IMPREJURARI DATORATE FAPTEI ARMATORULUI CARE INFLUENTEAZA NAVLUL

IMPREJURARI DATORATE FAPTEI ARMATORULUI CARE INFLUENTEAZA NAVLUL

Realizarea de catre armator a conditiei 'nava in

buna stare de navigabili t ate' pe toata durata derularii

contractului de navlosire, conditie esentiala a dobandirii

dreptului asupra navlului

Astfel cum s-a mai aratat intr-un capitol anterior, obligatia fundamentala a armatorului pentru a realiza dreptul asupra navlului contractat este aceea de a pune nava la dispozitia navlositorului in buna stare de navigabilitate si de a o mentine in aceasta stare pana la descarcarea marfii la portul de destinatie

in cazul in care voiajul de transport este efectuat cu nava inapta de navigatie pentru transportul convenit si marfurile pier sau nu pot fi aduse pana la portul de destinatie contractat, armatorul nu mai are dreptul la navlu.

Daca el a incasat totusi navlul partial sau in totalitate, va fi obligat la restituire, separat de toate daunele pe care le-a pricinuit in aceasta imprejurare navlositorului. In unele legislatii maritime precum cea franceza chiar daca marfurile au ajuns la destinatie pe nava care nu era apta sa transporte respectivele marfuri din toate punctele de vedere (sub aspect legal si comercial-contractual), navlositorul este indreptatit sa nu plateasca navlul.

Aceste prevederi in aparenta atat de dure fata de carausul care nu respecta conditiile bunei stari de navigabilitate a navei angajata intr-o expeditie maritima pentru comertul international nu face altceva decat sa puna in justa sa valoare codificarea relatiei 'bunastare de navigabilitate - navlu' care in profunzimea semnificatiei sale pune in evidenta cu preeminenta caracterul penalizator al faptei de a utiliza o nava inapta de navigatie si transport, fapta considerata a aduce atingere unei valori sociale inestimabile (astfel cum se considera in mod uniform si generalizat in domeniul comertului international) cum este 'securitatea comerciala a transportului de marfuri pe mare'¹.

In acelasi sens, al manifestarii unei exigente aparte fata de culpa armatorului care opereaza cu nave in afara conditiilor de realizare a bunei stari de navigabilitate Codul Comercial Roman prin art. 581 dispune: 'Capitanul pierde navlul si este tinut la despagubire catre chirias (noi citim navlositor) daca acesta probeaza ca vasul nu era in buna stare de a naviga cand a plecat. Proba este admisa chiar contra actelor de vizita'.

Este important sa mentionam faptul ca acest articol cuprinde prevederi identice cu art 386 din Codul italian al navigatiei, art. 297 Cod comercial francez si art. 140 Cod comercial belgian².

Navlositorul poate insa atenua duritatea acestor prevederi legale reluate atat de practica maritima a clauzelor contractelor de navlosire tipizate cat si de practica arbitrala si judecatoreasca prin actul sau unilateral de reziliere al contractului daca inainte de inceperea incarcarii a descoperit ca nava nu intruneste toate conditiile bunei stari de navigabilitate. Rezilierea este admisa in practica numai in situatia in care timpul ce i-ar fi necesar armatorului pentru punerea navei in buna stare de navigabilitate nu ar fi de natura sa zadarniceasca contractul de navlosire in consecinte paguboase prin intarzierea livrarii marfurilor.

Dreptul asupra navlului afectat de pierderea partiala sau avarierea marfurilor

In segmentul deosebit de important (uneori cu o pozitie dominanta in sistemul global al dreptului comercial maritim) al dreptului anglo-saxon si american s-a statuat practica potrivit careia, daca din vina armatorului, marfurile ajung la destinatie avariate in total sau in parte, navlositorul sau proprietarul acestora poate cere repararea daunelor ce i-au fost pricinuite.

Ajungand cu marfurile la portul de destinatie chiar daca armatorul le descarca din nava avariate in total sau in parte i se considera indeplinita principala lui obligatie - deplasarea marfurilor la portul convenit, el poate pretinde sa i se plateasca intregul navlu, urmand ca ulterior sa despagubeasca daunele aferente marfurilor avariate. Se excepteaza situatia in care pierderea partiala de marfa este covarsitoare sau cand avarierea grava a marfurilor determina imposibilitatea valorificarii acestora.

In aceste imprejurari tribunalul sesizat sau arbitrul va putea pronunta rezilierea contractului de navlosire, inlaturand astfel obligatia navlositorului la plata navlului, mentinand in acelasi timp obligatia armatorului caraus de despagubire corespunzatoare a proprietarilor marfurilor lipsa ori avariate.

in nici un caz, navlositorul sau primitorul marfurilor, dupa caz, nu este indreptatit, cu de la sine putere sa retina din navlu valoarea marfurilor lipsa ori avariate deoarece castigarea dreptului asupra navlului de catre armator este, de regula, independenta de starea marfurilor ajunse la destinatie.

In Codul Comercial Roman nu este expres reglementata ipoteza prezentata in randurile de mai sus, insa problema se rezolva prin aplicarea art. 1020 din Codul Civil Roman care prevede: 'Conditia rezolutorie este subinteleasa totdeauna in contractele sinalagmatice, in caz ca una din parti nu indeplineste angajamentul sau'.

Pe temeiul acestei dispozitii legale instantele apreciaza imprejurarile de fapt si daca constata, faptul caci contractul de navlosire a fost executat in parte iar prejudiciul suferit de unul din subiecti poate fi reparat fara reziliere, mentin contractul, obligand insa pe cel in culpa la plata despagubirii corespunzatoare.

Codul Comercial Roman consacra insa prin articolul 591 dreptul armatorului asupra navlului integral pentru transportul marfurilor a caror valoare a scazut pe piata pe durata expeditiei de transport sau au fost avariate prin viciul propriu ori prin caz de forta majora.

Varianta inserarii in contractul de navlosire a clauzei privind plata navlului la destinatie da prilej, in frecvente situatii, destinatarul primitor al marfurilor sa decida in mod unilateral retinerea din navlul datorat suma echivalenta a pagubelor generate prin sosirea la destinatie a marfurilor in stare avariata, procedeu ce se considera prin comoditatea debitorului navlului, o ilegalitate generatoare de abuzuri.

Ca principiu general de practica uniforma in dreptul maritim comercial dreptul asupra navlului este considerat independent de reclamatiile pentru avariile suferite de marfa, navlositorul - respectiv proprietarul marfurilor transportate avand obligatia contractuala fundamentala de a plati navlul. Pentru daunele suferite asupra marfii sale el poate pretinde despagubiri pe cale amiabila sau in justitie.

in cazul intarzierii sosirii navei pentru predarea marfurilor in portul de destinatie din culpa armatorului, daca intarzierea zadarniceste scopul economic al contractului de navlosire navlositorul poate cere in justitie rezilierea contractului obtinand astfel inlaturarea obligatiei la plata navlului pe care armatorul pierde iar daca 1-a incasat deja are obligatia de a-1 restitui odata cu despagubirile hotarate de instanta.