Acoperirea Jurnalistica

Acoperirea Jurnalistica

Colectarea, editarea si difuzarea informatiei conform rigorilor legilor proximitatii, respectandu-se calitatile informarii. O acoperire jurnalistica corecta din punctul de vedere al rigorilor profesionale si ale deontologiei presupune investigarea evenimentului si transmiterea (difuzarea) informatiilor, atata timp cat evenimentul se deruleaza, in acelasi timp. o acoperire jurnalistica corecta presupune o tratare publicistica in concordanta cu importanta faptelor. Neconcordanta atrage de la caz la caz, Subinformarea sau pseudoinformarea sau parainformarea, suprainformarea, pana la diversiune, intoxicare, dezinformare.

Ariile acoperirii jurnalistice. Pentru Curtis D. MacDougall [1982;7], Jurnalismul prezinta un tablou al lumii intr-o continua si nesfarsita miscare; un tablou al oamenilor si al conduitelor lor:[o lume] comica, tragica, vicioasa, eroica, virtuoasa, altruista; initiativa, descoperire, calamitate, beneficiu, tristete, bucurie - viata omeneasca in toate schimbarile ei caleidoscopice [aparent] inexplicabile'.

Institutiile. Mai intai, institutiile grupate de jurnalistii si teoreticienii presei americane in sfera Public Affairs [probleme publice]: primarie, politie, justitie, invatamant, sanatate, religie-biserica, parlament, guvern, presedintie. Fiecare institutie este un domeniu reglementat de Constitutie, de legislatie, de regulamente in virtutea carora se petrec faptele/actiunile. Un domeniu populat' pe de o parte cu persoane investite (desemnate/alese) care actioneaza asupra altor persoane (comunitati, natiuni, grupuri socio-profesionale etc.).

Tot atatea 'harti' in miscare, cu 'forme de relief diverse, care interactioneaza. Actiunile care devin fapte diverse sau evenimente se petrec in limitele unui context (background}. In concordanta cu legislatia existenta, aceste institutii intra in relatii unele cu celelalte.

Primaria. Jurnalistul care o 'monitorizeaza' are de urmarit urmatoarele chestiuni importante. Persoanele sunt alese. Cum-cat isi respecta angajamentele asumate in timpul campaniei electorale. Ce rezolva-ce nu rezolva si de ce, in urbanism, ordine publica, de unde rezulta fapte care devin stiri. Cum este folosit bugetul: lucrari edilitare, tranzactii, investitii, impozite, taxe locale. Legalitate-ilegalitate, Rezulta evenimente care devin stiri. Programe, dezbateri intre persoanele institutiei, intre institutie si alte institutii, 'interpelarile' cetatenilor, ale gruparilor locale etc. - iata fapte care devin stiri. Faptele impun de la caz la caz, din perspectiva punerii in forma, texte numite stiri, relatari (initiativa apartine acelora care 'fac' stirea) sau interviuri, reportaje, anchete: initiativa apartine jurnalistilor.

in genere, aceste stiri nu sunt senzationale, dar sunt cat se poate de importante, pentru ca faptele care se petrec in aceasta sfera privesc direct viata zilnica a unei comunitati intregi.

Politie.

Apar aici cel putin trei unghiuri de abordare: legile, politistii, infractorii. Fiecare infractiune este o posibila stire. La fel, fiecare accident. Persoanele si actiunile lor pot fi obiectele stirilor, interviurilor, portretelor, reportajelor. De subliniat ca in fiecare domeniu, dar cu o serie de particularitati importante in ceea ce priveste primaria, politia si justitia, intra in actiune o serie de norme profesionale care functioneaza in relatiile jurnalistului cu sursele de informare, dar si cu suspectii - inculpatii - infractorii, dintr-o perspectiva dubla: deontologica si juridica. Respectarea prezumtiei de nevinovatie, evitarea detaliilor socante daca acestea din urma nu contribuie la intelegerea de catre public a faptelor, evitarea apologiei-incurajarii fie si discrete a infractionalitatii, evitarea cliseelor literare de genul 'hotul insetat de dreptate', 'societatea care este vinovata', 'prostituata plina de sensibilitate' etc. - pastrarea secretului anchetei, neinfluentarea ei etc.

Jurnalistul care are in sarcina politia, este si nu este un detectiv. Este, pentru ca trebuie sa afle toate faptele si detaliile care ii vor fi folositoare in text: cauzele faptelor, victimele, modul cum s-a operat, obiectele-armele folosite etc.

Nu este detectiv, pentru ca nu el trebuie sa rezolve infractiunea. De multe ori insa, aceasta distinctie este discutabila din urmatoarele motive: pe de o parte, politia are nevoie de discretie pentru a-si putea finaliza actiunile, pe de alta parte, jurnalistul este indiscret, pentru ca altminteri nu-si poate indeplini functiile de informare si de watch-dog.

Ce stiri apar in virtutea celei de-a doua functii? Stiri cu si despre politisti corupti, stiri despre incalcarea drepturilor omului si a legilor de catre politisti, stiri despre garantarea si respectarea dreptului la aparare etc.

Avantaje si (potentiale) pericole profesionale.

Curtis D. MacDougall [1982] - unul dintre clasicii teoriei presei de informare in SUA - considera ca 'politia este un loc excelent de antrenament pentru jurnalistul incepator', in acelasi timp insa, acesta 'trebuie sa lupte de-a lungul timpului impotriva cinismului si a descurajarii.' Acesta este doar unul din motivele pentru care in institutiile de presa bine organizate, jurnalistii nu investigheaza de la inceputul carierei si pana la pensie, o singura institutie.

Alte motivatii profesionale si manageriale care impun dinamica sarcinilor profesionale.

1) In timp, relatiile interpersonale care se stabilesc fatalmente intre jurnalist si sursele sale de informare, pot pune in pericol acuratetea informarii. Mai exact, exista conditii ce pot favoriza conflictul de interese.

2) Se evita rutinarea jurnalistului, 'tocirea simturilor sale profesionale'.

3) De-a lungul carierei, jurnalistul trebuie sa intre in relatii profesionale cu cat mai multe domenii de activitate. Numai asa experienta sa (culturala, existentiala) poate spori. Cu cat experienta sa este mai bogata, cu atat discernamantul - profesionalismul sau este mai mare, cu atat publicul este mai castigat.

Justitia.

In acest domeniu - ca in toate celelalte de altfel - cunoasterea de catre jurnalist a Codului Penal, a jurisdictiei civile, a legilor de organizare judecatoreasca, a procedurilor etc. sunt indispensabile. Cum indispensabila este respectarea altui set de legi si de principii: respectarea prezumtiei de nevinovatie, neinfluentarea anchetei si a procesului, cunoasterea in detaliu a tuturor 'regulilor jocului'.

Toate aceste din urma reguli se bazeaza pe respectarea unor norme (aparent) simple: de exemplu, in timpul unui proces, cazierul inculpatului, admitand ca el exista, poate induce presiuni nedorite din partea publicului asupra completului de judecata. Sau: inculpatul este prezumat nevinovat pana la pronuntarea sentintei definitive prin care este declarat vinovat, in aceasta ordine de idei, o serie de termeni incriminatori sau depreciativi vor fi evitati de catre jurnalist. Exemple: frauda, fraudulos, escroc, impatimit al jocurilor de noroc, contrabandist etc.

Regula fundamentala este aceeasi ca in cazul jurnalistului care are in grija politia. Nu jurnalistul stabileste vinovatiile, ci justitia. Mai mult decat in prima situatie, cel putin in planul principiilor, ar fi incalcat (si) principiul separarii puterilor in stat, chiar daca presa este o a patra putere (fourth estate) (mai mult in perspectiva simbolicului colectiv).

Tintele jurnalistului care abordeaza justitia: infractiunea, rechizitoriul, probele, legile invocate si la ce se refera ele, martorii, apararea, pedeapsa posibila (minima - maxima). Strunirea propriei afectivitati, a pasiunilor, a propriilor repere morale sunt esentiale pentru obtinerea neutralitatii prin care se evita influentarea justitiei.

Din perspectiva abordarii lor in presa, in legislatiile occidentale, anumite infractiuni si anumite tipuri de infractori au un regim aparte. In Franta, de pilda, functioneaza un intreg astfel de set de legi. Pomenirea cazierului este calomnie. Victima unui viol nu este identificata in presa, decat la cererea scrisa a acesteia si inregistrata la Ministerul de Interne. Minorii care fug de acasa sau din institutiile care ii ingrijesc nu sunt identificati in presa decat la cererea scrisa a parintilor, a institutiilor care ii ingrijesc sau a Ministerului de Interne. Minorul inculpat si judecat in fata unui tribunal nu este un eveniment pentru presa. (Altfel spus, acest tip de eveniment este supus cenzurii). [Cf. Lucien Solal et al., 1980].

Invatamant

Tinte de investigat: institutii, legea invatamantului, statutul cadrelor didactice vs. Codul Muncii. Programe de invatamant, invatamant de stat vs invatamant privat. Legile referitoare la atestarea si acreditarea institutiilor de invatamant. Evolutia sistemului prin raport cu 'comanda sociala': in primul rand, piata muncii. Corpul profesoral. Ierarhii profesional-administrative. Elevii, studentii. Viata campusurilor. Conflicte, greve, revendicari. Parintii, invatamantul minoritatilor (nationale, rasiale). Relatiile dintre acest sistem si guvern-parlament; relatiile cu Biserica; relatiile cu

institutiile culturale etc. Dinamica profesionala-stiintifica: congrese, simpozioane, sesiuni de comunicari, dezbateri. Autonomia universitara. Dinamica administrativa: cladiri, dotare. Sponsorizari. Relatiile cu Primaria. Relatiile cu Politia etc. etc. Ca si in situatia primariei, de cele mai multe ori, stirile nu sunt senzationale, dar importanta lor nu trebuie demonstrata, ci doar (re)amintita.

Aceasta/valoare profesionala este un bun castigat al jurnalismului civic.

Sanatate.

Tintele de investigat. Spitalele de urgenta. Tipuri de accidente, cauze, persoanele implicate. Sistemul asigurarilor sociale. Industria farmaceutica. Tratamente. Interventii chirurgicale spectaculoase. (Exemplu: intr-un trecut nu foarte indepartat la scara istorica, dar preistoric din perspectiva proximitatilor media, in anii 60, primul transplant de cord). Sistem de stat vs. privat. Buget. Folosirea lui legala-ilegala. Cercetarea medicala. Simpozioane, mese rotunde etc. Scandaluri profesionale, administrative, juridice in lumea medicala. Sunt de subliniat trei chestiuni in acest domeniu.

1) Din enumerarea de mai sus, rezulta ca apar situatii-zone-domenii in care, de fapt, intra in actiune jurnalistul specializat care cunoaste foarte bine limbajele de specialitate, si deci este capabil sa le traduca (corect) intr-un limbaj accesibil.

2) In zona cercetarii medicale-farmaceutice se impune drept regula jurnalistica, inca o data, controlarea propriilor emotii, pentru a nu induce publicului sperante (deocamdata) desarte in situatii disperate (cancer, SIDA etc.).

3) Evitarea publicitatii mascate vs o personalitate medicala (un chirurg celebru, un spital celebru etc.) o institutie, o firma producatoare de medicamente.

Din perspectiva jurnalismului de interpretare (Interpretative Reporting): tendintele sistemului, tendinte in industria producatoare de aparatura medicala, tendinte in cercetarea industriilor de medicamente (revalorizarea tratamentelor naturiste, descoperirea unor noi elemente chimice cu valoare terapeutica, recuperarea unor scoli de medicina precum acupunctura etc.).

Un domeniu special din perspectiva acoperirii jurnalistice il reprezinta psihiatria inspre (sau in contact cu) patologia.

1) intai de toate, jurnalistul trebuie sa fie un bun psiholog. Dialogul direct cu sursa de informare este de o importanta vitala pentru jurnalistul care colecteaza informatia, printre altele, pentru ca isi poate observa direct interlocutorul: limbajul nonverbal (tinuta, miscari, mimica, expresia privirii), toate acestea fiind semne ale starii de spirit, ale temperamentului interlocutorului, in plus, toate acestea il ajuta pe jurnalist sa-si aleaga tactica cea mai adecvata in timpul dialogului folosind observatia si empatia.

2) Jurnalista! va trebui sa distinga intre treptele afectiunilor psihice. De exemplu, un sindrom depresiv nu este nebunie; la fel, afectiunile psihosomatice.

Moartea. Sinuciderea.

1) Asa cum jurnalistul nu este nici politist nici judecator, el trebuie sa fie precaut inainte de a lansa (fie si) ipoteza ca medicul este vinovat de moartea unui pacient. Domeniul (medical) are in mod cert propria organizare interna. Pe scurt, intr-o atare situatie, jurnalistul trebuie sa astepte concluziile Colegiului Medicilor si, eventual, ale justitiei. Toate acestea insa nu-l vor impiedica sa-si exercite functia de paza (si de supraveghere).

2) in functie de situatie, textul cerut de acest tip de eveniment poate fi necrologul. Trei chestiuni trebuie avute in vedere.

2.1) Daca necrologul este text de informare (si nu editorial-necrolog, text apartinand jurnalismului de opinie), strangerea datelor biografice este prima etapa.

2.2) Adunarea marturiilor despre persoana decedata este o alta etapa.

2.3) in fine, cel mai dificil lucru este alegerea si pastrarea tonului adecvat: nici elogios, nici defaimator. Tonul va fi adecvat, printre altele, daca faptele bune ale decedatului si acelea discutabile sau chiar rele, sunt puse in echilibru.

Cat priveste sinuciderea, orice jurnalist minim profesionalizat stie ca:

1)Un deces este sinucidere (sau crima) numai dupa ce apare certificatul medico-legal;

2) Ca supravietuitorii trebuie protejati. O serie intreaga de libertati apar insa, in cazul sinuciderii unei personalitati publice, mai ales daca se poate crede ca actul este in legatura cu activitatea sa politica (financiara, administrativa etc.).

Religia. Biserica.

* Avem aici in vedere stirile din acest domeniu, care sunt in relatie cu alte sfere ale societatii: politica, scoala, dezbateri publice ( de exemplu, in unele tari, dezbaterea legata de legalizarea avortului, in altele - Irlanda - despre legalizarea divortului). O alta directie de abordare se refera la relatiile dintre religii (catolicii vs protestanti in unele tari sau - in Romania - dintre ortodocsi si greco-catolici).

Relatiile dintre religii si secte. Si, in mod normal, actiunile unor persoane (enoriasi-slujitori ai bisericii) care, intr-un fel sau altul, devin stiri.

Eroarea de evitat si aici, ca si in orice alt domeniu, este generalizarea eronata: actiunea blamabila a unei singure persoane nu indica participarea intregii institutii.

Parlamentul.

1) Fiecare parlamentar trebuie cunoscut: biografie, cariera politica, convingeri personale, particularitatile (geografice, sociale, economice etc.) ale circumscriptiei pe care o reprezinta;

2) Grupul parlamentar din care face parte;

3) Relatiile grup parlamentar-partid (+aliantele partidului);

4) Reguli, regulamente ale Camerelor;

5) Comisiile parlamentare;

6) Componenta lor (persoane, partidele din care fac parte, proportia lor);

7) Legile care se dezbat. Domeniile pe care ele le reglementeaza;

8) Noile legi: relatiile lor de complementaritate cu acelea deja existente;

9) Declaratiile politice. Interpelarile.

10) Urmarirea raspunsurilor la interpelari;

11) Comisiile parlamentare de ancheta;

12) Relatiile Parlamentului cu celelalte puteri;

13) Lobbyexiem. Intern. Grupuri de presiune. Grupuri de interese care actioneaza asupra partidelor-grupurilor parlamentare;

14) Participarea in institutiile internationale (Parlamentul Europei);

15) Contacte internationale;

16) Agenda saptamanala;

17) Declaratii de presa, conferinte de presa, comentarii, interventii etc.;

18) Retorisme parlamentare. Polemici. Atacuri. Dispute;

Interventii memorabile;

Fisier pentru fiecare parlamentar in legatura cu activitatea sa (interventii, propuneri legislative), foarte utile, mai ales in acele tari unde votul este uninominal;

21) Activitatea parlamentarilor in circumscriptia pe care o reprezinta, in masura in care aceasta retea de informare jurnalistica functioneaza, se poate ajunge dincolo de stirile zilei, la jurnalismul de interpretare, la dezbaterea publica constructiva prin intermediul presei a unor chestiuni-aspecte-reglementari de interes general.

Guvernul.

Fiecare membru al cabinetului este o personalitate marcanta. Deci biografia si cariera profesionala-politica vor fi domenii de neocolit de culegere a informatiei.

2) Activitatea fiecarui minister.

3) Agenda internationala.

4) Contacte, negocieri, contracte.

5) Urmarirea aplicarii in practica a hotararilor ministerelor-guvernului.

6) Declaratii. Interviuri, conferinte de presa.

7) Initiative legislative.

Un loc privilegiat il ocupa activitatea diplomatica, a carei abordare impune si urmatoarele directii de investigare:

7.1) Agenda diplomatica.

7.2) Functionarea institutiilor-organizatiilor internationale (NATO, ONU, UE etc.).

7.3) Negocieri, contracte, tratate.

7.4) Reprezentarea tarii in .manifestarile internationale.

Presedintie. Este neindoielnic, institutia cea mai proeminenta. Tinte de investigare.

l) Prerogativele constitutionale.

2) Activitatea diplomatica.

3) Interventii in scopul armonizarii functionarii puterilor statului.

4) Promulgarea legilor. 'Stire inseamna ce a facut presedintele, ce face sau ce planuieste sa faca. Reporterii fac stiri din propria observatie, dar ea este foarte ingradita'. [Richard Davis, 1992; 152].

Alte categorii de institutii. Partide. Aliante politice.

Din totdeauna, si in prezent, evenimentul politic - si in primul rand, actiunile puterii politice - sunt in prim-planul sumarelor media. De aceea, tintele investigarii jurnalistice sunt multiple.

l)Persoane, biografii, activitate politica;

2) Statutul partidului;

3) Doctrina;

4) Programul politic;

5) Structura interna, functionarea partidului;

6) Aliante;

7) Congrese;

8) Grupul de interese pe care il reprezinta partidul;

9) Declaratii de presa, conferinte de presa, interviuri.

Campania electorala reprezinta momentul cel mai important in viata oricarui partid.

Tintele investigarii:

1) Legea electorala;

2) Persoanele care candideaza;

3) Evaluarea-comentarea sondajelor de opinie;

4) Evaluarea continutului propagandistic prin raport cu doctrina partidului si cu posibilitatea de a realiza practic promisiunile electorale.

Investigarea-reperarea surselor de finantare. Legalitate-ilegalitate. Din perspectiva jurnalismului de informare corect, in relatarea si in

interpretarea evenimentelor politice din timpul campaniei electorale si din perioada dintre campanii, 'este interzisa interpretarea faptelor politice in conformitate cu teoriile politice preferate'. [Curtis D. MacDougall, 1982; 390].

in sfera jurnalismului de opinie insa, este evident ca editorialistul, comentatorul politic au libertatea sa judece fenomenele in functie de o scara de valori asumata.

Sindicatele.

Reprezinta - cel putin teoretic - contraponderea in activitatea sociala-economica, partenerul de dialog - negociere sau adversarul guvernului si patronatului. Tintele investigarii publicistice.

1) Liderii. Biografii, cariera profesionala, cariera sindicala;

2) Organizarea-forta sindicatului - confederatiei;

3) Negocieri cu guvernul, respectiv, cu patronatul;

Initiative-propuneri legislative;

5) Manifestatii, mitinguri, greve;

6) Declaratii, conferinte de presa, interviuri.

Organizatiile neguvernamentale (ONG).

Intr-o societate democratica, reteaua ONG-urilor reprezinta societatea civila. Din nefericire insa, activitatea lor este subreprezentata in media din Romania de azi. Tintele predilecte ale investigarii jurnalistice a activitatii ONG-urilor.

1) Identificarea completa a ONG-ului: titulatura, locul in care actioneaza, obiectul-domeniul activitatii (organizatie feminista, pentru apararea drepturilor copiilor handicapati etc.);

2) Scopul actiunilor;

3) in ce masura un ONG exercita o presiune asupra altor institutii: de la caz la caz, minister(e), politie, biserica, parlament etc.

Rezultatele actiunilor lor (participarea la rezolvarea problemelor comunitatii, de pilda);

5) Mese rotunde, simpozioane, declaratii, conferinte de presa etc.;

6) Legalitatea actiunilor;

7) Legalitatea sponsorizarilor;

8) Legalitatea folosirii fondurilor.

Institutiile culturale.

Cate tipuri de institutii, tot atatea domenii din care pot proveni stirile. Teatre, case de film, studiouri de inregistrari, institute de cercetare, edituri, fundatii culturale etc. Tinte specifice:

Evenimentele: lansari de carte, de disc, premiere teatrale, cinematografice, de opera etc.; festivaluri, saloane, targuri. Adeseori se inregistreaza apropieri periculoase de publicitatea mascata.

2) Vedetele, starurile, noi realizari, premii, decese etc.

3) Latura financiar-administrativa a functionarii acestui tip de institutii;

4) Sponsorizari. Legalitatea lor.

5) Declaratii, interviuri, conferinte de presa.

6) Textele prin care publicul se poate informa in aceste domenii sunt diverse: stiri, analize, note de lectura, reportaje, interviuri, - toate acestea apartinand sferei jurnalismului de informare.

Alte domenii de activitate.

incepand aproximativ cu anii 60, in fata jurnalistilor au aparut o serie intreaga de probleme noi si complexe.

Afaceri. Finante.

Activitatea acestui tip de reporter difera mult de 'aceea a reporterului care, de pilda, monitorizeaza justitia. Reporterul - de fapt, jurnalistul specializat in afaceri - are de urmarit nu atat fapte punctuale, cat o informatie - un set de informatii care intra in combinatie cu alte informatii provenind de la alte surse, in plus, este vorba despre un domeniu abstract. Tintele investigarii jurnalistice.

1) Tipul afacerilor;

2) Rezultatul negocierilor. Contracte. Conditiile stipulate.

3) Managementul bancar.

4) Evolutia monetara.

5) Investitii.

6) Piete.

7) Productie - publicitate - vanzare.

8) Dependente economice.

9) Institutii financiare internationale.

10) Cotatii bursiere.

11) Dinamica inflatiei. PIB.

12) Productie vs. consum.

13) Balanta export-import.

14) Dinamica personalului.

15) Tranzactii spectaculoase.

16) Crize financiare-monetare.

17) Miscarile revendicative ample si urmarile lor in planul financiar si al afacerilor.

18) Tendinte.

19) Expertii. Atitudinile lor, reactiile, consideratiunile lor.

Scandaluri.

21) Coruptie, contrabanda, evaziune fiscala.

Stiinta.

'Jurnalistii contemporani nu sunt usor de scuzat pentru contributia lor la perpetuarea ignorantei si a superstitiei prin horoscop, astrologie, vizionarism, ghicitul norocului, al viforului, perceptia extrasenzoriala, vrajitorii, spiritism, case bantuite de stafii, miracole, premonitii, reincarnari, profetii, OZN-uri, Loch Ness si alti monstri marini, animale fabuloase, farmece si alte asemenea texte senzationale si isterice'. [Curtis D. MacDougall, 1982; 511].

Doua sunt obstacolele cele mai importante in calea abordarii stiintei de catre jurnalist.

1) Neincrederea omului de stiinta in capacitatea jurnalistului de a intelege corect si de a redacta textul fara a cobori continutul stiintific in senzationalism.

2) Dificultatile conceptuale ale domeniului. Iesirea din impas depinde in buna masura de oamenii de stiinta care mai intai, ei insisi ar trebui sa-si traduca jargonul intr-un limbaj accesibil. Pe de alta parte, conlucrarea omului de stiinta cu jurnalistul specializat raspunde unei curiozitati-asteptari sporite din partea publicului.

Problemele mediului.

Exista pe de o parte, evenimentele - stirile care anunta progresul tehnologic-dezvoltarea economica etc. De cealalta parte, mai ales incepand cu anii 60, organizatiile ecologiste, intr-o vreme, in unele tari occidentale, partidele ecologiste, dar si cercetarea stiintifica au generat o serie intreaga de dezbateri care, la randul lor, au devenit evenimente de presa in legatura cu pericolele degradarii mediului (a aerului, a apei, a pamantului), pericolele accidentelor nucleare, ale folosirii excesive a ingrasamintelor chimice etc.

Pe scurt, tehnologizarii rapide - uneori inspaimantatoare, ii este opus un curent - o stare de spirit favorabile 'intoarcerii la natura'.

Sportul.

Jurnalistii sportivi sunt privilegiati fata de colegii lor. Mai intai, sportul este un spectacol social. Mari evenimente sportive sunt urmarite datorita televiziunii, practic, in cea mai mare parte a planetei. Pe de alta parte, numeroase sporturi au devenit o afacere fabuloasa. Prin media, sportul a devenit un spectacol accesibil (aproape) oricui, si o afacere ca oricare alta. Prin rubricile ce ii sunt consacrate in presa tiparita, prin spatiile care i se acorda in grilele programelor de televiziune, prin publicatiile si canalele specializate, jurnalismul sportiv a devenit in realitate, un domeniu jurnalistic de sine statator ilustrat prin toate modalitatile de exprimare jurnalistica.

1) Stiri.

2) Relatari.

3) Reportaje.

4) Interviuri.

5) Portrete.

6) Anchete.

7) Fotografie.

8) Managementul sportiv (profesional + economic) aduce si jurnalismul economic in aceasta zona.

9) Sportivi, antrenori, arbitri, iata personalitatile care 'fac' stirea sportiva.

10) Sponsorizarea - publicitatea sunt mult mai libere in presa sportiva -in transmisiile sportive.

11) Medicina sportiva, industria de echipament sportiv - iata directiile jurnalismului stiintific din interiorul jurnalismului sportiv.

Petrecerea timpului liber (loisirs).

Este domeniul care a generat presa de timp liber.

1) Colectii-colectionari (filatelie, numismatica, pasari, pesti etc.);

2) Bricolaj;

Gradinarit;

4) Animale de casa;

5) Antichitati;

6) Turism;

7) Drumetii;

Vanatori;

9) Pescari;

10) Decoratiuni interioare etc.

Intamplari. Dezastre. Catastrofe.

Amploarea acestui tip de eveniment - in genere, neanticipat - impune mobilizarea unei intregi echipe de jurnalisti.

1) Descriere;

2) Cauze;

3) Pierderi omenesti;

4) Pierderi materiale;

5) Organizatii-institutii implicate: Politie, Pompieri, Crucea Rosie, Medici;

Supravietuitori;

Anchete: cauze previzibile, lucrari neefectuate (diguri, poduri etc.); defectiuni in organizarea si actiunile institutiilor chemate sa intervina;

8) Fenomene sociale care apar: jafuri, spaima colectiva, panica;

Deschideri spre viitor: reluarea vietii normale, reconstructie etc. Genurile jurnalistice vor fi diverse, iar armonizarea lor este - in principiu -sarcina conducatorului echipei de jurnalisti: stiri, follow-up, reportaj, portret, interviuri, anchete, fotografii, grafice, statistici.

Greve. Mitinguri ample.

1) Cauze;

2) Revendicari;

3) Pierderi care rezulta din incetarea activitatii;

4) Efectele revendicarilor asupra altor categorii socio-profesionale;

5) Bilantul miscarilor revendicative;

Perspective: patronat, grevistii; legislatia poate fi completata-imbunatatita?

Nu numai evenimentele clar spectaculoase fac obiectul stirii, ci si curentele de idei sociale, politice, etnice, minoritare.

Exemple:

1) Miscarea feminista vs. avort vs. Biserica vs. legislatie;

2) Miscarea feminista si lupta impotriva discriminarii sexiste;

Minoritati: etnice, religioase, rasiale, sexuale. Toate aceste stari conflictuale pot degenera in alte tipuri de evenimente: violente; razboi civil; terorism.

Razboaiele.

Problemele acoperirii jurnalistice a acestui tip de eveniment sunt mult mai dificile.

1) Riscurile-sacrificiile jurnalistilor pot fi maxime;

2) 'Conditiile de lucru' sunt -evident - extrem de dificile;

3) Relatia jurnalist-sursa de informare (id est, cenzura militara) este una de dependenta. Cu toate acestea, corespondentul de razboi reprezinta pe drept cuvant, fatetele de eroism, abnegatie si entuziasm ale jurnalismului de informare.

Avantajele profesionale ale acoperirii jurnalistice sistematice.

Familiarizarea cu sursele-problemele dintr-o institutie - dintr-un domeniu face ca evenimentele neanticipate care pot sa para neofitului rodul hazardului, sa fie, de fapt, in buna masura (evenimente) anticipate de catre jurnalist. De aici, posibilitatea ca el sa reactioneze prompt, cu discernamant. Astfel, una din calitatile informarii - promptitudinea - poate fi atinsa (aproape) fara gres.

in fond, noteaza Douglas A. Anderson si Bruce D. Ithule [1986; 3], 'scopul tuturor editorilor si jurnalistilor este sa ofere cititorilor cel mai bun produs posibil intr-un timp si intr-un spatiu limitate'.

Deziderat ce pare simplu de indeplinit, dar nu este (totdeauna). Judecata personala (a reporterului - a editorilor) este chemata sa aleaga in fiecare moment intre 'ce este important si ce este nou'. Aceasta optiune al carei rezultat este de fapt sumarul ziarului, este una din dificultatile notabile ale profesiunii. [Andreas Freund, 1991; 67].

'Gradele evenimentialitatii' se coaguleaza in textul jurnalistic in jurul a doua notiuni cheie: calitatile stirii si legile proximitatii.