Ancheta. Definitii

Ancheta. Definitii

Exista diferente notabile - uneori, chiar fundamentale - intre ancheta jurnalistica (practica europeana) si Investigative Reporting (practica nord-americana). De aceea, le vom trata separat.

'Ancheta este o demonstratie - considera Michel Voirol [1992; 58], in consens cu buna parte din teoreticienii presei din Franta. Reportajul arata, ancheta demonstreaza. Subiectul reportajului este spectacolul unui eveniment, subiectul anchetei este o problema.'

in acest context, o problema inseamna o disfunctie sau o chestiune complicata care trebuie lamurita/explici tata pentru public. In prima situatie, ancheta este o dezvaluire ('o demascare'). In a doua ipostaza, ea capata atributele dezbaterii. Indiferent ca este vorba despre cea dintai sau de a doua situatie, legile decuparii evenimentului functioneaza cu strictete: subiectul/ tema de actualitate trebuie sa se inscrie in sfera evenimentului. Este obligatoriu sa intereseze un numar mare de oameni. Altminteri, o dezvaluire care intereseaza prea putin colectivitatea, se apropie mult de vendetta sau invers - de propaganda/publicitate. In ambele situatii, este o tentativa de manipulare.

Subiectele de ancheta apar foarte des in realitatea cotidiana. Iar etapele realizarii anchetei sunt in numar de cinci, considera acelasi Michel Voriol [1992; 59].

1) Formularea intrebarii, pornind de la o problema adevarata (exemplu: furtul unor tablouri de mare valoare dintr-un muzeu: 'Cum au fost furate?');

2) Bilantul informatiilor existente [predocumentarea];

Formularea ipotezei de lucru;

4) Verificarea ipotezelor pe teren [- contactarea surselor = documentarea];

5) Concluzia la care se ajunge.

Evident, ancheta corect condusa poate ajunge la concluzii care nu au fost niciodata anticipate. Si, ca orice demers logic (stiintific), ipoteza trebuie pas cu pas verificata, in cazul anchetei, verificarea ipotezei se realizeaza prin informatiile colectate, controlate prin incrucisarea surselor, pana cand se ajunge la nucleul dur al informarii.

In faza redactarii si a punerii in pagina, ancheta care conduce spre dezbatere devine - ca si grand reportage - o suma a genurilor. Textul principal care contine mesajul esential (formularea problemei, ipoteza, verificarea, solutia/concluzia) este inconjurat de diferite texte (interviuri cu martori, cu persoane implicate, cu experti etc.), texte de context - istoricul problemei, extrase din legi etc. si ilustratii - mai ales, tabele, grafice, documente in facsimil, incat fiecare text corespunde unei verigi (unui pas) a(l) demonstratiei.

in acelasi timp, fiind un gen de informare aprofundata (tinta ei esentiala: raspunsul fundamentat, complet, la intrebarea de ce?) - ancheta trebuie sa se incadreze riguros in regulile informarii profesionale: promptitudine, informatie corecta, completa, onesta, echilibrata. Acesta este un aspect.

Un al doilea aspect are in vedere publicul tinta. Cui i se adreseaza ancheta? Aparent paradoxal, de foarte multe ori, ancheta nu ii tinteste pe cei direct implicati in problema, desi tocmai ei sunt 'personajele' textului. O ancheta pe tema copiilor strazii ar fi in zadar tintita catre acestia si catre familiile lor. in mod normal, pe ei presa nu ii atinge, in schimb, apar multe alte tinte ce pot fi grupate intr-un singur termen: diferiti factori responsabili:

1) Scoala;

Biserica;

3) Ministerele implicate;

ONG-uri;

5) Legislativul - in masura in care ancheta demonstreaza ca problema se cronicizeaza si tinde sa se agraveze si din cauza lacunelor/imperfectiunilor legislatiei existente;

6) Situatia infierilor.

intr-un fel sau altul, toti acesti factori reprezinta interesele (preocuparile) comunitatii/opiniei publice. Prima lor datorie este sa verifice prompt informatiile transmise prin presa, in zonele lor de competenta. A doua datorie este sa comunice.

1) in ce masura informatiile se confirma;

2) in ce consta reactia, care sunt actiunile concrete in vederea atenuarii/ rezolvarii problemei. Daca reactia intarzie sau este ambigua, vaga, abstracta, presa are o alta tema de ancheta: cum functioneaza aceste institutii? Mai exact: de ce nu functioneaza corect, eficient, onest? Aceasta a doua tema ar avea un impact si mai mare asupra publicului.

Philippe Gaillard [1986; 75-76] are o viziune foarte apropiata de aceea a lui Michel Voirol. 'Ancheta- afirma autorul - se aplica subiectelor la ordinea zilei, dar in marginea stirilor, a actualitatii calde [aprofundandu-le]. Trateaza mai mult sau mai putin profund o problema destul de vasta sau un aspect al ei. Ancheta are drept scop aprofundarea unei probleme, Cel mai adesea economice, sociale sau culturale. Este foarte riguros organizata'

Doua ar fi etapele anchetei: 'ancheta generala care nu se redacteaza, pentru ca ar fi plicticoasa pentru cititor si ancheta jurnalistica, o reflectare vie a celei dintai. Aceasta din urma consta dintr-o suita de interviuri sau de mese rotunde si de reportaje. Din acest ansamblu - aceasta este arta - trebuie sa se degaje o idee generala conforma cu realitatea descoperita'