INDEPLINIREA OBLIGATIEI DE PLATA A NAVLULUI LA CARE ARE DREPTUL ARMATORUL PENTRU EXECUTAREA COMPLETA A OBLIGATIEI SALE CONTRACTUALE

INDEPLINIREA OBLIGATIEI DE PLATA A NAVLULUI LA CARE ARE DREPTUL ARMATORUL PENTRU EXECUTAREA COMPLETA A OBLIGA TIEI SALE CONTRACTUALE

Navlul reprezentand contraprestatia la serviciul efectuat de catre armatorul navei de a fi transportat de la portul de incasare la portul de destinatie marfurile pe care i le-a incredintat in baza contractului de navlosire proprietarul acestora in calitatea sa contractuala de navlositor, principial reprezinta obligatia fundamentala a navlositorului respectiv si deci in modul cel mai simplu al interpretarii acestei obligatii plata navlului trebuie facuta de navlositor.

In capitolul anterior s-a precizat insa, ca obligatia decurge in raport de clauza privind conditia de livrare a marfurilor - locul predarii - din contractul de vanzare-cumparare internationala care ca un raport juridic fundamental, a determinat incheierea contractului de navlosire.

Pe aceasta cale fie vanzatorul, fie cumparatorul marfii a fost pus in situatia sa apeleze la serviciul carausului incheind contractul de navlosire, obligandu-se la plata navlului.

in imprejurarea in care vanzatorul marfii trebuie sa predea marfa in portul de incarcare (devenit port de livrare) este scutit de obligatia de a angaja si transportul pe mare pe cale de consecinta interesul de a navlosi nava cade in sarcina cumparatorului marfii, care in contractul de navlosire ocupa pozitia de navlositor cu obligatia contractuala (de aceasta data prin contractul de navlosire) de a plati navlul.

Vanzatorul marfii, ca urmare faptului ca a trebuit sa livreze marfa pe calea predarii-incarcarii pe nava angajata de partenerul sau din contractul de vanzare-cumparare, nu mai poate avea calitatea de navlositor in contractul de navlosire al navei.

El, pe baza caracterului juridic real al contractului de vanzare-cumparare internationala a trecut marfa respectiva in proprietatea partenerului sau cumparator chiar la incarcarea acesteia pe nava

navlosita si trimisa in portul de incarcare de catre acesta, pastreaza in raport cu armatorul simpla calitate de incarcator al marfii.

Distinctia intre incarcator si navlositor se dovedeste inca o dat necesara si deosebit de importanta si de aceasta data cand trebuie sa precizam ca obligatia platii navlului revine exclusiv navlositorului care astfel cum s-a vazut in randurile de mai sus este proprietarul virtual al marfii chiar din momentul incarcarii acesteia pe nava angajata si trimisa de el in portul de incarcare convenit cu furnizorul sau vanzator.

in varianta conditiei de livrare a marfii de catre vanzator in portul cumparatorului, cand transportul pe mare cade in sarcina vanzatorului si, in consecinta acesta angajeaza nava de transport prin contractul de navlosire devenind partener al armatorului cu calitatea contractuala de navlositor, el este in continuare proprietarul marfii pana in momentul predarii acesteia de catre comandantul navei, destinatarului indicat prin conosament de catre incarcatorul-navlositor.

De aceasta data este necesara si deosebit de importanta distinctia intre navlositor si primitorul marfii din portul de destinatie convenit in contractul de navlosire, deoarece totdeauna va opera principiul de drept maritim de uniforma si universala aplicare potrivit caruia proprietarul marfii de regula navloseste nava in vederea transportului pe mare al marfii sale si in calitate de navlositor el trebuie sa plateasca si navlul.

Distinctia intre incarcator si navlositor si respectiv intre destinatar al marfii si navlositor nu mai prezinta importanta in cazurile (de o mai mica frecventa) in care incarcatorul navloseste nava pentru a transporta la un alt port decat cel de incarcare marfa sa, port de destinatie in care destinatar primitor al marfii este chiar el incarcatorul si deci incarcatorul din portul de incarcare si primitorul din portul de destinatie sunt una si aceeasi persoana. Se intelege ca in asemenea imprejurari plata navlului de catre navlositor ca proprietar al marfii nu mai comporta nici o discutie,

A

In cazurile in care nava a fost navlosita in intregime cu dreptul acordat navlositorului la subnavlosire, armatorul poate pretinde de la subnavlositor plata navlului iar acesta trebuie sa-1 plateasca daca nu 1-a platit si direct navlositorului.

Practica contractuala si jurisprudenta il indreptatesc pe armator sa se adreseze direct subnavlositorului si sa-1 urmareasca pe acesta in justitie pentru neplata navlului datorat pentru a i se permite sa inlature astfel pe toti ceilalti creditori ai navlositorului principal, obtinand astfel, in mod indirect, un privilegiu asupra sumelor pe care subnavlositorul Ie datoreaza navlositorului principal cu titlu de navlu³.

Contractul de navlosire, la plata navlului, poate insera clauza potrivit careia navlul se plateste la destinatie, caz in care conosamentul care de regula incornoreaza in mod expres in textul sau si contractul de navlosire, este marcat cu expresia-conditie 'freight payble at destination' (navlul platibil la destinatie). In aceasta situatie, posesorul legitim al conosamentului care in Dreptul maritim este considerat proprietarul marfii acoperita de respectivul document are obligatia sa plateasca navlu!.

In aceasta situatie, se pot in mod normal intalni trei imprejurari⁴.

Destinatarul marfii este chiar navlositorul incarcator al marfii (cum aratam   mai   sus)   plateste   navlul,   indeplinindu-si   obligatia contractuala  deoarece  este  tinut  sa   plateasca  contraprestatia cocontractantului sau.

Destinatarul este un agent al navlositorului; el are obligatia de a plati navlul deoarece este considerat parte contractanta, daca plateste in calitate de mandatar al navlositorului, are dreptul, ca orice mandatar,  sa ceara de la mandantul  sau  (navlositorui) restituirea sumelor platite. Daca, insa, in conosament este inscrisa clauza 'navlul platibil la destinatie', destinatarul este obligat ca parte in  contract  prin  efectul  incorporarii  in  conosament   a
contractului de navlosire,

Destinatarul marfii poate fi o terta persoana: cumparatorul marfii in acest caz nu este tinut personal Ia plata navlului. El devine insa obligat  personal   la  plata  prin  acceptarea   primirii   marfii   cu prevederile din conosament de care a luat cunostinta in momentul in care i s-a transmis acest document marcat 'navlul platibil la destinatie'.

In varianta in care incarcatorul marfii este si navlositorul navei si destinatarul nu poate fi gasit sau refuza sa primeasca marfa, in prezenta conosamentului marcat 'navlul platibil la destinatie', obligatia de a plati navlul revine navlositorului in calitate de cocontractant al armatorului, in acest caz navlositorul-incarcator al marfii este obligat personal si direct sa plateasca navlul datorat pentru aducerea de catre armator a marfii sale in portul de destinatie convenit in   contractul   de   navlosire,   urmand   ca   ulterior   sa   negocieze conosamentul care reprezinta efectiv marfa cu un alt eventual client.