TIMPUL DE STALII PENTRU INCARCAREA- DESCARCAREA NAVEI. NOTIUNEA SI NATURA JURIDICA A STALIILOR

TIMPUL DE STALII PENTRU INCARCAREA- DESCARCAREA NAVEI. NOTIUNEA SI NATURA JURIDICA A STALII LOR

Astfel cum s-a demonstrat in capitolul I (introductiv), prin contractul de navlosire, obligatiei fundamentale a armatorului de a transporta marfa stabilita cu nava sa apta din toate punctele de vedere in acest scop - in buna stare de navigabilitate - la portul de destinatie convenit si de a preda in aceeasi buna stare destinatarului, ii corespunde in mod corelativ obligatia navlositorului de a realiza operarea navei Ia incarcare-descarcare in timpul prevazut in contract si in final de a plati navlul convenit.

In capitolul privind modul si criteriile de determinare a cuantumului navlului s-a aratat ca unul din criteriile importante in aceasta faza a negocierii contractului de navlosire il constituie durata de timp necesara in care nava se pune de catre armator la dispozitia navlositorului pentru incarcarea, transportul propriu-zis si descarcarea marfurilor cu predarea lor catre destinatar.

Altfel spus, armatorul si-a calculat si pretins navlul iar navlositorul a convenit sa-1 plateasca, ambii stiind ca timpul in care nava se afla practic la dispozitia navlositorului este bine calculat si riguros limitat, din practica, cei doi cocontractanti stiind ca orice intarziere a navei genereaza pierderi.

Din aceste motive, orice contract de navlosire, inclusiv contractul pe formular tipizat cu clauze prestabilite 'GENCON' pe care noi 1-am luat spre exemplificare in studiul nostru insereaza in mod expres clauze ce privesc timpul acordat prin contract navlositorului pentru efectuarea operatiunilor de incarcare-descarcare si il obliga Ia incadrarea in termenul stabilit precum si la suportarea consecintelor eventuale, prin plata de sume de bani altele decat navlul, a oricarei intarzieri a navei.

Perioada de timp pe durata careia, potrivit contractului de navlosire, nava este pusa de armator la dispozitia navlositorului pentru operatiunea de incarcare-descarcare, fara a pretinde o plata suplimentara speciala se numeste in practica maritima timp de STALII denumita prin clauza in limba engleza din contract 'laydays' sau 'laytime'¹.

Practicienii romani in domeniu au adaptat pentru notiunea de stalii termenul italian 'stallia' care in traducere romana corespunde la 'asta

In limbajul curent al acestor practicieni timpul de stalii este denumit si timpul alocat sau timpul normat pentru operarea navei la incarcare, respectiv Ia descarcare.

Deoarece pe acest timp de stalii nava 'sta' (vezi termenul italian 'stallia') la dispozitia navlositorului pe tot timpul alocat prin contractul de navlosire pentru incarcarea si descarcarea marfurilor contractate doar in schimbul platii navlului, fara vreo alta plata speciala, timpul de stalii care se exprima totdeauna in zile, mai este definit si prin expresia 'zile libere'. Aceste zile libere, staliile, sunt acordate de catre armator pentru operatiunile de incarcare-descarcare nu ca o gratuitate ele avand intotdeauna un corespondent banesc incorporat in cuantumul perceput de catre acesta in consens cu navlositorul. Acest corespondent banesc al staliilor ce se incorporeaza in navlu reprezinta costurile aferente exploatarii navei cat timp aceasta stationeaza la cheu sub incarcare si descarcarea marfurilor, inclusiv taxele de cheiaj si alte cheltuieli generate de stationarea navei in portul de incarcare-descarcare.

Staliile se calculeaza incepand din ziua si ora cand au inceput sa curga si pana in ziua cand termenul (timpul alocat prin contract

pentru incarcarea si descarcarea marfii) a expirat. Astfel daca pentru incarcare se acorda 5 zile de stalii iar acestea incep ca curga din ziua de 20 mai, orele 12.00 staliile expira la 25 mai orele 12.00 iar pentru descarcarea marfii s~au alocat 6 zile de stalii si au inceput sa curga la l iulie orele 13.00, inseamna ca in total timpul de stalii alocat operatiunilor respective liber de orice plata speciala convenit prin contract a fost de 11 zile.

De regula timpul de stalii este prevazut in contractul de navlosire printr-o clauza expresa, valoarea staliilor fiind stabilita, de asemenea prin conventia cocontractantilor in functie de specificul marfurilor (solide sau lichide, ambalate ori in vrac etc ) ce urmeaza a fi incarcate si descarcate, de clima zonelor de operare (intemperii, precipitatii etc.), de dotarea porturilor si procesele tehnologice folosite la manipularea marfurilor, de conjunctura economica etc.

Daca contractul nu contine clauza clara, completa referitoare la stalii, acestea se vor calcula conform uzurilor porturilor respective

In acest sens articolul 559 din Codul Comercial Roman prevede ca timpul de staiii poate fi stabilit fie prin contractul de navlosire, fie determinat dupa imprejurari potrivit uzurilor locale, astfel: 'Timpul incarcarii sau al descarcarii vasului se stabileste prin conventia partilor in lipsa de asemenea conventii,el se determina de catre oficiul maritim local'.

Tot astfel si legislatiile maritime - comerciale ale unor state prevad, in lipsa unei conventii intre cocontractanti sau a unui uz local, un timp de stalii legal aplicabil². Pe baza competentelor acordate prin acte normative sanctionate de autoritatile guvernamentale si pe principiul autonomiei locale, oficiile de administratie ale porturilor pot stabili norme de operare a navelor la incarcare-descarcare ce devin obligatorii pentru orice nava care abandoneaza portul respectiv.