INDICATII ESENTIALE SI NEESENTIALE IN NOMINALIZAREA NAVEI

INDICATII ESENTIALE SI NEESENTIALE IN NOMINALIZAREA NAVEI

Multe coduri de comert sau legi privind transporturile maritime instituie obligatia de a indica in contractul de navlosire nava ce urmeaza sa transporte marfa.

Astfel, in art. 557 din Codul Comercial Roman se stabileste ca prim element ce trebuie sa cuprinda un "contract de navlosire' -numele, nationalitatea si capacitatea vasului⁹.

In cazul transporturilor efectuate pe navele de linie regulata (sub regimul conosamentelor), indicarea navei nu are aceeasi insemnatate ca si in cazul navlosirii intregii nave sau a unei parti din ea.

La transporturile pe linii regulate, conosamentele emise cuprind clauze, de pilda, cele citate mai jos: "comandantul isi rezerva dreptul de a incarca sau transborda marfa in orice moment, chiar inainte de plecare, pe o alta nava a societatii sau chiar pe o nava a altui armator'.

A

In alte cazuri, dupa ce s-a indicat nava, intalnim formula: "sau pe urmatoarea nava', ori "la prima plecare a navei'.

In astfel de transporturi, incarcatorul are de obicei incredere in capacitatea de a transporta a armatorului (carausului) si in reputatia de onestitate a acestuia, deci nava pe care se vor incarca si transporta marfurile in conditiile de linie, nu mai prezinta in aceste conditii o importanta deosebita.

Cu totul altele sunt obligatiile armatorului in cazul unui contract de transport tip "charter party' deoarece indicarea navei si a principalelor sale caracteristici are o mare insemnatate.

Navlositorul are interes sa stie ce anume nava i se pune la dispozitie, clasa de registru al navei, tonajul navei, ce viteza are, unde se gaseste, la ce data desemnata va fi gata de incarcare.

Practica instantelor judecatoresti evidentiaza importanta indicatiilor referitoare la nava navlosita si interpretand contractele dupa termenii intrebuintati si imprejurarile de fapt, face distinctie intre indicatiile privite de parti drept "conditii' care, daca nu sunt satisfacute de partea obligata, dau dreptul la rezilierea contractului si la despagubiri, pe de o parte, si intre indicatiile - socotite "garantii' -a caror nesocotire nu duce la rezilierea contractului decat in situatii deosebit de grave, conferind, de regula, numai un drept la despagubiri.

Declararea unei anumite stari de fapt inscrisa in contract, ca de exemplu "nava este in exploatare', fara insa ca aceasta declaratie sa corespunda realitatii (de pilda, nava este in reparatie in momentul formularii declaratiei) constituie o actiune de inducere in eroare, deci o actiune savarsita cu rea credinta.

Daca la incheierea contractului navlositorul a acordat o insemnatate deosebita declaratiei facuta de armator - in sensul ca daca navlositorul ar fi stiut ca ea nu corespunde realitatii, nu ar fi navlosit nava sau ar fi navlosit-o in alte conditii mai avantajoase pentru el sau pentru un alt scop decat cel avut in vedere - in acest caz navlositorul are dreptul sa pretinda despagubiri sau chiar sa ceara rezilierea contractului

In functie de importanta declaratiei armatorului, aceasta poate constitui o garantie sau o conditie

Afirmatiile ce formeaza obiectul unui contract de navlosire privesc fapte existente, cum ar fi, de exemplu, numele si pavilionul (nationalitatea) navei, clasa de registru, tonajul si capacitatea de a incarca marfa, pozitia navei in acel moment, promisiunea ca va fi pusa la dispozitia navlositorului, la o anumita data, gata de incarcare intr-un anumit port etc.

In transportul de marfuri pe mare prezinta o mare insemnatate cunoastere clasei de registru a navei.

Prin clasa de registru acordata unei nave, la data navlosirii acesteia, se indica faptul ca nava, masinile, instalatiile si echipamentele sale satisfac, integral sau intr-o masura acceptata de

societatea de clasificare prescriptiile regulilor aplicabile in cazul respectiv¹⁰.

Armatorul nu are insa obligatia sa garanteze ca incadrarea navei lui intr-o anumita clasa este just facuta si nici ca aceasta incadrare va fi mentinuta pe tot timpul navlosirii.

Este o conditie esentiala a oricarui contract de navlosire si de transport de marfuri sau pasageri pe mare. Chiar daca aceasta stare de navigabilitate nu este cuprinsa in textul contractului, ea se considera ca fiind implicit existenta

in cazul transporturilor efectuate pe baza de "charter party', cunoasterea capacitatii de transport a navei exprimata in tone, prezinta o mare insemnatate pentru navlositor.

Practica diferitelor instante judecatoresti ne arata ca daca in aceste contracte nu s-a specificat ca tonajul se refera la un anume fel de incarcatura, se subintelege ca armatorul garanteaza capacitatea navei in general.

Daca insa prin contract tonajul este raportat la un anumit fel de incarcatura, se considera ca, in fapt, nava are, prin constructia ei, capacitatea de a transporta acea incarcatura.

Practica judecatoreasca ne arata ca, daca se apreciaza ca tonajul nu a fost indicat cu o inexactitate atat de mare incat sa antreneze un prejudiciu material pentru navlositor, ea nu duce la rezilierea contractului.

Indicarea in "charter party' a nationalitatii navei (pavilionul sub care naviga) este una dintre conditiile esentiale ale contractului, deoarece nationalitatea determina legile aplicabile navei si incarcaturii, precum si situatia ei in cazul unui razboi maritim sau conflict armat.

De aceea, se considera ca navlositorul poate socoti reziliat contractul in cazul in care proprietarul armator vinde nava, in cursul executarii contractului de navlosire, unei persoane de alta nationalitate. Nu acelasi lucru se petrece insa in materie de asigurari maritime. Schimbarea nationalitatii navei nu afecteaza caracterul asigurarii efectuate sub vechiul pavilion.

Clauza 'Se asteapta sa fie gata de incarcare¹' completata cu cuvintele 'nava se va indrepta catre portul de incarcare cu o viteza rezonabila' genereaza in sarcina armatorului obligatia ca oriunde s-ar afla, nava trebuie sa plece la timpul potrivit spre a ajunge in portul de incarcare la data convenita. Daca promisiunea ca 'nava va fi gata de incarcare la o anumita data' a fost facuta in absenta conditiilor temeinice care sa justifice fixarea cu buna-credinta a acelei date, neindeplinirea acestei promisiuni va putea fi invocata ca motiv de reziliere a contractului de navlosire.

Promisiunea facuta de armator in momentul incheierii contractului de transport ca 'nava se afla intr-o anumita pozitie' ca se va afla intr-un loc la o data anumita sau 'ca va porni spre portul de incarcare la o anumita data' constituie, de regula, o clauza esentiala a contractului de transport maritim. Neindeplinirea acestei conditii chiar si in imprejurarea in care ea se datoreaza realizarii unor riscuri exceptate de charter party, se interpreteaza tot ca o incalcare a 'conditiei' care da navlositorului dreptul e a cere rezilierea contractului de navlosire

Clauzele de exceptie cuprinse in contract pun insa pe armator la adapost de o actiune in daune.

Clauza inscrisa in charter party prin care se stabileste ca nava va veni ori va pleca sau va incarca nu este in general, considerata drept o conditie esentiala.

Se intampla adeseori ca in momentul perfectarii unui contract de navlosire armatorul sa fie lipsit de certitudinea ca va putea executa transportul respectiv cu o nava anume. O asemenea nesiguranta se poate datora unor evenimente greu previzibile (accidente survenite pe mare, obligatia navei de a se adaposti intr-un port de refugiu, survenirea unor greve etc.) care impiedica nava sa opereze in timp util.

Ele se pot datora si altor imprejurari pe care armatorul le are in vedere, dar care pot face ca o anumita nava luata in considerare de armator spre a executa un anumit contract sa aiba o situatie incerta.

Spre a evita rezilierea contractului din culpa armatorului (faptul ca acesta nu a pus la dispozitia navlositorului nava 'nominata') se obisnuieste frecvent ca in contractul incheiat sa se stipuleze ca armatorul are dreptul sa puna la dispozitie atat o nava 'nominala' cat si un substitut al acesteia.

Daca un charter party stipuleaza ca voiajul urmeaza sa fie executat de o nava anumita sau de o nava substituitoare, regula generala cere ca armatorul sa declare, pana la data cand nava are obligatia sa fie gata de a porni in voiaj, daca se va folosi nava 'nominala' sau nava 'substituitoare' .

Ca regula generala, nava substituitoare trebuie sa fie asemenea navei nominate: sa aiba aceleasi caracteristici, tonaj, viteza, compartimentare, vechime iar in cazul folosirii 'pe timp' si acelasi consum de combustibil.