nimanui nu-i este ingaduit sa nesocoteasca contractul incheiat.

In acest sens, art. 577 din Codul Comercial Roman stabileste urmatoarea norma: 'incarcatorul care in timpul calatoriei retrage lucrurile incarcate e dator a plati navlul intreg si toate cheltuielile cauzate de descarcare. Daca lucrurile sunt retrase prin faptul si culpa capitanului, acesta este responsabil de daune si cheltuieli'.

Avand in vedere, insa, faptul ca armatorul si nu comandantul navei este parte in contract, pe baza raportului special de prepusenie armator-comandant, de fapt aceasta dispozitie a art. 577 se aplica obligandu-l pe armator la suportarea daunelor care are vocatia sa recupereze sau nu de la comandant, in functie si de conditiile de protectie si indemnizarea mutuala ale clubului la care este inscris armatorul navei respective.

SECTIUNEA aIII-a

IMPREJURARI DE INFLUENTARE A NAVLULUI PRIN CAZURI DE FORTA MAJORA

Practica comerciala maritima, doctrina in domeniu, si jurisprudenta, pe baza normelor de drept maritim comercial consacrate au definit urmatoarele 5 categorii de imprejurari de forta majora care pot sa influenteze navlul: pierderea totala sau partiala a marfurilor, avarierea marfurilor, intreruperea fortata a voiajului de transport, sosirea marfurilor cu intarziere la destinatie, sosirea la destinatie a marfurilor prin transportarea lor in continuare de catre o alta nava decat cea prevazuta in contract. Din acestea vom analiza in mod succint numai pe cele mai semnificative imprejurari ale celei mai importante categorii.

In cazul pierderii totale sau partiale a marfurilor pe mare datorita fortei majore opereaza o norma generala consacrata inca din timpurile stravechi ale aparitiei transportului maritim pentru comert si ale inceputurilor codificarii Dreptului maritim comercial potrivit careia pierderea intregii incarcaturi in timpul voiajului de transport din cauza de forta majora atrage dupa sine atat stingerea obligatiilor armatorului, cat si stingerea obligatiilor navlositorului, respectiv ale incarcatorului sau primitorului.

Aceasta norma traditionala isi gaseste expresia in dreptul nostru prin art. 587 din Codul comercial care prevede expres: 'Nu se datoreste navlu pentru lucrurile pierdute prin naufragiu, rapite de pirati sau luate de inamici si capitanul e dator sa restituie navlul ce i se va fi platit inainte, daca nu exista conventie contrarie'.

Articolul de fata se completeaza cu art. 586 al aceluiasi cod precum si art. 301 al codului francez care dispune. 'Capitanul are dreptul la navlu asupra lucrurilor aruncate in mare pentru scapare comuna, intrand in contributie.

Potrivit acestei prevederi, pentru marfurile pierdute inclusiv prin aruncare in mare, in cazul declararii avariei comune, armatorul are vocatia incasarii navlului, navlu care urmeaza sa se trateze conform regulamentului avariei comune care nu constituie obiect al sectiunii de fata.

Datorita caracterului dispozitiv-supletiv al art. 587 C. corn. Precizat mai sus, caracter determinat de caracterul juridic consensual al contractului de navlosire, partile (armatorul si navlositorul) pot stabili printr-o clauza expresa de exonerare ca navlul ramane castigat chiar daca nava si/sau incarcatura s-au pierdut sau nu.

In concluzie putem arata ca principiul potrivit caruia pentru partea din incarcatura pierduta din cauze de forta majora nu se plateste navlu este consacrat de legislatia comerciala a tuturor statelor maritime, inclusiv celor apartinand sistemului dreptului cutumiar anglo-american si altor state care au adoptat acest sistem de drept.

In cazul imprejurarii pierderii marfurilor pe timpul transportului si navlul a fost platit anticipat solutia dreptului anglo-american fata de cea a sistemelor dreptului continental - european intre care si dreptul romanesc difera³.

Astfel, in dreptul cutumiar al Marii Britanii si al S.U.A. uzul care are forta de lege se pronunta in sensul ca daca s-a stipulat plata navlului anticipat si deja a fost platit, navlositorul nu este indreptatit sa ceara restituirea. Daca insa marfurile s-au pierdut din culpa comandantului sau echipajului navei, armatorul este obligat Ia restituirea navlului incasat anticipat, Stipularea clauzei de neglijenta 'in contractul de navlosire inlaturarea raspunderii armatorului pentru pierderea marfurilor pe culpa de neglijenta nu si obligatia armatorului de a restitui navlul incasat anticipat .

In dreptul tarilor scandinave, in dreptul german si al altor state maritime continentale este consacrata solutia restituirii navlului incasat anticipat in imprejurarea pierderii marfurilor din cauza de forta majora.

Norma juridica traditionala provenind din inceputurile codificarii dreptului maritim comercial la care ne-am referit mai sus este consacrata si de Codul Comercial Roman prin textul articolului 591 astfel: 'in nici un caz incarcatorul nu poate cere scaderea navlului, incarcatorul nu poate lasa drept pret al navlului lucrurile incarcate, scazute in valoare sau stricate prin viciu! propriu din caz fortuit sau forta majora. Cu toate acestea daca vinul sau alte lichide s-au scurs, butiile ce le contineau ramase goale, pot fi lasate pentru navlul ce urma a fi platit pentru dansele'.Acest text se aseamana in continut cu articolele 309 si 310 din Codul comercial francez. Practica maritima a aplicarii solutiei respective a statuat realizarea in mod cumulat a urmatoarelor trei conditii pentru a se permite abandonul unor lucruri la plata navlului si anume: marfa pierduta sa fie un lichid, lichidul sa fi fost incarcat in butoaie si butoaiele sa fi ramas goale ca urmare a scurgerii survenite pe timpul transportului pe mare.