Introducere

In permanenta primim mesaje destinate sa ne influenteze. Din toate partile se exercita asupra noastra un bombardament informational. Unii vor sa ne convinga sa le cumparam produsele, altii vor sa ii votam, unii vor sa ne faca sa ne comportam asa cum vor ei. Potential, persuasiunea e peste tot. Unii cercetatori estimeaza ca un om normal recepteaza - constient sau inconstient - circa 7.000-10.000 de mesaje zilnic. Aceasta lucrare exploreaza procesul psihologic prin care utilizam informatiile pentru a ne schimba sau a ne intari sentimentele, intentiile si comportamentele politice.

Studiul manipularii in Romania este o arie de cercetare noua. Avem la dispozitie o bibliografie bogata in acest domeniu Este foarte important sa cunoastem acest fenomen al manipularii in Romania, deoarece el a fost folosit cu multa eficienta de Partidul Comunist Roman, dar mai ales de Securitatea comunista. De aceea, inainte de a exista o contributie proprie in acest domeniu, am simtit nevoia sa fac o trecere in revista a principalelor teorii din literatura de specialitate. Cine manipuleaza? Cum? De ce?, sunt doar cateva intrebari la care le vom cauta raspunsul.

Trecerea in revista a principalelor tehnici de manipulare, persuasiune si propaganda e facuta pentru a arata care sunt strategiile abordate de cei care le aplica. Pentru intelegerea acestor fenomene este necesara o abordare si din punctul de vedere al celui care le recepteaza. De aceea analiza fenomenelor politice din perspectiva propagandei si manipularii trebuie sa puna in evidenta mai multe modele ale comunicarii.

Primul model este cel matematic, oferit de C.Shannon si N.Weaver in 1949, care spune in esenta ca nu putem aborda manipularea fara a urmari structura procesului de comunicare, definit ca trecerea unui semnal de la o sursa, cu ajutorul unui transmitator, printr-un canal, la un destinatar. Mesajul generat de sursa de informatii este codificat de un transmitator sub forma unui semnal care circula printr-un canal pana la receptorul care-l decodifica si restabileste forma initiala a mesajului, facandu-l sa parvina intact la destinatie. Daca lucrul acesta nu se intampla, de vina sunt perturbatiile aparute pe canalul de transmisie (zgomote) sau non-identitatea codurilor cu care opereaza transmitatorul si receptorul. Aplicata fenomenelor politice pre-electorale si post-electorale (conform transformarii ei de catre H. Laswell in celebra formula: cine, ce si cui spune, cum si cu ce rezultate?), ea va evidentia modul de transmitere a mesajelor politice prin televiziune de catre principalii lideri si partide si variatele modalitati de receptare a lor de catre alegatori in functie de principalele caracteristici socio-demografice.

Al doilea model este cel cibernetic, care aduce in discutie concepte ca feed-back, autoreglare, homeostazie, redundanta. Conform acestui model, comunicarea nu este unidirectionala, cel care manipuleaza trebuie sa-si adapteze mesajul la reactiile publicului. Teoria autoperceptiei eului (sau autotribuirii) a lui D.Bem si experimentele lui A.. Cohen privind modificarea comportamentului evidentiaza mecanismul de feed-back exercitat de comportamentul asupra atitudinii.

Al treilea model este cel al procesarii mesajelor, propus de William McGuire si colaboratorii de la Yale, care spun ca se pot distinge 6 etape in comunicarea politica:

O alta varianta a lui este cea propusa de R. Lavidge si G. Steiner in 1961:

Al patrulea model este cel educational, care spune ca formula:

Influenta = Receptare x Acceptare

trebuie imbunatatita prin adaugarea altor variabile: sexul, varsta, nivelul de instructie scolara, gradul de cultura si civilizatie a tarii si stereotipurile zonale si ocupationale.

Toate aceste modele clasice au fost integrate in cercetarea manipularii si propagandei politice privind imaginea etniei rromilor la televiziune in Romania in perioada septembrie-decembrie 2001. Am preluat informatiile produse de Biroul de Cercetari Sociale (BCS), Institutul pentru Cercetare si Analiza Regionala si Agentia de Monitorizare a Presei. Rezultatele monitorizarii au fost corelate cu rezultatele sondajelor de opinie efectuate in acest interval BCS, Metro Media Transilvania, Trithemius Media. Concluziile astfel obtinute au pus in evidenta nu numai diferitele tehnici de persuasiune si propaganda folosite prin intermediul televiziunilor, ci si schimbarile produse in politica posturilor TV fata de aceasta etnie si mai ales efectele acestor actiuni asupra opiniei publice.

Datele monitorizarilor TV si ale sondajelor de opinie au aratat insa ca manipularea politica nu poate fi cuantificata in mod satisfacator. Dincolo de rezultatele statistice exista zone care au scapat analizelor si a caror importanta este uriasa: rolul liderilor de opinie locali, al grupurilor mici, al mediului inconjurator, al influentei externe, gradul de interes al telespectatorilor, de expunere al lor la mesajele politice, s.a.m.d.

Abordarea teoretica a conceptului de manipulare

Clarificari conceptuale

A fi informat reprezinta pentru omul contemporan un element de securitate a propriului Eu in sistemul relatiilor sociale in care este angrenat.[5]

Actualitatea si volumul impresionant al informatiilor, diversitatea modalitatilor de exprimare (scris, sonor, imagine), varietatea canalelor de transmitere, fac ca numarul "consumatorilor" de informatie sa creasca pe zi ce trece.

Pornind de la aceasta necesitate umana s-a dezvoltat o adevarata industrie a mass-media care nu are in vedere doar interesul omului de a fi informat, ci si interesele unor centre de putere de a castiga individul de partea unui ideal sau de a produce modificari in convingerile si atitudinile acestuia pentru a-i determina comportamentul in directia dorita de sursa informativa.[6]

Mass-media este mijlocul de realizare a unei veritabile agresiuni asupra omului, fiecare sursa dorind sa-i comunice ceva, sa-l convinga de veridicitatea stirilor prezentate.[7] Profitand de foamea de adevar a oamenilor, media le-a acaparat aproape tot timpul, sustragandu-i altor preocupari. Tot ceea ce se intampla, chiar si in plus, gasim in mass-media: de la informatia bruta, directa, pana la cea subversiva, manipulatoare.

Daca pana in 1989 existau specialisti in "prelucrarea" informatiilor prezentate conform viziunii sistemului totalitar comunist, procedura care il scutea pe individ de efortul selectarii informatiilor si decriptarii sensului real al acestora, se ridica acum numeroase probleme in ceea ce priveste orientarea subiectului uman in hatisul informational ce caracterizeaza o societate democratica bazata pe libertatea informarii, pluralism si exprimarea opiniilor celor mai variate, inclusiv extremiste.

Astfel, mai ales in tarile foste comuniste, manipularea opiniei publice prin intermediul comunicarii de masa isi gaseste un camp larg de manifestare. Scopul prezentei lucrari este tocmai surprinderea mecanismelor implicate in acest tip special de influentare sociala prin intermediul televiziunii, considerat cel mai utilizat mediu de informare.

Desi in literatura de specialitate, cu precadere cea de psihologie militara, manipularea este considerata o modalitate (sau scop, uneori) de realizare a agresiunii informationale (dupa cum o prezinta L. Culda in lucrarea "Agresiunea informationala si strategiile politice"), in aceasta lucrare manipularea va fi tratata ca un fenomen de influentare sociala, fara a-i fi negata esenta de actiune subversiva ce lezeaza integritatea psiho-comportamentala a omului.[9]

Inainte de a trece la descrierea fenomenului manipularii, a subsistemelor ce-l compun (persuasiunea si propaganda) si a rolului jucat de mass-media in aceasta actiune de influentare a opiniilor, atitudinilor si comportamentelor indivizilor sociali, trebuie demarcata sfera notiunii de manipulare.

1.1.1 Definirea conceptului de manipulare; diversele acceptiuni ale acestuia

Cea mai satisfacatoare definitie a conceptului de manipulare o da "Dictionarul de sociologie" (1993) care prezinta manipularea ca fiind: "o actiune de a determina un actor social sa gandeasca si sa actioneze intr-un mod compatibil cu interesele initiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune care distorsioneaza intentionat adevarul, lasand insa impresia libertatii de gandire si decizie". [10]

Spre deosebire de influenta convingerii rationale, prin manipulare nu se urmareste intelegerea mai corecta si mai profunda a situatiei, ci inocularea unei intelegeri convenabile, recurgandu-se atat la inducerea in eroare cu argumente falsificate cat si apelul la palierele non-rationale. Intentiile reale ale celui care transmite mesajul raman insesizabile primitorului acestuia." Septimiu Chelcea utilizeaza conceptul de manipulare comportamentala definind-o astfel: "intelegem prin manipularea comportamentala influentarea subiectilor umani - indivizi, grupuri, multimi umane - in vederea realizarii unor actiuni in discordanta cu propriile scopuri, fara ca acestia - subiectii umani - sa constientizeze discrepanta dintre propriile scopuri si scopurile indepartate ale celor care ii influenteaza".[11]

Se poate defini manipularea ca o situatie creata premeditat pentru a influenta reactiile si comportamentele manipulatilor in sensul dorit de manipulator, definitie apropiata de acceptiunea data acestui proces social de catre majoritatea psihologilor sociali.[12]

Manipularea reprezinta deci un tip de influentare sociala negativa dupa cum sublinia si Mielu Zlate, manipularea "este expresia ideologiei si a moralei antiumane vizand obtinerea unor efecte favorabile prin orice fel de mijloace, prin sacrificarea fiintei umane, prin minciuna si ostilitate".[13] Manipularea este sinonima cu dezinformarea, ambele procedee fiind in esenta forme de agresiune psihologica ce uzeaza de aceleasi mijloace (propaganda, persuasiune, calomnie, zvon, etc.) in scopul devierii comportamentelor si dominarii gandirii persoanelor, grupurilor sau a intregii societati.

La baza actiunii de manipulare sta conceptul mai larg de "influentare sociala" ca incercare de inducere a unei false perceptii a realitatii. Definirea conceptului de influenta sociala este veche si ii apartine lui G. de Montmollin: "realitate spirituala ce se refera la metamorfozele produse in judecatile, opiniile, atitudinile, credintele individului sau grupului social, ca urmare a expunerii acestuia judecatilor, opiniilor, modelului de viata, comunicarii altor persoane sau grupuri sociale".

In 1969 C.A.O. Kiesler si S.B. Kiesler defineau influenta sociala ca fiind "modul in care oamenii sunt afectati de presiunea reala sau imaginara a altora". Se poate vorbi de o influenta sociala informativa - care produce supunere deoarece o persoana crede ca altii sunt corecti in judecatile lor, si o influenta normativa care produce conformare deoarece persoana se teme de consecintele de a parea deviant. Influenta sociala presupune: solicitare si atragere, antrenare si mobilizare la actiune, educare si reeducare, persuasiune, sugestie, hipnoza, imitatie, contagiune, modelarea comportamentala a oamenilor si grupurilor, tentativa de a le manipula discret conduita. Orice proces de influentare este caracterizat de anumite constante: o sursa de influentare, un mesaj, un receptor si un context social in care se produce influenta.

Cercetarile din acest domeniu s-au canalizat pe trei directii:

a) cercetarea influentei psihosociale asupra aprecierilor si judecatilor;

b) cercetarea influentei sociale in grupul mic;

c) cercetarea influentei discursului persuasiv.

1.1.2 Scurta prezentare a sistemului manipularii

Manipularea trebuie vazuta ca un sistem complex care cuprinde o serie de elemente fara de care actiunea de influentare nu ar putea fi realizata: scop, obiective, tinte, intermediari, actori, mesaj.[15] Scopul manipularii il reprezinta finalizarea unei actiuni ce vizeaza realizarea unui proiect prin: contacte prin negociatori, demonstratii de forte militare, presiuni economice, campanii de presa, etc.

Obiectivele sunt opiniile, atitudinile sau comportamentele pe care actiunea de manipulare o va realiza la tintele alese. Tintele sunt persoane sau grupuri asupra carora se propune exercitarea influentei, adica receptorii, audienta mass-media. De accesibilitatea si maleabilitatea tintei depinde realizarea scopului propus. Trebuie precizat ca nu exista tinte invulnerabile. Tot H.P. Cathala in "Epoca dezinformarii" evidentia mediile sociale vulnerabile la manipulare[16]:

a) Ziaristii. Obiectivitatea ziaristilor poate fi aparenta, datorita crizei de timp informatia poate sa nu fie verificata, comentariul care o insoteste poate fi liberul arbitru al jurnalistului. Tendinta de vedetism a ziaristului, relatiile presei cu puterea politica, cenzura impusa de manuitorii de fonduri si frecvente, auto-cenzura ziaristului, toate acestea pot afecta obiectivitatea stirilor transmise.

b) Magistratii - prin preocuparea lor de a face dreptate diminueaza procentul de culpabilitate care este proiectat in societate.

c) Cercurile de afaceri - se pot constitui in grupuri de presiune care incearca sa-si apere interesele actionand atat asupra mass-media, cat si asupra puterii politice.

d) Oamenii de stiinta si cadrele didactice - Sunt motivati sa convinga prin logica ideilor, se lasa cu placere prinsi in jongleriile spiritului, la acestea adaugandu-se si vanitatea reusitei profesionale .

e) Vedetele - Artistii, scriitorii au nevoie de a fi in centrul atentiei, au nevoie de aprobarea publicului, sunt si formatori de opinii, modele de urmat.

f) Tineretul - contestatar prin definitie, opunandu-se vechiului, in nevoia lor de "original", de a protesta pentru orice, de a introduce noi valori, criza de identitate care-i poate duce la reactii violente, toate acestea se pot constitui in factori favorizanti ai actiunii manipulative.

Putem vorbi de tendinte ale personalitatii care sunt extrem de vulnerabile la manipulare. Astfel putem mentiona: istericii, anxiosii, obsesivii, cicloizii, paranoicii, sociopatii. Personalitatile isterice prin histrionismul, mitomania, dependenta, sugestibilitatea si dramatismul lor exagerat sunt considerate tintele perfecte. Personalitatile obsesive si psihastenice caracterizate prin: perfectionism, ordine, incapatanare de a persevera intr-o tema care ii devine dominanta in gandire. Personalitatile anxioase - nelinistite, apatice, pesimiste, resemnate, ca si cele schizoide - interiorizate, apatice, idealiste, fara un contact veritabil cu realitatea, se pot constitui in tinte potentiale ale manipularii. Perssonalitatile cicloide - cu alternanta lor intre perioadele de depresie in care predomina sentimente de neputinta, defetism si starile de excitatie maniacala sau hipomaniacala - in care sunt euforici, hiperactivi, dezinhibati, pot fi victimele manipularii. Personalitatile paranoide (supraestimare a eului, disimulare a falsei modestii, egocentrism, neincredere generalizata, autoritarism), ca si cele sociopate (impulsivi, instabili emotional, agresivi, delictuali, inadaptati social) pot fi atat tinte cat si unelte ale manipularii.

Dar actiunea manipulativa se realizeaza asupra imensei majoritati a oamenilor cu o structura de personalitate normala. Se considera ca tinta manipularii o reprezinta atat individul luat separat cat si grupul, masele - care sunt mult mai usor de manipulat.

Manipularea realizata prin televiziune vizeaza opinia publica, definita de H.P. Cathala ca fiind "totalitatea ideilor care se emit de catre o societate in problemele care o privesc, precum si adeziunea la anumite atitudini".[17]

Trebuie facuta demarcatia clara intre opinie publica, public si multime. O multime este o reuniune a unor indivizi la un moment dat intr-un loc, opinia publica se formeaza in orice moment, in orice loc. Publicul (vizat de televiziune in primul rand) reprezinta: "o colectivitate de persoane, mai mult sau mai putin numeroasa, concentrata sau dispersata spatial, omogena sau eterogena din diferite puncte de vedere - sex, varsta, s.a. - care are insa in comun un centru de interes sau informatii identice si similare la un moment dat".[18] Daca multimea este gregara, instinctiva, publicul este spiritualizat. Opinia reprezinta un fapt psihosocial, publicul este un fenomen social.

Televiziunile influenteaza publicul, urmarind de fapt modificarea opiniei publice in sensul vizat de artizanii manipularii, reiese de aici ca opinia publica nu trebuie confundata cu opinia majoritatii, nici cu cea a mass-media, fiind un "mijloc de valorizare selectiva a fenomenalitatii sociale pe coordonatele unei actualitati problematice".[19]

Intermediarii manipularii sunt impartiti de H.P. Cathala in doua mari grupe: agentii de influenta (sunt la curent cu rolul real pe care il joaca in manipulare, detin posturi importante, au o oarecare reputatie de spirit critic si obiectiv) si intermediarul de "buna credinta" (este partial inselat, se autosugestioneaza ca informatia pe care o propaga nu reprezinta nici un pericol, vanitatea si dorinta de parvenire ii transforma in "natarai utili").[20]

Actorii dezinformarii pot fi si ei impartiti in doua categorii: comanditarii - sunt cei care conduc manipularea, pot fi factorii de decizie (guverne, state-majore militare, categorii socio-profesionale) sau grupuri de presiune (afaceristi, sindicate, etc.) si a II-a categorie - specialistii, care isi utilizeaza cunostintele pentru proiectarea si controlul, punerea in practica a manipularii.

Paul Lazarsfeld studiind rolul mass-media in campaniile electorale a constatat ca influenta lor se exercita cu ajutorul liderului de opinie care este intermediarul intre public si marile mijloace de informare.[21] Liderii de opinie pot fi: notabilitati (doctorul, avocatul, invatatorul, preotul dintr-o comunitate restransa), personalitatea pilot (vedeta de cinema, afaceri, literatura, etc.), expertii (ziaristi, analisti politici, specialistii in sondaje, profesorii universitari) si ghidul de opinie (apartine grupului, il domina, este intotdeauna informat, se expune indeosebi la mass-media, are numeroase contacte interpersonale).

Mesajul reprezinta continutul informational transmis printr-un canal de comunicatie intre un emitator si un receptor. Relatia dintre mesaj si receptor este una aparte si e mijlocita de caracteristicile personalitatii receptorului (nivel de instruire, valorile personale - norme morale, etice, religioase, procesele de expunere, perceptie si memorie selectiva a mesajelor).

Mesajul este informatia bruta, falsa sau deformata, ce trebuie raspandita si grefata pe o tema. Tema este deci suportul mesajului, ii furnizeaza domeniul de actiune. Principala calitate a unui mesaj persuasiv trebuie sa fie inteligibilitatea. Dar asupra mesajului vom reveni in capitolele urmatoare. In impactul mesajului asupra individului primul proces psihic ce intra in functie este perceptia, de aceea mesajul trebuie sa se adreseze analizatorului dominant in activitatea subiectului. Perceptia furnizeaza material pentru urmatorul proces mare implicat - constientizarea in cadrul careia omul da semnificatii mesajelor, le identifica, recunoaste, intelege. Prin operatiile gandirii (analiza, sinteza, evaluare, comparare, clasificare, ordonare, generalizare) se obtin: concepte, principii, convingeri, opinii, etc. Activitatea subiectului se poate desfasura de aici in doua directii: actiunea imediata - subiectul raspunde la solicitarile mediului cand mesajele sunt imperative - sau stocarea in memorie a mesajelor pentru a fi realizate mai tarziu.

Dar, in manipulare, nu este implicata doar constiinta ci si inconstientul, experienta practica a demonstrat ca utilizarea sferei instinctive, emotionale da mult mai multe rezultate. Prin sugestie se reduce capacitatea de gandire critica, subiectul devenind o simpla unealta in mainile manipulatorului. Daca la exploatarea sferei irationale a personalitatii umane se adauga si neinstruirea, neinformarea indivizilor asupra anumitor evenimente, manipularea nu va da gres.[23]

Motivatia va juca si ea un rol deosebit in actiunea de influentare a opiniilor, atitudinilor si comportamentelor subiectilor. Motivatia externa a influentarii se naste pe baza deficitului cronic de cunostinte si informatii ale individului intr-o lume in continua schimbare. Dorind sa scada acest deficit informativ subiectul va cadea prada manipularii informationale. Motivatia interna apare in urma tendintei individului de a realiza un echilibru in relatia sa cu mediul. Astfel, prin internalizarea cerintei se obtine o conduita liber consimtita dar care este indusa de manipulator. Disonanta cognitiva poate juca un rol major in informare, pe acest proces mizand sursa.

Atentia va selectiona diferitele informatii din mediu in functie si de sentimentele, dispozitia, emotiile ce le trezeste mesajul in individ.Raspunsul subiectului la mesajul persuasiv va fi diferit. Pentru a obtine schimbarea ideilor, comportamentului, atitudinilor subiectului, emitatorul trebuie sa lege schimbarea de ceva deja existent la receptor - o ancora. "Ancorele" pot fi credinte, valori, atitudini, comportamente si norme de grup.

Credintele sunt cognitii, pentru a le schimba manipularea trebuie construita pe credinte deja existente, schimbarea totala este sortita esecului. Valorile sunt credinte prescriptive si totodata un ghid pentru comportamentul cuiva. Valoarea poate fi scop (succes, prestigiu), sau mijloc (cinste, sensibilitate). Rokeach in lucrarea "The Open and Close Mind" diferentia intre valori finale, terminale (de exemplu libertate, egalitate) si valori instrumentale (exemplu importanta de a fi onest, responsabil). O valoare terminala precum egalitatea poate subordona un numar de atitudini specifice (exemplu: egalitate rasiala, egalitatea sexelor, etc.).[24]

Atitudinile au in literatura de specialitate diferite definitii. Definitia clasica a atitudinilor ii apartine lui Gordon Allport: "o stare mentala si neuronala de pregatire, organizata prin experienta, exercitand o influenta directoare sau dinamica asupra raspunsului individului fata de toate obiectivele si situatiile de care e legata". Daniel Katz definea atitudinea ca "predispozitia unui individ de a evalua un simbol, obiect sau aspect al lumii sale, intr-o maniera favorabila sau nefavorabila" si se refera la opinii ca fiind expresia verbala a atitudinilor. Diferenta dintre atitudini si opinii ar consta, dupa Katz, in faptul ca primele includ si o latura afectiva.

Atitudinea presupune o componenta cognitiva (raspunde unei informari asimilate) o componenta afectiva (iesind astfel de sub influenta ratiunii) si una genetica (dispozitia spre actiune reflectand temperamentul subiectului). J.Stoetzel da o definitie psihosociologica a atitudinii: "modul in care o persoana se situeaza in raport cu directivele valorice". Este un fel de dispozitie prealabila pentru a face fata unei situatii date.

Cheia manipularii, dupa Mc. Guire, sta in identificarea corecta a functiei pe care o anumita atitudine o are la un receptor, mesajele trebuind sa speculeze intocmai acest fapt. Ca si atitudinile, obisnuintele sunt de durata, invatate, dar se deosebesc de atitudini prin aceea ca sunt modele comportamentale rutinizate, pot fi mai putin constiente si nu pot fi neaparat verbalizate.

Comportamentul poate fi utilizat ca ancora a manipularii sau poate fi scopul acesteia. Comportamentul este un raspuns la stimuli, cuprinde toate reactiile globale ale organismului atat cele interne cat si cele externe, observabile. Conduita reprezinta activitatea desfasurata de subiect pentru indeplinirea unui scop, ea e determinata de o motivatie, fiind un comportament nestereotip. Comportamentul poate fi utilizat ca ancora in actiunea de influentare deoarece el contribuie la previziunea viitoarelor comportamente ale subiectului.

Ancore ale manipularii indivizilor pot fi si normele de grup (credinte, valori, atitudini, comportamente derivate din apartenenta la grup). Se pare ca in special grupurile bine structurate si organizate sunt tinte predilecte ale manipularii deoarece permit o ierarhie de influentare prin imitarea liderului. Dar indiferent cui i se adreseaza, manipularea nu are printre preocuparile sale intelegerea evenimentelor, a realitatii, ci doar inocularea unei intelegeri convenabile sursei, deci in esenta, manipularea nu e altceva decat inducerea in eroare, bine planificata, a individului care produce comportamentul colectiv obtinandu-se astfel efectul de masa.

Din perspectiva diferitelor grade de influenta asupra psihicului, Kulman distinge trei procese centrale ale influentarii psihosociale :

1) complianta (acceptanta, conformismul) cand persoana accepta influenta in speranta obtinerii unor recompense sau evitarea unor pedepse;

2) identificarea - se produce ca urmare a adaptarii comportamentului unui individ sau grup pentru satisfacerea trebuintei de autodefinire a relatiei fata de agentii de influenta;

3) interiorizarea - are loc atunci cand influenta este acceptata deoarece comportamentul inclus este congruent cu sistemul de valori al individului.

Jean Piaget subliniaza ca scoala il obisnuieste pe elev cu spiritul de subordonare fata de autoritati (profesor, inspectori), precum si cu simtul responsabilitatii, promoveaza un spirit de competitie; prin toate acestea scoala poate asigura atat terenul pentru manipularea subiectilor cat si sa-i "armeze" impotriva acesteia.

Un grav efect al manipularii il formeaza anomia. Efectul consta in cresterea numarului de agresiuni, violente, sinucideri, alienari, boli psihice. Manipularea eficienta presupune minimalizarea sau anihilarea surselor de informatii, a presei independente. Lupta impotriva manipularii trebuie sa se dea la nivelul acestui sector al mass-media independente, caci astfel se poate determina "capitularea" individului si a intregii societati.

Dupa aceasta scurta prezentare a manipularii, urmatorul pas il constituie stabilirea si prezentarea tehnicilor manipulative.

5.Caracterizarea posturilor de televiziune monitorizate

La Antena 1 relatarea evidentiaza in special actiunile negative ale rromilor, fiind postul cu cel mai mare numar de actiuni negative ale rromilor relatate, iar natura conflictului este preponderent legal/criminala (33.76%). Cei mai agresivi actori prezentati de acest post de televiziune sunt rromii si administratia locala. Reprezentativ la capitolul agresivitate este Madalin Voicu, agresiv in 66.66% dintre actiunile relatate de televiziuni. Pe de alta parte, este televiziunea cu cel mai mare numar de stiri neutre.

La TV Romania 1 se remarca un echilibru in ceea ce priveste raportul evenimente conflictuale - evenimente neconflictuale. Evenimentele sunt de natura preponderent criminala, ca de altfel in toate televiziunile monitorizate. Se observa o frecventa ridicata a stirilor referitoare la actiunile negative exercitate de romi. Stirile de la TV Romania 1 sunt insotite in general de imagini care surprind etnia in ipostaze agresive. Stereotipurile dominante la aceast post de televiziune sunt "Tigani infractori" cu 33 de aparitii si "Tigani saraci" cu 13 aparitii.

Prima TV relateaza cele mai multe evenimente de natura criminala, 36 de stiri, aici intalnindu-se si cel mai mare numar de acesta televiziune sunt "Tigani infractori" si "Tigani saraci", fiecare reprezentand 25% din totalul stereotipurilor folosite de jurnalistii de la Prima TV atunci cand fac referire la de evenimente conflictuale (65.08%). Este televiziunea care promoveaza cel mai tendentios discurs negativ fata de romi. Stereotipurile utilizate in mod frecvent etnia rroma.

Pro TV - ul prezinta cel mai mic numar de evenimente conflictuale si este cel mai puternic tendentios pozitiv fata de romi. Acest post de televiziune prezinta cele mai multe actiuni pozitive exercitate de romi. Desi Pro TV-ul este cel mai tendentios pozitiv fata de etnia roma, in ceea ce priveste stereotipurile cel mai des utilizate, ele sunt preponderent negative: "Tigani infractori", "Tigani violenti", "Tigani saraci".

La Tele 7 abc se remarca cea mai mica frecventa a aparitiilor pentru actorul "romi", acestia avand in special un comportament agresiv. Stereotipurile "lider" sunt negative, ca si in majoritatea posturilor de televiziune monitorizate, punand etnia intr-o lumina defavorabila. Este televiziunea care utilizeaza cele mai putine stereotipuri referitoare la aceasta etnie.

Concluzii

Analiza sistemului de manipulare informationala ar fi ramas incompleta daca nu s-ar fi masurat si efectele televiziunii asupra publicului receptor. Au fost astfel analizate ìn mod concret toate verigile actiunii de manipulare informationala: sursa, mesajul si receptorul. Concluziile monitorizarii s-au constituit in premise ale anchetei pe baza de chestionar.

Ipotezele care au stat la baza cercetarii opiniilor si atitudinilor populatiei in urma expunerii la media au fost:

1) Televiziunea reprezinta principalul factor de formare a opiniilor si atitudinilor publicului datorita increderii mari de care se bucura in societatea romaneasca;

2) Nu exista o expunere selectiva a publicului la media, el ramanand tributar vechilor mentalitatii, si de aceea TV Romania 1 corespunde obisnuintelor cetatenilor, acest post fiind preferat in special de cei trecuti de 45 ani;

3) Doar subiectii cu un nivel de instruire mai ridicat folosesc mai multe surse de informare pentru a-si contura o imagine completa asupra evenimentelor mediatizate, asigurandu-si astfel un "scut de protectie" impotriva manipularii;

4) Televiziunile particulare, axate pe divertisment isi rezerva segmentul de populatie tanara care urmareste stiri cat mai scurte, ele devenind astfel factori ai manipularii prin lipsa unei informari suficiente;

Confirmarea sau infirmarea acestor ipoteze va fi coraborata cu cea de baza a cercetarii ducand la validarea sau infirmarea ei, si putand astfel da raspunsul la intrebarea daca exista in societatea romaneasca o manipulare a opiniei publice.

Dimensiunile principale ale eficientei manipularii sunt urmatoarele:

1) Dimensiunea cognitiv - informationala vizeaza capacitatea oamenilor de a cunoaste si reproduce mesajul politic transmis prin canalele de propaganda, respectiv televiziune;

2) Dimensiunea motivationala - psihosociala urmareste formarea de convingeri si atitudini conforme cu obiectivele manipularii;

3) Dimensiunea actional - comportamentala releva gradul de activism social - politic, de participare activa la viata social - politica si economica.

Toate aceste dimensiuni sunt trepte ale eficientei propagandei care merg de la cunoastere (dimensiune) la convingere (atitudine) si actiune (practica politica, economica si culturala). Se urmareste astfel practic, drumul manipularii informationale.

8.1.Prezentarea si interpretarea rezultatelor anchetei

Printr-o aceasta intrebare am vrut sa surprind cat timp ocupa vizionarea programelor TV din timpul liber al subiectilor, precum si gradul in care televizorul este utilizat ca un mijloc de evadare din rutina cotidiana. Intrebarea a permis alegerea mai multor variante de raspuns de aceea suma totala a raspunsurilor depaseste procentul de o suta.

Astfel, la intrebarea: "Cum va folositi cel mai des timpul liber?" s-au inregistrat urmatoarele raspunsuri:

- 17% din numarul total de subiecti au declarat ca se intalnesc cu prietenii, rudele. Acest raspuns a fost inregistrat mai ales in randul tinerilor (18 - 30 ani) si cu predominanta in randul femeilor (9,3% femei fata de 7,5% barbati), doar 6,9% din subiectii cu studii superioare au optat pentru aceasta varianta. Procentul ridicat in randul tinerilor si al femeilor releva nevoia de comunicare de interactiune sociala a acestor doua categorii. Daca tinem cont de rolul pe care il are grupul de apartenenta in formarea opiniilor si atitudinilor putem afirma ca ceea ce nu reuseste individul sa selectioneze din mesajul media, ii va fi oferit de catre grup.

- 6% din totalul subiectilor au declarat ca merg mai des la diferitele spectacole de teatru, film - fapt explicat prin preturile ridicate ce nu permit frecventarea decat ocazionala a acestor mijloace de loissir.

- in ceea ce priveste lectura ziarului 55% din totalul subiectilor declara ca-si petrec astfel timpul liber, procentul mai ridicat semnalandu-se in cazul subiectilor cu studii superioare 31,6% lucru care atesta dorinta acestei categorii de a-si forma o imagine completa si corecta asupra evenimentelor. 40% din barbati citesc in timpul liber ziarele si doar 29% femei care probabil ca nu sunt atat de interesate de o informare exacta sau sunt mult mai ocupate, marja lor de timp liber scazand considerabil.

- radioul, ca modalitate de petrecere a timpului liber va intruni 69% din totalul optiunilor subiectilor, procentul cel mai ridicat (40%) sesizandu-se la subesnationul de subiecti masculini. Se constata superioritatea radioului comparativ cu presa scrisa, dar probabil ca zilele de aur ale acestui mijloc de informare s-au dus, desi ramane sursa cea mai operativa de informare.

- Televizorul monopolizeaza 90% din optiuni el fiind modalitatea cea mai utilizata de petrecere a timpului liber. Ascensiunea acestui tip de media se explica atat prin pauperizarea populatiei care nu-si mai permite sa aiba o viata sociala activa, cat si ofertei largi de produse media - cresterea numarului posturilor TV private, ascensiunea televiziunii prin cablu. Sa fie oare acesta un semn al alienarii, al insingurarii omului modern care nemaigasindu-si puncte de echilibru in realitatea socio - economica, prefera evaziunea in imaginar?

Oricum, faptul ca 90% din totalul subiectilor chestionati, dintre care 60% barbati, 40% femei, 59% subiecti cu studii medii si 41% cu studii superioare, apeleaza la acest mijloc de petrecere a timpului liber, arata clar terenul larg in care propaganda, manipularea isi poate desfasura activitatea, invitand parca, prin generozitatea expunerii la televiziune a publicului, la modelarea opiniilor, atitudinilor si comportamentelor.

La intrebarea - "Ce surse de informatie folositi in acest timp liber?" raspunsurile inregistrate au fost urmatoarele:

- presa scrisa - 22% din optiunile subiectilor

- radioul 27%

- televizorul 44%

- discutii 7%

Intrebarea prezentata a vrut sa releve importanta televiziunii ca mijloc de informare si deci de formare a opiniilor si atitudinilor. Daca intrebarea antecedenta viza locul ocupat de televiziune in activitatea de loissir, aceasta intrebare urmareste operarea unei distinctii intre divertisment si informare.

Operatorii de ancheta au explicat faptul ca intrebarea se refera la informatia culeasa din mass - media in sensul de stire, de eveniment social, politic sau economic, si nu la imbogatirea cunostintelor, chiar daca si acestea sunt obligatoriu implicate. Dupa cum s-a putut observa televiziunea s-a plasat pe primul loc, subliniind inca o data, rolul major jucat de ea in formarea opiniilor, atitudinilor si comportamentelor, audienta ei fiind aproape dubla fata de radio. Iata deci forta imaginii in procesul de convingere!

Mentionez ca nu s-au inregistrat diferente semnificative intre subesnatioane, cu exceptia persoanelor trecute de 60 de ani care dispunand de mai mult timp liber folosesc si mai multe mijloace de informare, dar si la ei televizorul ocupa prima pozitie.

O alta intrebare viza audienta posturilor TV ce emit in capitala. Rezultatele au diferit semnificativ in functie de varsta subiectilor. Astfel, pentru persoanele intre 18 - 44 ani, ierarhia televiziunilor era urmatoarea:

- locul I PRO TV

- locul II Antena 1

- locul III TV Romania 1

- locul IV Prima TV

- locul V televiziunile prin cablu

- locul VI Tele 7abc

- locul VII TVR2

Pentru segmentul de populatie investigat, cu o varsta intre 45 - 60 ani, s-a obtinut urmatoarea ierarhie a preferintelor:

- locul I TV Romania 1

- locul II PRO TV

- locul III Antena 1

- locul IV Prima TV

- locul V Cablu, Tele 7abc

- locul VI TVR2

Interesanta este schimbarea de pozitie intre PRO TV si TV Romania 1 in ceea ce priveste adjudecarea primului loc in audienta, l-a cele doua grupe Daca PRO TV ocupa I loc in preferintele tinerilor, aceasta se datoreaza structurii grilei, a orientarii spre divertisment, ce caracterizeaza acest post.

Locul I acordat de catre persoanele ce depasesc 45 ani, televiziunii nationale arata importanta obisnuintei, a stereotipurilor in optiunea pentru o televiziune sau alta. Deci, PRO TV-ul corespunde spiritului dinamic al tinerilor, iar TV Romania1 seriozitatii ce caracterizeaza varsta adulta, care nu poate tine pasul cu ritmul impus de o televiziune comerciala cum e PRO TV. Dupa cum am vazut si din monitorizare ambele televiziuni au tendinta de a influenta modul de gandire si actiune al publicului; iata de ce, cel care ar putea contracara actiunea celor doua posturi este Antena 1 - situata pe locul II in cazul persoanelor cuprinse intre 18 - 44 ani si locul III in cazul peroosanelor intre 44 - peste 60 ani.

Fiind intrebati cat timp petrec de obicei in fata televizorului intr-o zi de lucru si intr-o zi de repaos, s-au dat raspunsuri variate. Astfel, la nivelul esantionului, s-au inregistrat pentru o zi de lucru urmatoarele raspunsuri:

- sub o ora - 19%, in special subiectii cu studii superioare au optat pentru

aceastavarianta (11,2%);

- 1- 2 ore - 35% din subiectii chestionati;

- 2 - 3 ore - 25% din totalul raspunsurilor;

- 3 - 4 ore - 11% total subiecti, cu un nivel semnificativ (8% din totalul

subiectilor cu studii medii);

- peste 4 ore - 10% subiecti investigati, cu un procent de 8,4% in cazul subiectilor

ce depasesc 60 de ani.

Intr-o zi de repaos subiectii petrec in fata televizorului:

- sub o ora - 5%

- 1 - 2 ore - 11%

- 2 - 3 ore - 24%

- peste 4 ore - 40%

Se inregistreaza deci diferente sensibile intre timpul petrecut in fata micului ecran intr-o zi de lucru si intr-o zi de repaos, diferenta este normala daca ne gandim la intervalul de timp liber de care dispune o persoana cu obligatii sociale (serviciu, -scoala) in cele doua ipostaze.

Dupa cum s-a observat doar pensionarii pot acorda mai mult timp emisiunilor TV intr-o zi lucratoare. Interesant este si faptul ca din cei 40 de subiecti cu o varsta intre 18 - 29 ani, 36 au declarat ca petrec 2 - 3 ore in fata televizorului intr-o zi lucratoare. Audienta programelor TV se tripleaza in zilele libere in care majoritatea subiectilor (40%) au declarat ca petrec peste 4 ore in fata televizorului. Deoarece, in general, in week-end predomina filmele si emisiunile de divertisment, se poate spune ca loissirul acapareaza si motiveaza audienta televiziunilor, cu atat mai mult cu cat posturile PRO TV si TV Romania 1 - cele mai vizionate, dar si Antena 1 - rezerva astfel de emisiuni in aceste zile. Fara a nega nevoia individului de recreere trebuie subliniat ca prin acest consum de produse media "usoare" poate interveni ceea ce specialistii numesc "sleeper efect" (efectul de adormire a vigilentei publicului) care este etapa pregatitoare a actiunii manipulative.

O alta intrebare a urmarit sa surprinda selectivitatea individului ìn raport cu ofertele media. Se stie ca dupa o prima etapa ìn care telespectatorul este sedus, acaparat de televizor, intervine ìn faza a II-a saturatia si ìn a III-a faza o atitudine critica prin care subiectul nu mai "ìnghite" tot ceea ce i se da, ci isi selecteaza produsele TV.

Selectivitatea este caracteristica unei personalitati mature care este mai greu de manipulat ìn mod grosolan. Dar si aici putem vorbi de o posibilitate a manipularii informationale, ìn cazul ìn care media ìntareste ancorele (atitudini, convingeri, comportamente) preexistente la individ, persoana expunandu-se la mesajele care-i convin (evitand astfel disonanta cognitiva)

- 66% din subiectii chestionati au declarat ca stiu dinainte ce vor viziona atunci cand se aseaza ìn fata televizorului.

- 34% din subiecti declarand ca urmaresc ceea ce se nimereste.

Selectivitatea programelor TV este mai crescuta ìn cazul persoanelor cu studii superioare (50%) si a celor cu o varsta cuprinsa ìntre 30 - 44 ani (38%) si 44 - 59 ani (11,2%) - persoane cu o serie de obligatii sociale, care avand un timp limitat la dispozitie, isi aleg emisiunile preferate. Faptul ca 66% din totalul subiectilor stiu dinainte ce vor viziona, poate fi un indiciu pentru manipulatori, care identificand emisiunile cu audienta cea mai ridicata, pot actiona prin intermediul acestora. Pentru determinarea tipului de emisiuni cu cea mai mare rata de audienta si a pozitiona locul ocupat de stiri ìn structura acestei audiente, am utilizat o lista a tipurilor de emisiuni cerandu-le subiectilor sa le ierarhizeze ìn ordinea preferintelor.

Astfel, s-au prefigurat urmatoarele raspunsuri:

- emisiunile de stiri au ocupat primul loc

- filmele seriale si artistice - locul II

- emisiunile de divertisment - locul III

- emisiunile politice - locul IV

- emisiunile economice - locul V

- alte emisiuni - locul VI

Diferente minore se intalnesc ìn cazul tinerilor (18 - 29 ani) care pun filmele pe locul I, iar emisiunile de stiri pe locul II, ìn special cei cu studii medii, precum si ìn cazul subiectilor cu studii superioare care pun pe primul loc stirile, pe locul II emisiunile politice, pe III - filmele seriale si artistice.

Surprinzatoare este si optiunea pentru filme seriale si artistice ìn cazul femeilor (indiferent de varsta) - o explicatie a amplorii deosebite a telenovelelor de pe toate canalele TV.

Ìn vederea determinarii gradului de dependenta al publicului de media, precum si a importantei ocupate de jurnalele de stiri ale televiziunii ìn cadrul informarii generale 77,1% au declarat ca lasa la o parte treburi importante pentru a urmari stirile, si doar 22,9% au raspuns negativ. Se evidentiaza astfel faptul ca jurnalele de stiri, TV sunt principalul factor de informare si formare a opiniilor si atitudinilor cetatenilor fata de evenimentele vietii economice, sociale si politice ale societatii romanesti.

Ìntrebati daca de obicei urmaresc emisiunile informative pe un singur canal sau pe mai multe 61,9% din totalul subiectilor au declarat ca le urmaresc pe un singur canal, 48,1% vizionand stirile mai multor canale TV. Se stie ca monopolul unei singure televiziuni ìntr-o societate duce inevitabil la manipulare (a se vedea regimurile totalitare si dictatoriale ìn care televiziunea de stat modeleaza ideile, atitudinile, comportamentele cetatenilor). Existenta mai multor televiziuni duce la o varietate a opiniilor dintr-o societate, asigurandu-se democratizarea mediei si a populatiei.

Ìn cazul celor cu studii superioare, alternarea canalelor ìn urmarirea emisiunilor de stiri este mai frecventa, este evidenta si legatura dintre gradul de instruire si folosirea selectiva a surselor de informare. Se confirma teoria lui Cacioppo si Petty conform careia subiectii cu o "nevoie de cunoastere mai mare se angajeaza ìn prelucrarea cognitiva a mesajului, prefera o sarcina mai complexa (exemplu ìn cazul nostru - mai multe variante ale aceleiasi stiri).

Atunci cand au fost pusi sa indice postul TV (unul singur) ale carui stiri le prefera, s-au inregistrat raspunsuri diferite ìn cazul celor studii medii - superioare (vezi Anexa 14):

Iata cum TV Romania 1 ramane principalul factor formator al opiniilor si atitudinilor cetatenilor! Increderea ìn acest post se mentine, paradoxal, ea este ridicata, ìn ciuda numeroaselor abateri de la etica jurnalistului independent, de care TV Romania 1 a dat dovada din plin in ultimii 8 ani.

Faptul ca subiectii cu un nivel de instruire mediu pun pe locul II ìn topul preferintelor jurnalele de stiri ale PRO TV, arata optiunea acestora pentru stiri scurte si distractive, care nu necesita un efort intelectual deosebit. Plasarea pe locul II a emisiunilor informative ale Antenei 1 de catre subiectii cu studii superioare, releva nevoia de informare completa si impartiala pe care acesti subiecti o constientizeaza ìntr-un grad mai mare. Oricum, la nivel global, publicul ramane fidel jurnalelor de stiri ale televiziunii nationale, relevand rolul invatarii sociale ìn formarea opiniilor, convingerilor, comportamentelor si atitudinilor indivizilor.

Pentru a afla motivatia cetatenilor pentru alegerea jurnalelor informative ale unui post sau altul s-a pus intrebarea: "De ce preferati jurnalele informative ale acestui post?"

- 38,7% din nr. total de subiecti au ales varianta "a" de raspuns ("da stiri adevarate, nu nascociri!") - motivatie amuzanta oarecum dar probabil ca subiectii s-au referit la adevarul comentariilor, pentru ca "nascocirea" imaginii este mai greu de realizat, desi mijloacele de manipulare imagologica (cenzura, omisiune cadre, secvente incomplete) sunt uneori folosite ìn procesul de manipulare informationala.

- 15,2% din subiecti au motivat ca postul ales este "nepartinitor politic". Daca aceasta motivatie poate fi justa ìntr-o anumita masura ìn cazul postului Antena1, ìn urma analizei de continut cu greu putem afirma acelasi lucru si despre TV Romania 1.

- 6% din raspunsuri s-au motivat prin "obisnuinta" - inca o data rolul rigiditatii de gandire a indivizilor iese la iveala, precum si esecul televiziunilor private in incercarea de a schimba mentalitatea publicului.

- 20,1% din subiecti considera "stirile scurte" ca motivatie a optiunilor lor (sa fie oare vorba de criza de timp a omului contemporan sau de superficialitatea acestuia?) - a se vedea stirile PRO TV.

- "da stiri amuzante" a fost justificarea alegerii ìn cazul a 12% din subiecti.

- 3% motiveaza prin receptionarea optima a postului respectiv, iar 5% aleg "alte motive" fara a le specifica.

Avandu-se in vedere proportia domeniilor interne si externe in cadrul repertoriului general al stirilor celor 3 posturi monitorizate am vrut sa surprind gradul de interes al publicului pentru cele 2 tipuri de stiri, precum si daca exista o zona de suprapunere a ofertei medii peste asteptarile publicului consumator de emisiuni de stiri.

Astfel, la intrebarea nr.14 din chestionar 40% din subiecti s-au declarat interesati de stirile interne, 5% de cele externe si 55% de ambele tipuri de stiri.

Iata cum persoana vrea sa fie la curent cu tot ceea ce se intampla in lume si sa compare situatia sa, a societatii romanesti cu situatia altor state. Acest fapt se poate constitui intr-o premisa a rezistentei la incercarea de manipulare informationala a individului.

stiut fiind faptul ca stirea politica este cea cu impactul persuasiv cel mai mare, am cautat sa identific care latura a unei stiri (informatia bruta sau comentariul ce o insoteste) este procesata de subiectul receptor (itemul 15).

- 30% din subiecti s-au aratat interesati de "stirea propriu-zisa";

- 7% de comentariile ce o insotesc;

- 63% de ambele.

Procentul ridicat la ultima varianta de raspuns, releva nevoia de indrumare sau confirmare a propriilor opinii in procesul de prelucrare a informatiei receptate. O posibila explicatie ar putea fi faptul ca cei peste 40 ani de regim totalitar au facut indivizii sa accepte informatia gata interpretata (cosmetizata) dar si explicatia nevoii de a afla mai multe opinii inainte de a ti-o definitiva pe a ta.

Pentru a vedea gradul in care publicul a receptionat, mai mult sau mai putin fidel, temele agendei, de fapt categoriile de stiri prezentate de cele trei televiziuni monitorizate, subiectii au fost pusi la itemul 17 sa ierarhizeze principalele cinci teme care au dominat stirile ultimelor zile (mentionez ca monitorizarea programelor de stiri ale celor 3 canale TV s-a facut in perioada 12 - 19 ianuarie, iar chestionarul a fost aplicat in intervalul 26 - 31 ianuarie).

Astfel, pentru teme considerate ca dominante in cadrul programelor informative ale TV Romania 1, au fost:

I - actiuni si declaratii politice

II - privatizare - reforma

III - inflatie - salarii

IV - coruptie - ordine publica

V - somaj - protectie sociala

Pentru Antena 1 s-au inregistrat urmatoarele:

I - actiuni si declaratii politice ale liderilor si partidelor

II - coruptie - ordine publica

III - privatizare - reforma

IV - actiuni diplomatice

V - inflatie - salarii

In cazul programelor de stiri ale postului PRO TV s-au stabilit urmatoarele teme ca fiind dominante:

I - declaratii si actiuni politice

II - privatizare - reforma

III - somaj - protectie sociala

IV - proteste sociale

V - coruptie - ordine publica.

Pentru a masura gradul in care individul este constient de puterea televiziunii in formarea opiniilor si atitudinilor sale, s-au inregistrat urmatoarele evaluari:

- 20% din subiecti au declarat ca televiziunea le influenteaza opiniile politice intr-o masura mare;

- 50% in masura medie;

- 27% in mica masura;

- 3% in nici o masura.

Aceste procente evidentiaza fie faptul ca persoanele nu vor sa recunoasca rolul jucat de televiziune in conturarea opiniilor, atitudinilor si comportamentelor lor - probabil pentru a-si salva imaginea de sine, fie nu constientizeaza acest fapt.

Cu privire la cum privesc romanii situatia etniei rome s-au pus cateva intrebari specifice:

1. De unde a-ti auzit cele mai multe stiri despre etnia roma?, s-au obtinut urmatoarele raspunsuri: 55% de la televizor, 20% din presa scrisa, 18% de la prieteni sau alti membrii ai familiei, iar 7% din alte surse.
2. Aveti prieteni romi?, nu-75%, da-13%, iar 12% nu au raspuns sau au dat alte raspunsuri.
3. Ce minoritati nationale nu ati dori sa la aveti ca vecini?, 68%-tigani, 18%-maghiari, iar 14% au indicat alte minoritati sau au declarat ca le era indifereta aceasta problema.

Apoi am urmarit sa masoare gradul de satisfactie al publicului fata de modul in care televiziunile prezinta evenimentele social - politice ale societatii noastre.

Opiniile se apropie de valoarea medie:

- 48% se declara intr-o masura medie multumiti;

- 21% intr-o mare masura;

- 20% intr-o mica masura;

- 1% in nici o masura.

Prin urmare, se pare ca televiziunile mai au mult de lucrat pentru a mari cota de satisfactie a publicului in ceea ce priveste reflectarea de catre jurnalele lor de stiri a vietii sociale, politice si economice. Poate ca aceste raspunsuri ale publicului ar trebui sa puna sub semnul intrebarii strategiile jurnalistice ale celor 5 posturi de televiziune.

Concluziile anchetei

Se pare ca televiziunea reprezinta principalul factor modelator al opiniilor, atitudinilor si comportamentelor indivizilor tocmai datorita marii increderi de care se bucura in societatea noastra. Faptul ca televizorul monopolizeaza 90% din optiunile publicului ca modalitate de petrecere a timpului liber si 44% din subiecti il prefera in raport cu celelalte surse informative, arata puterea magica a micului ecran, chiar daca, pentru a-si proteja imaginea publica, subiectii nu recunosc in totalitate acest fapt.

In ceea ce priveste gradul de maturizare al telespectatorului bucurestean, se pare ca el este inclinat catre divertisment. Expunerea persoanei la acest tip de media nu este selectiv, doar 16% din totalul subiectilor declara ca stiu dinainte ce vor viziona, aceasta afirmatie fiind sustinuta si de procentul mare (40% al celor care petrec peste 4 ore in fata televizorului).

Totodata, situarea in topul audientei a TV Romania 1 pe primul loc, releva rigiditatea publicului care, desi are de unde sa aleaga, ramane tributar vechilor mentalitati - televiziunea nationala ramane la aceleasi scheme de gandire si limbaj cu care publicul este obisnuit (adaptarea la rigorile concurentei mediatice fiind doar formala - introducerea de jocuri, concursuri, publicitate si filme) - cea de fond (impartialitate in reflectarea evenimentelor politice) nefiind atinsa.

S-a confirmat cea de-a doua ipoteza a cercetarii atitudinilor si opiniilor publicului cu referire la segmentul de public care prefera acest post (TV Romania 1) - in special cei trecuti de 45 ani (dar si cei cu o varsta intre 30 - 44 ani - in special cu studii medii). Doar subiectii cu studii superioare (50 de persoane din cele 80 investigate) confirma teoria lui Cacioppo si Petty privind "nevoia de cunoastere" mai ridicata care duce si la o alegere a sarcinilor mai complexe, acestia fiind cei care apeleaza la alternarea canalelor TV in urmarirea programelor de stiri.

In ceea ce priveste ultima ipoteza a anchetei si ea s-a confirmat. Chiar daca publicul tanar alege televiziunile particulare (PRO TV - locul I, Antena 1 - locul II) nu inseamna ca el este mai putin expus manipularii, deoarece predominarea divertismentului atat prin urmarirea in primul rand a filmelor de catre persoanelor cu o varsta cuprinsa intre 18 - 29 ani, ca si structura stirilor PRO TV - amuzante si scurte, la care se adauga si favorizarea puterii in comentariile lor, fac ca tinerii sa fie victimele perfecte.

Concluzionand asupra opiniilor si atitudinilor populatiei in ceea ce priveste impactul televiziunii asupra modului lor de a gandi, simti si actiona, se poate spune ca increderea in acest tip de media este nelimitata (vezi raspunsurile de la itemul 13 - in care 38,7% sunt convinsi ca postul pe care ei il urmaresc "da stiri adevarate", iar 15% ca este "nepartinitor politic") in pofida faptului ca doar 50% dintre subiecti recunosc influenta moderata si 20% influenta mare, a televiziunilor asupra lor.

Concluzii privind rolul televiziunii in manipularea publicului

Dupa cum s-a vazut din datele monitorizarii celor 5 posturi TV, cat si din rezultatele anchetei, televiziunea este omnipotenta in societatea romaneasca. Ea face legea, ea stabileste ordinea de zi a opiniei publice si a politicienilor. Acest rol jucat de televiziuni a fost clar demonstrat de toate cele 5 canale TV care au participat activ la transformarea micului ecran intr-un ring al confruntarii politice. Din dorinta de a-si mari audienta televiziunea cade prada intentiilor politicienilor de castigare a unui numar crescut de sustinatori dupa cum a demonstrat-o larga mediatizare a conflictului din interiorul coalitiei de guvernamant. Astfel, principalele emisiuni de stiri au fost folosite de principalii agenti politici, drept instrument de actiune politica sau canal de comunicare, cu publicul si intre ei, transferandu-se astfel dezbaterea si confruntarea politica din spatiul institutional in cel public.

Declaratiile "in direct" facute sub semnul exceptionalului au devenit un mijloc de constrangere politica, televiziunile s-au transformat intr-un instrument al luptei politice incercandu-se atragerea opiniei publice de o parte sau alta. Dorinta de normalizare a spatiului mediatic romanesc ramane deci o utopie, televiziunea neputandu-se transforma intr-un participant la democratizarea societatii, ele nedemonstrand impartialitate in reflectarea evenimentelor politice si nici responsabilitate in promovarea valorilor si atitudinilor democratice. Daca coroboram acest "comportament media" cu cel al telespectatorului, putem concluziona ca prin expunerea lui indelungata la acest tip de mesaj mediatic, el isi va pierde increderea in valorile democratice, devenind victima a manipularii.

S-a urmarit prin aceasta cercetare surprinderea gradului in care opiniile si atitudinile publicului sunt modelate de televiziune. Dupa cum clar au demonstrat-o datele anchetei, increderea nelimitata in televiziune si expunerea masiva a subiectilor la mesajele ei, creeaza premisele manipularii informationale.

Daca un francez se uita in medie 184 de minute la TV, un american 200 minute, un german 16o minute (conform lui I. Dragan "Paradigme ale comunicarii de masa"), 40% din bucuresteni stau aproximativ 240 de minute in fata micului ecran. Reiese de aici rolul covarsitor al acestui mijloc de comunicare in masa in formarea atitudinilor, opiniilor si comportamentelor publicului care utilizeaza acest mijloc de distractie si informare ieftin (daca ne raportam la conditia financiara a majoritatii populatiei).[33]

Televiziunea si-a pervertit astfel functia de informare a opiniei publice, transformandu-se in principalul mijloc de formare a acesteia (stiut fiind faptul ca cu cat expunerea la media este mai indelungata, cu atat dependenta este mai mare, ducand in final la puternica influentare a opiniilor, atitudinilor si comportamentelor indivizilor).

Una din ipotezele importante ale cercetarii s-a confirmat in urma demersului practic TV Romania 1 nefiind un post capabil sa corespunda cerintelor unei televiziuni independente, el a ramas in continuare "oficiosul" puterii (se pare ca ramane fidel acestei scheme de supunere la putere, indiferent de actorii ei, politica postului de aservire a "mai marilor zilei" ramanand chiar daca actorii s-au schimbat, comportamentul acestui post fiind in esenta constant - o continuare a stereotipurilor vechi). Desi intr-o forma mai voalata, televiziunea nationala ramane principalul agent al puterii in actiunea de influentare a opiniilor si atitudinilor cetatenilor. Lucru deosebit de grav, daca ne raportam la audienta mare a programelor de stiri ale TV Romania 1, tendinta de manipulare "grosolana" fiind transparenta in comentariile acestui post.

Televiziunile particulare nu s-au constituit in factori de contrapropaganda a televiziunii de stat, ele fiind axate pe divertisment si practicand la randul lor partizanatul politic si manipularea publicului. Desi prezinta alte versiuni ale stirii la cea oficiala, ele nu contracareaza efectul manipulator al TV Romania 1, ci chiar il intaresc, intr-un fel sau altul.

Ipoteza de baza a cercetarii s-a confirmat in demersul practic. Prin intermediul emisiunilor de stiri ale celor 5 canale TV, se realizeaza o veritabila manipulare a opiniei publice romanesti. stirile TV nu reusesc sa se ridice la exigentele unei media democratice, profesionale care sa ofere evenimentul brut, in cazul de fata tendintele interpretative ale evenimentelor social - politice dominand spatiul stirilor.

Faptul ca televiziunea ofera informatia comentata si interpretata, gata "preparata (asemenea vechiului regim totalitar care cosmetiza realitatea) evidentiaza clar tendintele de manipulare informationala, chiar daca publicul autohton nu are maturitatea celui occidental in selectia si interpretarea proprie a mesajului, prin actualul stil jurnalistic i se limiteaza individului posibilitatea de a alege, i se inoculeaza mesajul cu convingerea ca este cel adevarat.

Concluzia

TV Romania 1 nu si-a schimbat stilul jurnalistic in conditiile existentei concurentei, iar televiziunile PRO TV si Antena 1 nu reprezinta solutia la contracararea manipularii postului public, manifestand si ele, intr-o mai mica masura, tendinte de manipulare a opiniei publice. Pentru a releva adevarata dimensiune a manipularii opiniilor si atitudinilor indivizilor de catre mass - media, cercetarea ar trebui extinsa la nivelul intregii populatii si a tuturor mijloacelor de informare. Se poate ca presa scrisa, radioul, realitatile sociale si economice, sa contribuie la contrabalansarea tendintelor manipulative ale televiziunii.

Oricum, pluralitatea mijloacelor de informare si criticismul impartial al presei, reprezinta singurii factori de rezistenta la manipulare, un public bine informat va fi mai greu de manipulat, iar legea pietii va obliga televiziunile sa-si schimbe stilul jurnalistic, asigurand o informare corecta a persoanei.