GARANTIILE ACORDA TEARMATORULUI NAVEI PENTRU INCASAREA NAVLULUI

GARANTIILE ACORDA TE ARMA TORUL UI NA VEI PENTRU INCASAREA NAVLULUI

Sistemele de drept din majoritatea statelor maritime europene precum cele din Belgia, Olanda, Italia, Portugalia, Germania si nu in ultimul rand dreptul anglo-american consacra norme prin care armatorilor de nave maritime de transport li se garanteaza incasarea navlului in contra prestatie pentru serviciul de transport de marfuri pe mare.

Tot astfel Codul Comercial Roman prin norme cu un continut daca nu identic, asemanator cu legislatia comerciala-maritima a tarilor sus numite prevede garantii pentru respectarea clauzelor privitoare la plata navlului datorat armatorului prin contractul de navlosire sau conosament, intre acestea, numim pe cele mai importante in continuare.

A. Dreptul armatorului de a depozita (prin comandantul navei) marfurile pana la achitarea navlului de catre cel obligat

Prin art. 590 codul roman confera comandantului navei dreptul ca in timpul descarcarii sa ceara prin justitie in procedura de urgenta ca marfurile sa fie depuse 'in o a treia mana pana la plata navlului'. Acest text, a fost apreciat de unii autori⁸ ca neacordand armatorului un drept de retentie, in sensul clasic, uzual, asupra marfii, prin faptul ca se impune o actiune la instanta de judecata chiar daca este vorba de o ordonanta pe procedura de urgenta.

Din 'cazuistica' aflata la arhivele curente ale companiilor de navigatie romanesti (NAVROM, ROMLINE si PETROMIN) rezulta ca procedura de urgenta de aplica fiira echivoc atat transporturilor maritime pe baza de contract de navlosire tip GENCON si altor formulare de charter paity cat si pe baza de numai conosamente (cu nave de linie).

Codul Comercial Roman nu prevede dreptul de retentie asupra marfurilor transportate prin actiune cu procedura de urgenta in cazul neplatii navlului mort, in cazul primirii unei cambii asupra navlului care nu a ajuns la scadenta pe timpul descarcarii marfii, pentru taxe de cheu si alte taxe portuare, pentru contrastalii si daune cauzate de intarzierea navei sub operatiuni de incarcare-descarcare.

Ramanerea nereglementata a garantiilor pentru incasarea acestor categorii de sume se explica prin aceea ca si legiuitorul roman considera solutionata suficient de clar si in mod definitiv aceasta problema pe baza practicii acordarii de privilegii asupra marfurilor prin conventia partilor astfel cum s-a aratat in sectiunea precedenta.

B. Garantia asupra incasarii navlului de catre armator acordata de art. 683 Cod comercial a constituit temeiul solutiilor instantelor romane.

Decizia nr. 31 a Curtii de Apel Galati (Curierul judiciar, 1934, p. 149) a stabilit creanta comandantului navei ca un privilegiu asupra marfii⁹.

Rezulta deci ca armatorul se bucura de un privilegiu autentic caruia ii este atasat un drept de preferinta prin efectul art. 638 Cod comercial.

Aceasta tinand cont de faptul ca pe cand dreptul de a depozita marfurile pe timpul descarcarii si in general dreptul de retentie se pierd prin predarea marfurilor, dreptul de a scoate marfurile la vanzare si a incasa navlul cu preferinte fata de alti creditori nu se stinge prin predarea marfurilor, cu conditia ca exercitarea prin justitie a acestui drept sa aiba loc in termen de 15 zile de la descarcare si ca marfurile sa nu fi fost dobandite de terti de buna credinta, deoarece in acest ultim caz_T conform art. 684 Cod comercial, privilegiul se stinge.

Riscul ca marfurile sa fi fost vandute totusi unor terti de buna-credinta este de regula inlaturat prin depozitarea marfurilor la o a treia mana prin ordonanta judecatoreasca astfel cum s-a aratat la punctul A de mai sus; deoarece detinerea pe aceasta cale a dreptului de depozitare conserva dreptul de privilegiu.

Dreptul de depozitare si dreptul de privilegiu coexista astfel, cele doua drepturi ale armatorului neexcluzandu-se.

C. Cea de a treia garantie acordata armatorului pentru incasarea navlului consacrata de practica comertului maritim o reprezinta dreptul reprezentantului armatorului
de a cere in justitie vanzarea unor cantitati de marfuri a caror valoare sa satisfaca plata navlului¹⁰ De mentionat faptul ca prin exercitarea acestui drept armatorul isi pastreaza si dreptul ca in situatia in care navlul nu va fi acoperit in totalitate pe aceasta cale, sa ceara diferenta de la navlositor, ori dupa caz de la incarcator. Pentru sechestrare, luare in gaj si vanzarea pe cale silita, armatorul apeleaza la regulile generale prevazute in Codul de procedura civila in art. 44 si urmatorii precum si de art. 431 si urmatorii, coroborat cu art. 683 si art. 947 Cod comercial.