IZVOARELE DREPTULUI COMERCIAL MARITIM

IZVOARELE DREPTULUI COMERCIAL MARITIM

Prin izvoare ale Dreptului comercial maritim autorii de doctrina specialisti ai domeniului inteleg, astfel cum si practica maritima confirma si jurisprudenta recunoaste:

Conditiile materiale de existenta ale societatii care genereaza
normele juridice de drept comercial maritim la un moment dat al
practicilor activitatilor omenesti pe mare si,

Formele de exprimare a normelor juridice de drept comercial
maritim prin actele normative sanctionate de legiuitor.

in stiinta si practica Dreptului comercial maritim se opereaza insa mai putin cu primul si mai mult, ca regula generala, in mod obisnuit, cu cel de al doilea termen si anume, termenul de forma si exprimare a izvoarelor de drept prin acte normative.

Asupra modului in care au aparut si evoluat si sunt exprimate actele normative ce se constituie ca izvoare ale Dreptului comercial maritim, se impune observatia ca acestea se caracterizeaza prin reguli si norme juridice proprii, distincte de regulile si normele juridice ce guverneaza toate celelalte activitati comerciale ce se desfasoara pe uscat, pe caile terestre.

Astfel, pe cand cea mai mare parte a dreptului care reglementeaza activitatile comerciale pe uscat isi are obarsia in legi scrise care implica o anumita tehnica in redactarea si interpretarea lor, dimpotriva, regulile care carmuiesc comertul pe mare isi au, in principal izvorul in practicile navigatorilor din evul mediu, care au gasit solutii adecvate particularitatilor ce le prezinta activitatile comerciale ce se desfasoara pe mare si care aveau sa devina izvoarele normative ale Dreptului comercial maritim.

Aceste practici statornicite in orasele porturi medievale de la Marea Baltica, Oceanul Atlantic, Marea Mediterana si Marea Adriatica in care se desfasurau importante activitati de comert maritim, au trecut printr-un continuu proces de transformare si perfectionare determinat de progresul tehnico-stiintific cat si de succesiunea oranduirilor economice si sociale, luand in cele din urma forma actelor normative de o astfel de perfecta codificare actualizata conditiilor zilelor noastre.

Faptul ca comertul maritim guvernat de Dreptul comercial maritim prezinta un pregnant si nelipsit - permanentizat caracter international determina distincfia izvoarelor Dreptului comercial maritim in izvoare interne si izvoare internationale de drept ce se prezinta sub forma de acte maritime, denumite in mod uzual curent, izvoare interne legislative si respectiv conventii internationale maritime.

in categoria izvoarelor legislative interne ale Dreptului comercial maritim se inscriu in principal Codul comercial si Ordonanta Guvernului Romaniei nr. 42/1997 privind transportul naval modificata si completata prin Legea nr. 412/2002.

Codul comercial ca principal izvor de drept comercial maritim constituie reglementarea de baza a activitatilor comerciale maritime. El cuprinde norme juridice care reglementeaza institutiile juridice fundamentale ale Dreptului comercial maritim precum, spre exemplu: nava maritima de transport, contractul de navlosire, avaria maritima comuna, asigurarea maritima etc.

Desi Codul comercial apare sub numeroase aspecte depasit in litera sa de text prin evolutia societatii romanesti in contextul progresului inregistrat de intreaga societate omeneasca pe toate planurile sale de afirmare, el ramane inca actul normativ de referinta la care face trimitere si se raporteaza orice lege comerciala maritima astfel cum este si Ordonanta Guvernamentala nr. 42/1997 privind transportul naval.

Ordonanta nr. 42/1997 privind transportul naval si Legea nr. 412/2002 inlocuiesc Decretul nr. 443/1972 privind navigatia civila ale carui reguli dealtfel le preia in principiu cu exceptia normelor specifice fostului sistem totalitar, incompatibile cu trecerea Romaniei la economia de piata. Ordonanta nr. 42/1997 si Legea nr. 412/2002 abroga dealtfel in mod expres Decretul 443/1972 cu exceptia capitolului VI - "Sanctiuni' pe care il mentin in vigoare prin faptul ca acesta nu contravine vreunei reguli prevazute prin normele juridice consacrate de noua ordonanta.

Reflectand ca de altfel si Codul comercial, la vremea editarii, preocuparea de armonizare a regulilor legislatiei comerciale maritime interne cu principiile, institutiile juridice si normele de drept comercial maritim codificate prin numeroase conventii internationale maritime la care Romania participa, Ordonanta nr. 42/1997 si Legea nr. 412/2002 privind transportul naval, prin regulile pe care le stabileste cu caracter de norme imperative, reconfirma preocuparea statornica comertului maritim romanesc de a se mentine in sfera integrator-euro-atlantica si chiar globala a principiilor fundamentale ale relatiilor economice internationale in cadrul carora a aparut si evolueaza regulile Dreptului comercial maritim.

in acest sens, ne raliem opiniilor exprimate de numerosi autori de doctrina maritima si ca si de practicienii specialisti din comertul maritim potrivit carora prin modul de exercitare a operatiunilor in cadrul activitatilor din domeniul transporturilor maritime deservind cu preeminenta comertul international maritim, Romania a fost si este dintotdeauna "integrata euro-atlantic'. Fara aceasta permanenta, alinierea la practicile normelor si regulilor comerciale maritime nu putea si nu poate fi conceputa existenta comerciantilor maritimi romani in sfera comertului maritim european si mondial chiar.

Astfel, implementand esenta regulilor codificate prin numeroase conventii maritime internationale la care Romania participa in mod statornic-consecvent, Ordonanta Guvernului Romaniei nr. 42/1997 si Legea nr. 412/2002 privind modificarea si completarea acesteia privind transportul naval, ca de altfel, la randul sau, vechiul Decret nr. 443/1972, ca principal act normativ de forta juridica dominanta in categoria izvoarelor de drept comercial maritim intern, apara, prin principiile si institutiile juridice proprii, cele mai importante valori socio-umane care se constituie in categoria valorilor sociale fundamentale ale omenirii, incepand cu ocrotirea vietii umane pe mare si prevenirea poluarii mediului marin. Totodata prin consacrarea unor norme de o inalta exigenta privind regulile sigurantei navigatiei pe mare si ale ordinii navigatiei in porturi si in apele maritime nationale, aceste acte normative promoveaza si asigura securitatea comerciala a expeditiilor maritime de transport, executarea carora implicand imense valori materiale constand in valoarea marilor cantitati de marfuri transportate si a navelor transportatoare cuprinse in sfera activitatilor comerciale maritime.

Pornind de la dispozitiile normative ale Codului comercial de esenta strict comerciala privind echipajul si comandantul navei maritime de transport, noua legislatie consacra norme, adesea si cu aspect de reguli de drept administrativ in domeniul maritim care instituie masuri de protejarea apelor maritime impotriva poluarii cu hidrocarburi si alte substante poluante, in acelasi cadru al sanctionarii prin norme cu caracter imperativ, aceasta legislatie implementeaza prin insusirea reglementarilor conventiilor internationale, institutia salvarii pe mare a vietilor omenesti si a navelor.

Izvoarele internationale ale Dreptului comercial maritim isi au sorgintea in practicile navigatorilor din inceputurile comertului pe mare incepand cu zone maritime restranse, practici statornicite concomitent cu o permanenta tendinta de generalizare si uniformizare constanta in cele din urma in preocuparile de codificare a regulilor de guvernare uniform generalizata datorita actiunilor concertate ale unor organizatii neguvernamentale cu interese si actiune initial zonala.

Ca o consecinta fireasca a progresului permanent al procesului de dezvoltare a societatii omenesti prin noile conditii social -economice determinate de cuceririle stiintei si tehnicii cu efecte imediate in dezvoltarea exploziva a productiei de marfuri si implicit a volumului si necesitatilor schimburilor in plan international, interesul si preocuparile de codificare uniforma a regulilor comertului maritim au dobandit un caracter interguvernamental de manifestare generalizata a preocuparilor pentru o permanenta adaptare la cerintele moderne actuale si de perspectiva impuse de comertul maritim, a regulilor general-uniforme ale dreptului comercial maritim.

Astfel de Ia regulile vechilor conferinte si conventii maritime zonale-continentale, de o aplicabilitate adesea limitata, s-a ajuns, in zilele noastre, prin adaptarea, extinderea si generalizarea acestora, la reguli uniforme de drept comercial maritim, consacrate prin conventii ale organelor si organismelor specializate in domeniul comertului maritim ale Organizatiei Natiunilor Unite, organizatia guvernamentala internationala cu o certa vocatie planetara prin participarea tuturor statelor lumii.

Investite cu forta juridica a O.N.U., actualele in vigoare conventii internationale maritime care privesc regulile comertului maritim constituie veritabile izvoare ale dreptului comercial maritim ca o consecinta a obligativitatii statelor participante la aceste conventii de preluare si implementare a principiilor si normelor acestora de catre legislatiile lor nationale. Din numeroasele conventii internationale care se constituie in astfel de izvoare ale Dreptului comercial maritim, punem in evidenta, printr-o succinta prezentare pe cele cateva care au o semnificatie si un caracter de mai larga cuprindere si acoperire a principiilor, institutiilor juridice si normelor ce guverneaza in prezent activitatile din sfera comertului maritim, astfel cum o vom face intr-o sectiune ce urmeaza potrivit specificului domeniului de abordare a fiecarei conventii internationale.