CONCEPTUL DE AUDIOVIZUAL

CONCEPTUL DE AUDIOVIZUAL

Termenul este relativ nou in industria presei si este determinat de aparitia in categoria mijloacelor de comunicare a radiourilor si telviziunii in dezvoltare numerica de masa si ceea ce ii este specific, este dat de norma de reglementare.

Pentru a obtine o licenta pentru un post radio sau tv managerul respectivei institutii de presa trebuie sa prezinte Consiliului National al Audiovizualului o grila de programe specifica orientarii pe care acesta vrea sa o dea postului radio sau tv (generalist sau specializat).

Grila de programe prezentata la CNA are spatii orare in interiorul carora se concep si se realizeaza emisiuni. CNA reglementeaza, normeaza, intervine, sanctioneaza respectarea grilei de programe si continutul acestei grile in masurqa in care nu sunt aduse atacuri la persoane, la demnitate, la dreptul la imagine, protectia copilului, respectarea unor norme de publicitate.

Consiliul National al Audiovizualului este autoritatea nationala care supravegheaza. Coordoneaza, normeaza spatiul audiovizual. Acesta este constituit din totalitatea frecventelor de radio si televiziune de pe teritoriul unei tari.

La Bruxelles functioneaza o comisie care reglementeaza spatiul audiovizual din Uniunea Europeana, iar normele si reglementarile acestei comisii sunt preluate de autoritatile nationale.

In Romania, CnA ii precizeaza jurnalistului regulile pe care trebuie sa le respecte. De exemplu: intre anumite ore nu se pot aduce in discutie anumite teme, sau intr-un interval orar precizat programele si emisiunile tv nu pot fi difuzate decit cu sigle de avertizare ori ca anumite produse comerciale nu pot sa faca obiectul unor spoturi publicitare.

CNA este constituit si in ideea de a produce prin aceste norme, recomandari si sanctiuni comportamente civice atat din partea radiodifuzorilor (posturile de radio si telviziune) cat si din partea radioascultatorilor si telespectatorilor.

Dupa anii '90 explozia informationala pe plan modial a obligat jurnalistul sa selecteze informatiile dupa anumite criterii. In Romania spatiul audiovizual a fost atat de mult amplificat ca numar de statii de radio si televiziune incat capacitatea de reglementare a CnA uneori nu reuseste sp faca fata.

Dupa obtinerea licentei de emisie modalitatea generala de lucru este aceiasi: scoaterea proiectelor pentru emisiuni la licitatii. Acest tip de licitatii se desfasoara ca modalitate tehnica identic atat la canalele audiovizuale private, comerciale, cat si la cele publice, dar din punct de vedre al continutului cererile de oferta sunt diferite.

Canalele de radio si televiziune se clasifica dupa anumiote criterii:

teritoriu ( suprafata de acoperire prin difuzare ):

locale;

zonale;

nationale;

regionale;

internationale.

continutul programelor:

canale radio - tv generaliste cum ar fi serviciile publice de radio si televiziune la care sa adauga posturilr comerciale Antena 1si Pro Tv;

canale radio - tv specializate sau canalele de nisa care s-au multiplicat in ultimii ani, ele au fost create dupa rezultatele cercetarilor sociologice, in functie de interesul publicului. Exemple:

canale specializate in filme documentare - Discovery;

muzica - MTV, VH1, Atomic Tv;

stiri: CNN, Realitatea tv, Antena 3, N24;

sport: Telesport, Eurosport, etc;

desene animate: Cartoon Network, Jetix;

Canalele de radio si televiziune specializate au influentat prin modul de sustinere in mod deosebit al stirilor conceperea si realizarea stirilor de la celelalte canale. Exemplu modelul CNN preluat de stirile Pro TV.

tipul de proprietate:

private reprezenate de firme comerciale;

publice.

Posturile de radio si televiziune publice functioneaza dupa legi organice de reglementare care impun anumite norme si proceduri de selectie a conducerii. In lege sunt cuprinse obligatiile serviciilor publice din punct devedere editorial de a informa publicul desprea ctivitatea puterilor statului, puterii care este la guvernare si opozitiei in procente stabilite in functie de numarul de parlamentari.

Este nevoie de acest cadru normativ deoarece jurnalismul audiovizual desi, din punct de vedere al conceptiei si creatiei in mintea celui care gandeste materialul jurnalistic este asemanator cu cel din presa scrisa, totusi din punct de vedere al capacitatilor pe care le au mijloacele de comunicare prin care ajung la destinatar, la radioascultator, la telespectator, ele sunt total diferite.

Audiovizualul in Romania

In conformitate cu prevederile Legii audiovizualului nr.504/2002, difuzarea unui serviciu de programe de catre un radiodifuzor aflat in jurisdictia Romaniei se poate face numai in baza licentei audiovizuale si, dupa caz, si a licentei de emisie.

Licenta audiovizuala se elibereaza fie in baza unui concurs, in cazul unui serviciu de programe difuzat pe cale radioelectrica terestra, fie in baza unei decizii a Consiliului, in cazul unui serviciu de programe difuzat prin orice alte mijloace de telecomunicatii.

Licenta audiovizuala se acorda pentru o perioada de 9 ani, atat in domeniul radiodifuziunii sonore, cat si in cel al televiziunii. Termenul curge de la data obtinerii autorizatiei tehnice de functionare, in cazul difuzarii pe cale radioelectrica terestra; de la data obtinerii deciziei de autorizare audiovizuala, in cazul difuzarii prin orice alte mijloace de telecomunicatii. Licenta poate fi prelungita pentru o perioada de inca 9 ani, in conditiile stabilite de Consiliu.

Consiliul National al Audiovizualului s-a preocupat sa dezvolte, prin acordarea de licente si decizii de autorizare audiovizuale pentru operatorii de radio si televiziune si avize de retransmisie pentru televiziunea prin cablu, o piata audiovizuala libera, pluralista si concurentiala in Romania.

Televiziune

Pana in prezent*, pe teritoriul Romaniei exista un numar de 349 licente audiovizuale acordate pentru difuzarea programelor de televiziune (338 pentru radiodifuzorii de drept privat si 11 pentru radiodifuzorul de drept public - Societatea Romana de Televiziune).

Dintre cele 338 licente audiovizuale acordate radiodifuzorilor de drept privat, un numar de 257 licente sunt pentru difuzarea pe cale radioelectrica terestra (218 de putere mica si 39 de putere mare) iar 81 pentru difuzarea programelor prin satelit.

Referitor la emisia terestra, este de mentionat ca cinci dintre societatile private titulare de licente audiovizuale, detin un numar cuprins intre 17 si 38 licente fiecare, constituindu-se astfel 5 retele cu acoperire nationala.

Revista Forum nr.4/2006

Exista 5 programe de televiziune care sunt difuzate atat pe cale radioelectrica terestra, cat si prin satelit, societatile titulare detinand ambele tipuri de licente audiovizuale pentru un singur program.

Serviciile de programe de televiziune cu emisie terestra, ofera telespectatorilor numai programe generaliste, spre deosebire de cele cu emisie prin satelit ale caror programe sunt diversificate dupa cum urmeaza: 31 generaliste, 16 de film (1 pentru copii), 11 de muzica, 4 de stiri si 4 de sport, cate 3 de teleshopping, business respectiv cu tematica religioasa, 2 culturale, 2 universitare, 2 utilitare si cate unul dedicat copiilor, femeilor, turismului respectiv pentru meteo.

Dintre cele 11 licente audiovizuale pe care le detine Societatea Romana de Televiziune, 4 sunt cu emisie pe satelit (3 generaliste si 1 cultural) si 7 cu emisie terestra, 5 fiind cu acoperire regionala, acordate Studiourilor teritoriale.

Radiodifuziune

Consiliul National al Audiovizualului a acordat pana in prezent 629 licente audiovizuale pentru difuzarea pe cale radioelectrica terestra a serviciilor de programe de radiodifuziune si 31 licente audiovizuale pentru difuzarea serviciilor de programe de radiodifuziune prin intermediul satelitului.

Radiodifuzorii de drept privat detin un numar de 612 licente audiovizuale pentru difuzare radioelectrica terestra in FM si AM (16 licente in AM) si 29 licente audiovizuale pentru difuzarea prin intermediul satelitului.

In aceste conditii se pot evidentia urmatoarele aspecte:

Au fost acordate doua retele in FM cu acoperire nationala alcatuite din 44, respectiv 37 de statii de emisie

Exista un numar de 97 licente audiovizuale acordate pentru posturi confesionale (4 licente audiovizuale pentru difuzarea prin satelit), dintre care Biserica Ortodoxa Romana detine 37 licente audiovizuale (una pentru difuzarea programelor audiovizuale prin intermediul satelitului)

9 societati comerciale detin peste 20 de licente audiovizuale, respectiv 54, 42, 40, 27, 25, 23, 22, 21, putand fi considerate retele cu acoperire regionala sau chiar nationala

O atentie deosebita a fost acordata receptiei serviciilor de programe de radiodifuziune straine, astfel ca Radio France International este retransmis de un radiodifuzor care detine 5 licente audiovizuale (una pentru satelit), BBC este retransmis de un radiodifuzor care detine 2 licente audiovizuale, Deutsche Welle este retransmis de un radiodifuzor care detine o licenta audiovizuala

Consiliul National al Audiovizualului a acordat 6 licente audiovizuale destinate difuzarii terestre a serviciilor de programe in principalele centre universitare din Romania: Bucuresti (2), Cluj-Napoca, Galati, Timisoara si Targu Mures.

Societatea Romana de Radiodifuziune - radiodifuzorul de drept public - detine 17 licente audiovizuale pentru difuzarea terestra si 2 licente audiovizuale pentru difuzarea prin intermediul satelitului a serviciilor publice de radiodifuziune.

Dintre acestea, 2 licente audiovizuale sunt destinate celor doua retele in FM cu acoperire nationala alcatuite din 65, respectiv 51 de statii de emisie, celelalte fiind acordate pentru difuzarea serviciilor publice de radiodifuziune (programele studiourilor teritoriale) prin retelele regionale sau statiile locale in AM si FM.

Avize de retransmisie

In conformitate cu prevederile Legii audiovizualului nr. 504/2002, un distribuitor de servicii de programe are dreptul de retransmisie printr-o retea de telecomunicatii specificata a unor servicii de programe de radiodifuziune sonora si sau televiziune numai pe baza avizului de retransmisie.

Pana in prezent pe teritoriul Romaniei exista 4865 de avize de retransmisie a programelor de televiziune care deservesc 9639 de localitati. Au solicitat si primit aviz de retransmisie in sistem DTH un numar de 6 societati.

Distribuitorii care retransmit servicii de programe prin retele de telecomunicatii au obligatia de a include si de a retransmite programele Societatii Romane de Televiziune: TVR1, TVR2, TVR Cultural. Programele radiodifuzorilor privati, aflati sub jurisdictia Romaniei, a caror retransmisie este obligatorie in limita a 25% din totalul programelor retransmise, se stabilesc in ordinea descrescatoare a audientei (rating). Principalele servicii de programe, care se retransmit in retelele de telecomunicatii, in afara celor romanesti sunt: Discovery Channel, Animal Planet, National Geographic, CNN, Euronews, Eurosport, Cartoon Network, Jetix.

Televiziune prin retele de telecomunicatii

In conformitate cu prevederile Legii audiovizualului nr. 504/2002, difuzarea unui serviciu de programe de catre un radiodifuzor aflat sub jurisdictia Romaniei se poate face numai in baza licentei audiovizualului. Licenta audiovizuala, in cazul unui serviciu de programe difuzat prin retele de telecomunicatii, se elibereaza in baza unei decizii a Consiliului.

Pana in prezent exista un numar de 282 licente audiovizuale acordate pentru difuzarea unor servicii de programe de tip videotext sau generalist prin retele de telecomunicatii.

Implementarea deciziei politice in audiovizual

Decizia politica

In Raportul Comisiei Europene pentru Romania, pentru anul 2003 se mentioneaza: "In ceea ce priveste politicile audiovizuale, Conventia Europeana asupra Televiziunii Transfrontiere a fost ratificata iar protocolul sau de amendare a fost semnat in februarie 2003. Consiliul National al Audiovizualului (CNA), autoritate de reglementare in doemniu, a continuat sa adopte decizii in aplicarea Legii Audiovizualului. In urma adoptarii Legii Audiovizualului in iulie 2002, legislatia romaneasca este in cea mai mare parte aliniata cu Acquis-ul."

Negocierile la Capitolul 20 "Cultura si politici audiovizuale" deschise in cadrul Consiliului Uniunii Europene in data de 24 octombrie 2000 s-au finalizat in cadrul Conferintei Interguvernamentale de Aderare a Romaniei la UE, desfasurate la Bruxelles in data de 20 decembrie 2002.

Astfel, decizia politica de recunoastere si aderare la Conventia Europeana asupra Televiziunii Transfrontiere, precum si cea de armonizare a legislatiei in domeniu cu legislatia europeana, a fost adoptata de Parlamentul si Guvernul Romaniei.

Implementarea deciziei politice

In cadrul instituit prin Legea Audiovizualului nr. 504/2002, modificata si completata prin Legea nr. 402/2003, CNA este 'autoritatea unica de reglementare in domeniul serviciilor de programe audiovizuale', detinand rolul principal in asigurarea implementarii predictibile, transparente si efective cadrului legislativ.
CNA asigura:

respectarea exprimarii pluraliste de idei si de opinii in programele transmise de radiodifuzarii aflati in jurisdictia Romaniei

pluralismul surselor de informare si libera concurenta in domeniul audiovizual

protejarea culturii si a limbii romane, a culturii si limbilor minoritatilor nationale

un raport echilibrat intre serviciile nationale de radiodifuziune si televiziune si serviciile locale, regionale sau tematice

protejarea minorilor

apararea demnitatii umane

transparenta mijloacelor comunicarii in masa in sectorul audiovizual.

CNA este abilitat sa emita in aplicarea legii:

norme cu privire la publicitatea audiovizuala si teleshopping

norme cu privire la programele si emisiunile privind campaniile electorale

norme cu privire la responsabilitatile culturale ale radiodifuzorilor.

3. Structura retelei de implementare a deciziei politice in audiovizual
In Raportul periodic din 2004 asupra progreselor inregistrate de Romania in vederea aderarii la UE, elaborat de Comisia Comunitatilor Europene de la Bruxelles, se mentioneaza progresele inregistrate la Capitolul 20 'Cultura si politici audiovizuale'.
'Legea cadru a Romaniei pentru acest sector a fost revizuita in octombrie 2003. Legislatia de implementare continua sa fie adoptata in mod corespunzator.'

Consiliul National al Audiovizualului (CNA) in calitate de autoritate nationala de reglementare, este veriga centrala in reteaua de implementare a deciziei politice in acest domeniu.

Activitatea CNA s-a concentrat in principal pe continuarea procesului de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana pentru sectorul audiovizual, in sensul intaririi capacitatii institutionale de a aplica si de a verifica modul in care sunt implementate reglementarile europene si de a sanctiona nerespectarea acestora.

Acest lucru a fost asigurat si prin derularea Proiectului Phare "Adoptarea acquis-ului in domeniul audiovizualului si implemntarea lui in Romania - imbunatatirea elaborarii politicilor si dezvoltarea capacitatii administrative" cofinantat din fonduri nerambursabile acordate de Uniunea Europeana.

In urma finalizarii acestui proiect a crescut capacitatea de monitorizare a CNA atat in capitala cat si in teritoriu, prin sistemul modern de monitorizare implementat inregistrandu-se simultan 20 de canale de televiziune si 10 posturi de radio timp de 24 de ore.

Astfel, s-a consolidat legatura cu alte trei verigi prezente in reteaua de implementare a deciziei politice in audiovizual si anume, pe de o parte Societatea Romana de Radiofuziune (SRR) si Societatea Romana de Televiziune (SRTV) care sunt posturile publice de radio si televiziune, iar pe de alta parte cu posturile private de radio si televiziune (PPRTV).

In reteaua de implementare a deciziei politice in audiovizual se pot identifica diferente de interese intre CNA si celelalte verigi (SRR, SRTV, PPRTV) in sensul ca CNA este interesat in implementarea reglementarilor UE in doemniu, in speta Directiva Europeana reflectata in Legea audiovizualului, in timp ce posturile publice si private de radio si televiziune urmaresc obtinerea unei cat mai mari audiente (interese comerciale).

In situatia in care interesele entitatilor enumerate tind sa se transforme in diferende, sunt activate de catre CNA alte doua entitati si anume: Asociatia Romana de Comunicatii Audiovizuale (ARCA) care reuneste reprezentantii posturilor private de radio si televiziune si Asociatia de Comunicatii prin Cablu (ACC).

Aceste doua entitati sunt urmatoarele doua verigi in reteaua de implementare a deciziei politice in audiovizual cu rol important in rezonarea intereselor comerciale ale PPRTV, SRR si SRTV cu cele de reglementare ale CNA.

Conform Legii audiovizualului nr. 504/2002, CNA este autoritate publica autonoma sub control parlamentar, autoritate unica de reglementare in domeniul serviciilor de programe audiovizuale si garant al interesului public. Aceasta ultima calitate s-a materializat in Proiectul Phare, "Adoptarea acquis-ului in domeniul audiovizualului si implemntarea lui in Romania - imbunatatirea elaborarii politicilor si dezvoltarea capacitatii administrative" prin care CNA a solicitat realizarea a patru studii asupra situatiei pietei audiovizuale din Romania, cu urmatoarele teme:

utilizare, atitudini si asteptari ale consumatorilor de radio si televiziune, realizat de IMAS

expunerea copiilor la programe de radio si televiziune, realizat de Gallup Romania si Metromedia Transilvania

influenta mass-media asupra comportamentului civic si electorat, realizat de Curs

studiu comparativ despre situatia diversitatii culturale in statele membre ale UE si in Romania, realizat de PIN Consult.

Aceste studii au dat posibilitatea CNA sa testeze impactul implementarii deciziei politice asupra publicului din Romania tinand cont de comportamentele, obiceiurile si traditiile lui si au fost supuse dezbaterii publice cu participarea Clubului Roman de Presa, Centrul pentru Jurnalism Independent, Agentia de Monitorizare a Presei, Institutul pentru Politici Publice, Asociatia Pro Democratia (ONG-uri), verigi importante ale implementarii deciziei politice in audiovizual.

In urma dezbaterilor publice desfasurate cu aceste ONG-uri, dar si cu ARCA, PPRTV, SRR si SRTV, CNA a readaptat strategia de implementare a deciziilor politice in audiovizual, tinand cont de resursele existente si impactul programelor audiovizuale asupra publicului consumator.

In structura de retea exista doua verigi care se afla intr-o stransa legatura de interdependenta cu CNA-ul si anume Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei (MCTI) si Inspectoratul General de Comunicatii si Tehnologia Informatiei (IGCTI), prima entitate are ca obiect principal de activitate elaborarea strategiei de repartizare a pachetelor de frecvente din spectrul de frecvente al Romaniei, iar a doua entitate pe langa alte responsabilitati, nominalizeaza frecventele destinate difuzarii programelor de radio si televiziune.

Fara repartizarea acestor frecvente CNA nu ar putea acorda licente audiovizuale si fara aceste licente cele doua entitati (MCTI si IGCTI) n uar putea acorda licente de emisie.

Acesta este doar un exemplu deoarece interdependenta dintre CNA ca autoritate unica de reglementare in domeniul serviciilor de programe audiovizuale si cele doua verigi mentionate este mult mai profunda, mai ales in domeniul legislativ si informational.

Societatea Nationala de Radiocomunicatii (SNRC) este o alta entitate prezenta in retea datorita rolului sau de a pune la dispozitia SRR SRTV infrastructura de transmisie si retransmisie a programelor difuzate de aceste doua societati, dupa ce au obtinut acordul CNA.

4.Concluzii

Analizand reteaua de implementare a deciziei politice in audiovizual, prevazuta in anexa, se poate observa ca prezinta cele trei caracteristici ale structurilor de retea:

multiformitate prin prezenta unor entitati ca de exemplu PPRTV si mai ales SRR si SRTV care reactioneaza diferit la actele normative emise de CNA

De asemenea, intre posturile private de radio si televiziune (PPRTV) precum si intre acestea si posturile publice de radio si televiziune (SRR si SRTV) se identifica diferente de interese care pot degenera in conflicte

izolare, datorita faptului ca atat entitati ca MCTI, ARCA, ACC cat si posturile de radio si televiziune private (PPRTV) au o mare autonomie. Cu toate acestea ele devin deosebit de cooperante atunci cand reglementarile CNA rezoneaza cu sistemele lor de referinta

interdependenta, creata de procesul permanent de cooperare si negociere dintre verigile retelei. Reelatia de interdependenta existenta in structura de retea este determinata atat de scopurile comune catre care converg entitatile componente ale retelei, cat si de divergentele care apar in anumite situatii.

Entitatea CNA este sub controlul Parlamentului Romaniei prin intermediul Comisiilor de Cultura, Culte, Arte si Mijloace de Informare in Masa, anual prezentandu-se un Raport de activitate supus dezbaterii parlamentarilor fara a exista posibilitatea destituirii membrilor CNA de catre factorul politic.

Daca am incerca sa definim un anumit model de functionare a relatiei CNA - Stat, consider ca ne aflam intr-un model anglo-saxon in care CNA este o institutie puternica definita conform Legii nr. 504/2002 ca "autoritate publica autonoma", care nu este afectata politic si astfel nici strategia de implementare a deciziei politice in audiovizual nu este influentata de factorul politic.

Modelul anglo-saxon consta in existenta in interiorul aceluiasi stat a cat mai multor institutii autonome care nu pot fi influentate de factorul politic, institutii eficiente, functionale si, deci, puternice, capabile sa favorizeze existenta unui stat puternic.

Peisaj audiovizual european

Cu ocazia celei de-a 12-a editii, Anuarul Observatorului European al Audiovizualului a publicat un volum in care sunt descrise peisajele televizuale din 36 de state membre ale Observatorului.

Va prezentam o selectie reprezentativa pentru audiovizualul european, asa cum arata el la finele anului 2006*.

Germania

Germania detine cea mai mare piata de televiziune din Europa, in decembrie 2005 avand 37 de milioane de camine, dintre care 57% receptioneaza programele TV prin cablu, aproximativ 40% prin satelit si mai putin de 5% prin mijloace terestre. De asemenea, este o piata extrem de competititva, cu un numar mare de posturi free-to-air (posturi digitale necodate), care isi impart venituri din publicitate in stagnare. Totusi, anul 2005 este marcat de o usoara redresare a investitiilor brute in publicitate, de 19,6 miliarde euro, reprezentand o crestere de 5,3% in raport cu 2004. In 2005 televiziunea a ramas principalul mijloc de informare in masa, durata zilnica de vizionare a indivizilor in varsta de 3 ani si peste fiind de 3 ore si 31 de minute, cu un minut mai mult decat in 2004.

In ultimii 5 ani, cresterea numarului de posturi TV a avut ca rezultat declinul constant al audientei radiodifuzorilor. Totusi, cota de piata care revine celor doi mari operatori privati - canalele RTL si ProSiebenSat 1 - a ramas, mai mult sau mai putin stabila in 2005 (aproximativ 25% pentru grupul RTL, comparativ cu 22% pentru grupul ProSiebenSat.1).

Autoritatile din domeniul concurentei au lansat o investigatie pentru a determina daca cele doua companii ocupa o pozitie dominanta pe piata de televiziune. Intr-un mod similar s-au opus in prealabil preluarii ProSiebenSat.1 de catre Axel Springer cu scopul de a preveni consolidarea pozitiei de mari grupuri de media.

Pentru a evita erodarea inevitabila a audientei si a veniturilor din publicitate, companiile de televiziune au pus un accent deosebit pe strategiile de diversificare a surselor de venituri; astfel, de exemplu, in primavara lui 2006, ProSiebenSat.1 a lansat un pachet de programe digitale platite, transmise prin cablu si un portal video la cerere.

Radiodifuzorii publici ARD si ZDF ocupa in continuare un loc de frunte in peisajul audiovizual, fiecare avand in 2005 o audienta de 13,5%, iar ARD III 13,6%.

Informatii furnizate de Directia de Comunicare CNA

In noiembrie 2005, radiodifuzorul ARD depunea la Curtea Constitutionala Federala o plangere impotriva fixarii unei taxe de

licenta audiovizuala.* ARD considera ca cea mai recenta procedura de stabilire a taxei de licenta ii incalca libertatea de radiodifuzare. Parlamentele Regionale aprobasera cresterea taxei cu 0,88 euro. ARD sustinea ca aceasta era cu 0,21 euro mai mica fata de cresterea recomandata de Comitetul pentru Stabilirea Nevoilor Financiare ale Autoritatilor de Reglementare din Domeniul Audiovizualului. Mai mult, finantarea serviciilor publice de radiodifuziune din Germania este in prezent supusa unei anchete realizate de catre Directia Generala a Concurentei din cadrul Comisiei Europene, indeosebi in privinta pachetelor digitale de programe, "noile servicii media" si a cumpararii si utilizarii drepturilor de difuzare a evenimentelor sportive.

In Germania, televiziunea platita este inca relativ nedezvoltata datorita, in mare masura, numarului considerabil de posturi necodate care satisfac cererea majoritatii consumatorilor germani. La sfarsitul lunii martie 2006, 3,44 milioane camine din Germania erau abonate la pachetul de programe TV platite, denumite Premiere, distribuit prin satelit si cablu.

In decembrie 2005, drepturile de difuzare a evenimentelor din Bundesliga au fost achizitionate de Arena, filiala a operatorului de cablu Unity Media, in timp ce Premiere, vechiul detinator al acestor drepturi, a fost complet deposedat. O prima tentativa de alianta intre Premiere si Deutsche Telekom a fost abandonata atunci cand s-a stabilit ca drepturile achizitionate de Deutsche Telekom nu ii permit sa distribuie semnal IP prin cablu sau satelit. In cele din urma, in iulie 2006, s-a incheiat un acord de asociere intre Arena, Unity Media si Premiere pentru distribuirea emisiunilor si marketingul canalului Arena.

Cablul este cel mai important mijloc de distributie TV, insa procesul de digitalizare a retelei este in plina dezvoltare: in iunie 2006, Kabel Deutschland, principalul operator german de cablu, avea peste 9,7 milioane de abonati, dintre care, mai mult de 500.000, abonati la retelele digitale. In septembrie 2004, Kabel Deutschland renunta la achizitionarea a trei operatori regionali (Ish, Iesy si Kabel Baden-Wurttemberg) datorita conditiilor impuse de Oficiul Concurentei, conditii considerate excesiv de restrictive. Cu toate acestea, sectorul a continuat sa se dezvolte odata cu constituirea Unity Media, prin fuzionarea operatorilor Ish, Iesy, Tele-Columbus si Arena. Grupul Kabel Deutschland era achizitionat in 2005 de catre Providence Equity Partners (SUA).

Ca urmare a rezultatelor incurajatoare obtinute la Berlin, unde semnalul analog a fost intrerupt, televiziunea terestra digitala (DTT) este acum disponibila intr-un numar mare de regiuni. Pana la sfarsitul anului 2005 se vandusera mai mult de 3 milioane de decodoare. Dupa o perioada de tranzitie, pana la sfarsitul lui 2008 este programata intreruperea tuturor transmisiilor analogice.

Amplasarea retelei DTT era subventionata de catre autoritatile locale. Ca urmare a unor plangeri venite din partea operatorilor de cablu, Comisia Europeana anunta, in 9 noiembrie 2005, ca subventia in valoare de aproximativ 4 milioane de euro acordata de Organismul de Reglementare Media pentru Berlin-Brandenburg radiodifuzorilor comerciali pentru folosirea retelei de televiziune terestra digitala contravine legislatiei Comisiei Europene. Comisia decidea ca aceste subventii nu respecta regulile Tratatului UE in ceea ce priveste ajutorul de stat, deoarece puteau afecta libera concurenta, mai ales prin favorizarea indirecta a retelei DTT. Ca urmare, subventiile acordate deja fara notificarea Comisiei (aproximativ jumatate din suma) vor trebui restituite de radiodifuzorii respectivi. Efectul deciziei luate de Comisia Europeana se extinde mult dincolo de regiunea Berlin-Brandenbug, intrucat subventii similare fusesera acordate si in alte landuri germane. In consecinta, in iulie 2006, Comisia a deschis o ancheta in landurile Bavaria si Renania de Nord-Westphalia.

Deutsche Telekom (T-Online) planificase sa intre in vara lui 2006 pe piata IPTV (televiziunea bazata pe Internet Protocol) cu 100 de posturi, disponibile in 10 orase germane. Dezvoltarea la nivel national a televiziunii handheld (dispozitive portabile multimedia) bazata pe standardele DVB-H si DMB[1] a demarat prin lansarea unor proiecte pilot, la Hamburg si Berlin. Organismele de Reglementare Media din landurile implicate au invitat companiile sa liciteze in vederea obtinerii capacitatii de transmisie pentru DVB-H la Berlin, respectiv DMB la Hamburg.

In domeniul reglementarii, la sfarsitul anului 2004, guvernul federal si landurile au stabilit maniera de revizuire a legislatiei media germane. In viitor, dispozitiile referitoare la media, indiferent de mijloacele de transmitere, vor trebui simplificate si structurate astfel incat sa permita o noua dezvoltare. Responsabilitatile continua sa fie definite mai degraba in functie de obiectivele concrete ale dispozitiilor, si nu in functie de tehnologie sau modul de transmitere.

In 14 iunie 2006, guvernul a aprobat proiectul de lege initiat de Ministerul Economiei cu scopul de a standardiza dispozitiile referitoare la anumite servicii de informatii si comunicatii. Principala componenta a pachetului legislativ este considerata noua lege a "Telemedia" (Telemedien). Conceptul "telemedia" include ambele servicii, tele si media, care, in prealabil, erau reglementate separat. Renuntarea la distinctia intre aceste servicii, care dateaza din momentul unui compromis legislativ intre guvernul federal si landuri din 1996, s-a facut tinand cont de convergenta media. "Serviciile tele" sunt servicii de infromatii specifice destinate uzului personal, in timp ce "serviciile media" se adreseaza publicului general si, ca regula, difera de "servicile tele" prin faptul ca sunt produse de jurnalisti. Cu toate acestea, pentru "telemedia" si radiodifuzare se vor aplica in continuare dispozitii separate, avand in vedere faptul ca indeplinesc functii diferite in ceea ce priveste formarea opiniilor.

Marea Britanie

Postul BBC1 ramane cel mai vizionat in ansamblul caminelor, cu o cota de audienta de 23,2% in anul 2005, urmat de postul ITV1, cu un procent de 21,5%. Cu toate acestea, ambele posturi pierd progresiv din cota de audienta, pe masura ce creste rata penetrarii televiziunii multichannel (72,8% in primul trimestru al anului 2006). In primul semestru al anului 2006, in caminele dotate cu platforme digitale terestre Freeview, timpul alocat vizionarii posturilor digitale a fost mai mare decat cel acordat celor cinci posturi principale, BBC1, BBC2, ITV1, Channel4 si Channel 5.

Incercand sa contracareze declinul cotelor de audienta ale propriilor posturi principale, BBC, ITV si Channel 4 au continuat ss-si extinda portofoliile de posturi digitale. Astfel, Channel 4 a lansat More4 si Quitz Call, pentru a completa E4 si Film Four, in timp ce ITV a lansat ITV4, CITV si ITV Play, pentru a suplimenta ITV2 si ITV3. Pe de alta parte, postul ITV News a fost inchis in decembrie 2005. Dupa preluarea controlului total al Channel 5 de catre RTL, si acest post pare sa se dezvolte ambitios in domeniul digitalizarii, dupa cum o demonstreaza achizitionarea postului Top Up TV, in noiembrie 2005.

Conform ultimului raport al Ofcom (autoritatea de reglementare in comunicatii) privind situatia pietei comunicatiilor, in anul 2005 autoritatea a acordat 168 de licente noi pentru posturi sau servicii de continut.

Reforma de mare anvergura a serviciului public de radiodifuziune, initiata in anul 2003, a intrat in faza finala. Dupa publicarea de catre guvern, in martie 2005, a Cartii Verzi privind viitorul BBC, in octombrie compania de televiziune publica a redactat un raport in care se argumenteaza necesitatea cresterii taxei de licenta, astfel incat veniturile sa poata fi suplimentate cu 5,5 miliarde lire sterline in primii sapte ani ai noii Carte. Principalul sau argument este acela ca are nevoie de aceste venituri pentru a satisface exigentele impuse de catre guvern.

In martie 2006 guvernul a publicat Cartea Alba privind viitorul BBC, care include toate propunerile formulate anterior in Cartea Verde. Acest document va servi drept baza a noii Carte Regale a companiei, a carei valabilitate se va extinde de la inceputul anului 2007 pana la sfarsitul anului 2016; in paralel cu Cartea Alba au fost publicate proiectul de Carte si acordul-cadru cu ministrul. Pentru prima data, Cartea se va referi la controlul judiciar al aplicarii dispozitiilor sale si ale celor din acordul-cadru.

Cartea Alba confera BBC-ului sase noi obiective de interes public: sustinerea cetateniei si a societatii civile, promovarea educatiei si invatamantului, stimularea creativitatii si a excelentei culturale (inclusiv a cinematografiei), reprezentarea nationalitatilor, regiunilor si comunitatilor din Regatul Unit, cunoasterea Regatului Unit in lume si a lumii in Regatul Unit, precum si crearea Marii Britanii digitale. Cartea Alba defineste, de asemenea, cinci caracteristici referitoare la continutul BBC: postul trebuie sa fie de calitate inalta, stimulant, original, inovator si atractiv.

Principala modificare consta in inlocuirea Consiliului de administratie (Board of Governors) al BBC (care a fost aspru criticat pentru confuzia dintre reglementare si promovarea companiei) cu doua instante noi: Fundatia BBC (BBC Trust) si Consiliul Executiv (Executive Board). BBC Trust va raspunde de reprezentarea intereselor contribuabililor care platesc taxele si va supraveghea activitatile desfasurate de catre Executive Board, caruia ii va fi incredintata conducerea companiei. De asemenea, va fi stabilit un nou cadru comercial, care sa previna concurenta neloiala a BBC in furnizarea serviciilor comerciale. Cartea Alba a fost insotita de prezentarea de catre directorul general al BBC a strategiei Creative Future, care stabileste strategia editoriala pe care compania intentioneaza sa o adopte in vederea atingerii acestor noi obiective.

Marea Britanie are una dintre ratele cele mai mari de patrundere a digitalizarii din Europa. Conform estimarilor Ofcom, in iunie 2006 aceasta rata se ridica la 70,2% din ansamblul caminelor. In septembrie 2005, Secretarul de Stat pentru Cultura, Media si Sport a confirmat data fixata pentru 2012 de disparitie a analogicului. Acest proces se va derula in etape, incepand din 2008 cu regiunile frontaliere si se va extinde si in celelalte regiuni in urmatorii patru ani. A fost lansata o ampla campanie de publicitate menita sa atraga caminele neechipate si se realizeaza sondaje regulate despre gradul de popularitate si de intelegere a procesului de digitalizare in randul populatiei.

In octombrie 2005, ITV si Channel 4 au achizitionat fiecare cate o cota de 20% din platforma digitala terestra Freeview. In martie 2006, Freeview, care ofera peste 30 de posturi de televiziune si peste 20 de statii de radio, era prezent in 7,1 milioane de camine.

BskyB ramane inca principalul actor pe piata distributiei multichannel. La 30 iunie 2006, operatorul avea 8,176 milioane de abonati (cu 389000 mai multi fata de anul precedent). De asemenea, acesta inregistreaza un succes considerabil cu video recorderul personal Sky+, acceptat de cca 20% dintre abonati. In plus, datorita achizitionarii Easynet, furnizor de servicii Internet, BskyB si-a lansat propria oferta de Internet de mare viteza, solutia ADSL (Asymetric Digital Subscriber Line), denumita "Sky by Broadband". In sfarsit, pachetul de programe BskyB include acum trei posturi care ofera servicii de televiziune de inalta definitie. (High Definition - HD).

In ceea ce priveste vanzarea drepturilor sportive, Comisia Europeana a adoptat o decizie prin care angajamentele din Premier League devin obligatorii, din punct de vedere juridic. Decizia are in vedere punerea la dispozitie a unui numar sporit de drepturi, inclusiv pentru televiziune, telefonie mobila si internet, prin garantarea vanzarii acestor drepturi in cadrul unei proceduri de licitatie, deschise si concurentiale, care este supusa controlului de catre un organism independent. Drepturile de retransmisie televizata in direct vor fi vandute in sase pachete, mai mici si mai echilibrate decat anterior, fiecare dintre acestea continand 23 de meciuri. Niciun cumparator nu va fi autorizat sa cumpere mai mult de cinci pachete.

In plus, BBC si ITV si-au anuntat intentia de a lansa o platforma digitala gratuita de distributie prin satelit, care se va adresa in special unui procent de 27% dintre caminele britanice care inca nu pot avea acces la o oferta digitala fara abonament (prin Freeview).

Consolidarea sectorului de cablu a fost completata prin fuziunea Ntl cu Telewest, care a creat o entitate cu 3,32 milioane de abonati. In decembrie 2005, Telewest a lansat un serviciu cu inalta definitie. De asemenea, noua entitate a achizitionat si Virgin Mobile, ceea ce i-a permis sa anunte comercializarea primului pachet "4-play" din Marea Britanie (televiziune, Internet de mare viteza, telefonie fixa si mobila).

Tendinta de convergenta a pietelor se accentueaza tot mai mult odata cu anuntul de lansare a unui serviciu IPTV (televiziune bazata pe Internet Protocol), de catre BT Group, la sfarsitul anului 2006, dupa ce, in iulie 2006, avand in vedere aceasta noua activitate, BT Group lansase un serviciu de video la cerere. In fine, Orange, noul nume al broadband-ului de la France Telecom, a comunicat intentia sa de a lansa un serviciu IPTV concurent in toamna anului 2006.

Franta

In perioada 2005-2006, peisajul audiovizual francez s-a caracterizat printr-o inmultire a ofertei de continuturi, datorate in buna parte crearii noilor platforme si sporirii puterii noilor actori, ceea ce a dus la o profunda restructurare a sectorului.

Guvernul a stabilit calendarul renuntarii la transmisiile analogice, precum si data limita, si anume 2011. Un comitet strategic pentru transmisia digitala se ocupa de strategia perioadei de tranzitie. Etapa importanta in acest proces, televiziunea terestra (TNT) a fost lansata la 31 martie 2005. La 15 iunie 2006, procentul de acoperire a populatiei era de 58%. Se prevede o dezvoltare ulterioara a acestei acoperiri pe etape. La sfarsitul anului 2005, cele 18 canale digitale gratuite si 11 cu plata au fost adoptate de 7% din populatie.

Cu cele noi 8 canele TNT, si 19 noi canale satelit, supuse de cele mai multe ori "regimului declarativ" adica neintrand sub incidenta CSA (Consiliul Superior al Audiovizualului), numarul canalelor a crescut semnificativ in anul 2005. Audienta lor, in special cea a noilor canale TNT incepe sa creasca, provocand un fel de erodare a ariei marilor canale care, in conformitate cu Mediametrie, nu reprezinta decat 74% din TNT (de comparat cu cele 88% parti de piata globale pe ansamblul abvonatilor luati in calcul). Aceasta crestere se face insa si in detrimentul anumitor canale tematice care nu se afla pe aceasta platforma.

Dar fenomenul cel mai in masura sa aiba efecte pe termen lung asupra industriei franceze a audiovizualului este fara nicio indoiala aparitia operatorilor sectorului de telecomunicatii si Internet pe piata de televiziune. Franta este in anul 2006 tara in care patrunderea transmisiilor prin ADSL este cea mai ridicata. In conformitate cu un studiu al cabinetului Gartner, pana in 2010, aproape 5 milioane de francezi vor folosi sistemul ADSL pentru receptoarele TV. Strategiile unui numar important de noi actori (France Telecom Maligne TV, Telecom Italia, Aice Box, Deutsche Telekom - Club Internet TV, Free-Free Box TV, Neuf Cegetel - Neuf TV si AOL) repun in discutie modelele economice ale sectorului si impulsioneaza intreprinderile traditionale din audiovizual sa evolueze rapid. Audientele acestor noi moduri de receptionare incep sa fie luate in consideratie: ca urmare a unui acord cu France Telecom, Mediametrie va include in cadrul masurilor sale de apreciere a audientei abonati care folosesc pentru receptia programelor tv, decodorul Ma Ligne TV.

In acest context de concurenta acerba intre diferitele platforme, sectorul de cablu isi continua consolidarea.

Dupa cumpararea retelelor de cablu din France Telecom (FT Cablu) si Canal + (NC Digicablu), fondurile de investitii Civen si cablo-operatorul Altice au anuntat semnarea unei scrisori de intentie pentru cumpararea wactivitatii lui UPC FRANCE (Noos), detinuta de Liberty Global.

Concurenta exercitata de retelele terestre, in special de ADSL, a avut de asemenea drept consecinta accelerarea apropierii de TPS si Canal Sat (respectiv 1,75 milioane si 3,19 milioane de abonati la sfarsitul anului 2005).

Fuziunea celor doua entitati, implicand cele patru grupuri audiovizuale private (TF1, Canal +, M6 si Lagardere) care sunt actionarii acestora, va alinia structura pietei franceze la aceea a altor piete europene, dar ridica multe semne de intrebare, referitoare la oferta de canale sau la finantarea cinematogrfului si sportului.

Sub conducerea noului presedinte, Patrick de Carolis, grupul public France Television a intrat de asemenea intr-un proces de adaptare la noile modalitati de transmisie in particular TNT (televiziune digitala cu transmisie terestra). Acest plan de actiune determinata precede un important proiect de restructurare a canalelor grupului, precum si o crestere a investitiilor in productie si creatie. Noul contract de obiective si de mijloace pentru perioada 2006-2011 se afla in curs de elaborare.

In conformitate cu proiectul de lege al bugetului pe 2006, dotarea audiovizualului public va creste cu 3% in vreme ce suma redeventei va ramane neschimbata (116 euro). Veniturile suplimentare ar trebui sa provina intr-adevar din consolidarea reformei redeventei care sa duca la cresterea randamentului sau (o colectare mai eficienta a taxelor si o reducere a evaziunii fiscale). In ceea ce priveste veniturile de publicitate in televiziune, ele inregistreaza o crestere de 1,3% in anul 2005, atingand 5,8 miliarde de euro (din care 0,57 miliarde euro pentru canalele de cablu si satelit si 0.043 miliarde euro pentru canalele TNT). Canalele nationale hertziene capteaza partea esentiala a acestor venituri cu 5,217 miliarde euro, o cifra in usoara crestere (+0,3%) in raport cu anul 2004. Daca rezultatele canalelor tematice raman mai curand modeste, ele beneficiaza totusi de o crestere de 11,6%. Pentru inceputul anului 2006 (din ianuarie pana in mai), tendinta generala este una de crestere:+10,1% in raport cu aceeasi perioada in anul 2005. Urmatoarea etapa, asteptata cu nerabdare de operatori, deschiderea in 2007 a publicitatii la televiziune in sectorul distributiei, ar putea sa provoace o crestere importanta a veniturilor din publicitate.

In anul 2005, durata de urmarire a programelor de televiziune franceza a atins un nou record: 3 h 27 pe zi pentru persoanele de peste 4 ani, ceea ce inseamna 3 minute suplimentare in raport cu anul 2004.

Toti operatorii cauta de atlfel noi cai de crestere precum si videoul la cerere, TV mobil sau de inalta definitie. Oferte comerciale TVHD (tv de inalta definitie) au fost de asemenea lansate de TPS (televiziune prin satelit) si Canalsat, numeroase servicii VOD (video la cerere) au aparut (lansate in special de catre Canal+, TF1, France2, ARTE si INA) in vreme ce, patru grupuri de intreprinderi au fost autorizate sa treaca la experimentarea televiziunii mobile, in formatul DVB-H, in scopul de a reglementa dezvoltarea lui TVHD si a TV Mobil, guvernul francez prezentand un amendament la legea din 1986.

Tot pe plan legislativ, Parlamentul a adoptat in luna iunie 2006 legea privind drepturile de autor si drepturile conexe in societatea informationala (DADVDSI), care declansase o vie polemica intre partizanii licentei globale, permitand transmiterea nelimitata de date tv contra cost si aparatorii drepturilor de autor. Textul abandoneaza in cele din urma notiunea de "licenta globala" si prevede amenzi in situatii de punere la dispozitia publicului, neautorizata de creatii sau de difuzare de programe care ar permite eludarea masurilor tehnice de protectie a operelor audiovizuale. Productia audiovizuala care a obtinut o sustinere financiara a CNC (Consiliul National al Cinematografiei), si anume 3978 ore de program de flux, a inregistrat o usoara crestere in anul 2005 (de 49 de ore), dupa doi ani consecutivi de scadere. In 2005, canalele hertiene nationale au comandat 844 ore de fictiune contra 665 in anul 2004. Ele acopera 98,9% din aportul ansamblului difuzorilor in domeniul fictiunii.

In fine, la sfarsitul anului 2005 s-a introdus proiectul canalului francez de informatii internationale, rebotezat France 24, ca urmare a semnarii unei conventii intre Prim Ministru, TF1 si France Television, prevazandu-se crearea sa inainte de sfarsitul anului 2006. Complementar pentru dispozitivul audiovizual international (TV5, RFI, AFP), canalul se straduieste sa ofere informatie pluralista referitoare la actualitatea mondiala si o deschidere catre cultura franceza si dezbaterile sociale.

Italia

Cei doi radiodifuzori importanti din Italia, RAI - televiziune de stat si RTI (Mediaset) - televiziune comerciala, joaca un rol cheie pe scena audiovizuala. Psoturile lor, RAI Uno, RAI Due, RAI Tre si respectiv Canale5, Italia1, Rete4, au continuat sa detina o cota de audienta de peste 85% in 2005. In ciuda unei usoare cresteri, impactul celorlalte canale este inca limitat. De exemplu, La Sette, post detinut de Telecom Italia, a inregistrat o crestere a cotei de audienta pana la 3% in prima jumatate a lui 2006.

Aceasta situatie a determinat autoritatea italiana de reglementare in domeniul concurentei (AGCM) sa analizeze pietele de televiziune si publicitate. In raportul publicat pe 16.11.2004 erau evidentiate problemele cauzate de prezenta unor operatori cu mare putere pe piata, cum ar fi cele legate de accesul la retele si continut, comportamentul comercial al agentiilor de vanzari, proprietatea incrucisata.

Pe 2.03.2005, autoritatea italiana de reglementare in comunicatii (AGCOM) a incheiat analiza pietelor de televiziune si publicitate si a descoperit ca acestea erau caracterizate de o structura polarizata, in care agentiile de vanzari RAI, RTI si Publitalia detineau o pozitie ce putea pune in pericol pluralismul. De aceea, autoritatea a decis sa introduca masuri de corectie in vederea restabilirii echilibrului.

In iulie 2006 Comisia Europeana a adresat Italiei o scrisoare de notificare oficiala cerand informatii despre compatibilitatea legislatiei sale in domeniu cu regulile UE asupra concurentei pe pietele retelelor si serviciilor de comunicatii electronice si cu noul cadru de reglementare al UE pentru comunicatii electronice.

Comisia Europeana este preocupata de faptul ca legislatia italiana nu indeplineste obligatiile stabilite de regulile UE privitoare la competitie, cata vreme introduce restrictii nejustificate la furnizarea de servicii de televiziune si da avantaje nejustificate operatorilor analogi existenti. O scrisoare de notificare oficiala este prima etapa a procedurii de "infringement", conform Art. 226 al Tratatului. Decizia Comisiei Europene de a trimite o astfel de scrisoare urmeaza unei plangeri din partea asociatiei consumatorilor italieni, Altroconsumo.

Piata italiana se mai caracterizeaza si prin relativ slaba dezvoltare a platformelor multi-channel (in 2006 aproximativ 30% dintre camine aveau acces la televiziunea digitala) fapt datorat partial slabei prezente a retelelor de televiziune prin cablu.

Dar singura platforma satelitara a Italiei, Sky Italia, proprietate a News Corp, a avut o revenire rapida dupa fuziunea dintre Stream si Telepiu din 2003, avand 3,9 miloane de abonati in martie 2006. Monopolul Sky Italia asupra pietei pay-tv este amenintat de noi operatori care folosesc protocolul Internet (IP) sau televiziunea terestra digitala (DTT). Principalul operator IPTV este e.Biscom (Fastweb), urmat de operatorul din proprietatea Telecom Italia (Alice).

Nu s-a ajuns inca la numarul maxim de operatori ce se asteapta sa apara ca urmare dezvoltarii noii platforme de televiziune terestra digitala. Exista totusi operatori aparuti recen si altii care si-au intarit prezenta pe scena audiovizualului. De exemplu, Telecom Italia, care detine un pachet de actiuni care ii asigura controlul asupra canalului La Sette si 51% din actiunile MTV Italia, a lansat noi servicii DTT iar noul canal Sport italia a fost lansat de omul de afaceri tunisian Tarak ben Ammar si canalul francez TF1. In ciuda acestor schimbari, principalii operatori, RAI si RTI, detin inca o pozitie puternica.

Principalul radiodifuzor terestru, Mediaset, a devenit un jucator important pe piata televiziunii terestre digitale cu plata oferind meciuri de fotbal si filme prin intermediul unui sistem de carduri preplatite care a avut un succes rapid. Posturile DTT si pay-tv sunt disponibile utilizand un decodor special care poate citi cartelele preplatite.

Conform unei cercetari realizate de GFK Eurisko, pana in iulie 2006 s-au vandut 4 milioane de decodoare DTT - mai mult de jumatate din ele cu ajutorul subventiei guvernamentale din 2004-2005. Comisia Europeana a lansat o ancheta asupra acestor subventii, in valoare de 200 milioane euro, oferite de Italia in 2004-2005, pentru a da consumatorilor posibilitatea de a cumpara sau inchiria decodoare pentru programe transmise cu ajutorul tehnologiei terestre digitale. Aceasta subventie nu e neutra fata de diversele tehnologii deoarece, desi este disponibila si pentru decodoare folosind tehnologia prin cablu, ea exclude decodoarele pentru transmisiile prin satelit. Comisia Europeana va analiza efectele subventiilor asupra concurentei.

Desi tehnologia DTT a crescut rapid, amanarea termenului pentru trecerea de la semnalul analog la cel digital, initial planificata pentru 2006, nu a putut fi evitata. Noul guvern intentioneaza sa amane trecerea la televiziunea digitala pentru o data aflata intre 2010 si 2012. Procesul va incepe in Sardinia pe 1.03.2008 si in Vale d'Aosta pe 1.10.2008, si nu in 2006.

In iunie 2006, 3Italia a lansat primul serviciu de televiziune mobila comerciala folosind formatul DVB-H (Digital Video Broadcasting - Handheld: specificatie tehnica pentru vizionarea serviciilor de televiziune pe receptoare portabile), care a atras 111.000 clienti in primele 6 saptamani de operare. Imediat dupa aceea, Telecom Italia Media a lansat propriul sau serviciu DVB-H.

Schimbarea de guvern din aprilie 2006 a adus schimbari ale reglementarilor pentru vanzarea de drepturi de difuzare a evenimentelor sportive: o noua lege care introduce un sistem centralizat de vanzare a drepturilor de difuzare a meciurilor de fotbal va intra in vigoare in iulie 2007. Liga Italiana de fotbal va detine drepturile, pe care le va vinde diferitelor platforme de difuzare in pachete separate. Cumparatorii vor fi capabili sa difuzeze meciurile si nu li se va permite sa vanda drepturile altor grupuri media.

In iulie 2006 s-a incheiat o consultare publica reprezentand primul pas al reinnoirii contractului de trei ani dintre RAI si Ministerul Comunicatiilor. RAI ar urma sa fie reorganizata in trei entitati: una ar avea accentuate obligatii de serviciu public, a doua ar fi mai comerciala si a treia s-ar ocupa de operatiuni de retea.

Pentru informatii suplimentare: www.agcom.it; https://merlin.obs.coe.int; www.key4biz.it

Spania

Peisajul audiovizual spaniol traverseaza o operioada de profunde transformari, marcata in special de restructurarea audiovizualului public si de demararea procesului de digitalizare.

 In mai 2006, urmare a raportului Consiliului national pentru refreforma posturilor publice, Parlamentul a aprobat legea cu privire la reforma televiziunii publice.

Fosta Ente Publico RTVE a devenit Corporatia spaniola de radio si de televiziune. Noul statut are ca efect interzicerea oricarei indatorari excesive, dispozitie ce deriva dintr-o decizie a Comisiei europene. In cadrul acestui plan de asanare, postul a semnat un acord cu sindicatele pentru disponibilizarea unui numar de 4150 angajati.

In 2005, pentru al saselea an consecutiv, canalul privat Telecinco se afla in fruntea audientelor (22,3%), inaintea Antenei 3 (21,3%) care, in primul trimestru al lui 2006, a inregistrat un usor avantaj.

Audienta si rezultatele financiare ale lui Telecinco se datoreaza in mare parte strategiei sale editoriale: proportia programelor produse in Spania creste continuu (80% din grila anului 2005 fata de o medie de 50% pentru celelalte posturi private europene).

Pentru a profita deplin de o piata publicitara a carei crestere este cea mai rapida din Europa occidentala, guvernul a suprimat limita numarului de posturi nationale analogice (limitat la 3 licente din 1998). Aceasta reforma a permis lui Canal+ (grupul Sogecablu) sa devina un post transparent, difuzat sub numele de Cuatro. Pana in prezent, audienta sa plafonata la aproximativ 4,5% nu a avut un impact semnificativ asupra Telecinco sau Antenei 3.

In martie 2006, lansarea de catre un consortiu hispano-mexican (Televisa si societatea de productie spaniola Grupo audiovisual de Medios de produccion) a celui de-al cincilea post - Sexta - introduce un nivel de concurenta suplimentar. In materie de continut, Sexta ar putea beneficia de un atu important: societatea de productie spaniola Gupo audiovisual de Medios de produccion regrupeaza grupul Arbol si casele de productie Bainet, Drive, El Terrat si Mediapro, creand astfel una din cele mai mari structuri de productie din Europa.

Mai mult, guvernul a initiat un program energic de relansare a televiziunii numerice terestre (TNT), trei ani dupa esecul platformei Quiero.

In aceasta perspectiva, tara s-a dotat in iulie 2005 cu un nou cadru de reglementare si data trecerii la televiziunea numerica a fost devansata cu 2 ani (2010 in loc de 2012), cu exceptia posturilor locale care vor bascula inainte de 2008. In iulie 2006, TNT este prezenta in 2,5 milioane de gospodarii.

In ce priveste televiziunea cu plata, Spania este una din cele mai putin mature piete din Europa occidentala. Penetrarea nu reprezinta decat 30% la sfarsitul lui 2005. Exista, deci, un veritabil potential de crestere pentru aceasta industrie. cu scopul de a o dinamiza, guvernul a micsorat TVA pentru serviciile de televiziune numerica de la 16% la 7%.

Platforma satelit a lui Sogecablu, Digital+, reia cresterea dupa o dificila perioada post-fuziune. La sfarsitul lui 2005 numara aproape 2 milioane de abonati, cu 15% mai multi fata de inceputul anului. Pentru a-si spori patrunderea pe piata si a contracara atat ofensiva TNT cat si pe cea a televiziunii prin Internet, Digital+ a restructurat profund oferta sa.

Printre altele, operatorul de telecomunicatii Telefonica a lansat o platforma IPTV Imagenio. Ea a devenit un actor de frunte pe piata televiziunii spaniole (200.000 abonati la finele lui 2005) si unul din cei mai importanti operatori IPTV din Europa. Imagenio isi propune sa ajunga la un milon de abonati in 2008.

Totusi, aparitia noilor servicii IPTV - pe de o parte - si consolidarea sectorului de cablu prin fuziunea celor mai mari operatori, Ono si Aunacablu - pe de alta parte, contrabalanseaza ascensiunea in forta a Telefonicii.

In sfarsit, din iulie 2004, noile reglementari impun radiodifuzorilor o investitie obligatorie in prefinantarea filmelor de cinema si de televiziune - europene si spaniole - care se ridica la 5% din venitul de difuzare obtinut in anul precedent. Aceasta obligatie figura deja in legea care transpunea Directiva 'TFF' in legislatia spaniola, numai ca aplicarea sa se dovedise foarte dificila in practica'.

Belgia

Cele trei comunitati care exista in Belgia, respectiv cea flamanda, franceza si germanofona au, potrivit reglementarilor in vigoare competente in comunicarea audiovizuala si formeaza piete separate a caror caracteristica comuna este faptul ca, de mai bine de trei decenii functioneaza o retea puternica de distributie prin cablu care permite receptionarea programelor din tarile vecine. Fiecare comunitate are un sistem propriu de reglementare a pietei audiovizuale precum si propriile servicii publice, respectiv VRT, RTBF si BRF.

Comunitatea germanofona care numara o populatie de aproximativ 70.000 de mii de locuitori, urmareste cu prioritate canalele de televiziune germane. Pentru comunitatea francofona ramane foarte importanta prezenta canalelor de limba franceza care, asa cum demonstreaza studiile acopera un sfert din audienta de piata, in ciuda unei oferte locale din ce in ce mai puternice. Aceeasi tendinta se regaseste, desi intr-o masura mai mica in cadrul comunitatii flamande, ai carui locuitori apreciaza pe de o parte oferta neerlandeza iar pe de alta parte nu raman indiferenti nici la oferta propusa de canalele olandeze si britanice.

In comunitatile franceza si flamanda exista o concurenta acerba intre canalele publice VRT si RTBF si "rivalele" lor private. In comunitatea flamanda principalul canal privat VTM a pierdut, in cursul ultimilor ani, cote importante din piata in favoarea primului canal public rebotezat Een si canalele grupului SBS Broadcasting VT4 si Vijf continua sa mareasca distanta fata de Kanaal 2, al doilea canal din grupul VMMA.

In comunitatea franceza RTL - TV1 isi mentin audienta la nivelul stabilit dupa 2003, 17,9%. TV1 a decis sa nu mai solicite reinoirea autorizatiei care i-a fost acordata de catre guvernul comunitatii franceze in 1996 pentru serviciile RTL - TV1 si club RTL si care si-au incetat activitatea la 31 decembrie 2005 s-a destramat. Acest eveniment a provocat un seism in sectorul audiovizual francofon. Dupa 1 ianuarie 2006, asa cum precizeaza TV1, responsabilitatea editoriala a acestor 3 servicii este asigurata de societatea de drept luxemburghez CLT - UFA RTL Group. Concesiunea acordata pentru CLT-UFA de catre guvernul luxemburghez vizeaza, intr-adevar, de multa vreme alte programe cu aria de acoperire internationala, RTL-TV1 si Club RTL. Consiliul Superior al Audiovizualului al comunitatii franceze nu a fost totusi convins de aceasta argumentatie. La 1 februarie 2006 el a notificat TV1 si CLT-UFA a inaintat o plangere contra tv pentru ca retransmite cele 2 posturi club RTL-TV1 si Club RTL fara aviz de retransmisie.

A fost instituita, in mod oficial, o noua autoritate de reglementare flamada in data de 10 februarie 2006. Aceasta reuneste competentele fostei autoritati flamande pentru media Vlaamse Commissariaat voor de Media si a fostului Consiliu Flamand pentru litigii radio-tv Vlaamse Geschillenraad voor Radio and Televisie precum si al fostului Consiliu Flamand al Monitorizarii Continutului Audiovizual Vlaamse Kijk en Luisteraad.

In iulie 2006 dupa mai multe saptamani de negociere, marcate de puternice tensiuni a fost adoptat un nou contract de management al serviciilor publice flamande de radio/tv pentru perioada 2007-2021. In acelasi moment, Comisia Europeana a cerut clarificari autoritatilor belgiene privind misiunea serviciului public precum si despre finantarea VRT. Comisia estima, cu titlu preliminar, ca sistemul actual de finantare nu este compatibil cu dispozitiile privind ajutorul de stat din tratatul CE.

Anul 2005 marcheaza, de asemenea, inceputul erei digitale in Belgia.

Primele servicii numerice ce sunt disponibile pe de o parte la nivel national via platforma iptv a Belgacom si, pe de alta parte, in comunitatea flamanda via oferta digitala cablat a telenet lansarea unei platforme iptv de catre operatorul Teelcom Belgacom continua prin achizitionarea drepturilor exclusive de transmitere a campionatului national de fotbal pana in 2008.

In iulie 2006 Belgacom tv inregistra mai mult de 70.000 de abonati.

In ceea ce priveste tv numerica terestra in comunitatea franceza guvernul incepe negocieri in vederea identificarii modalitatilor de tranzitie in perioada 2012-2015 comunitatea flamanda este deja in intregime acoperita prin reteaua TNT si ar putea sa treaca la digitalizare incepand cu 2010.

In sfarsit, in privinta receptiei prin satelit, TV Vlaanderen a lansat in iunie 2006, in asociere cu Canal Digital din Olanda, prin satelit, o noua platforma avand ca tinta comunitatea flamanda. Toate canalele private neerlandeze sunt incluse in acest pachet care devine astfel un nou concurent pentru cablu numeric si IPTV.

Republica Ceha

Dupa o perioada marcata de turbulente, mai ales de criza serviciilor publice si de lupta acerba pentru proprietatea TV Nova, industria audiovizuala ceha a intrat intr-o faza de evolutie rapida.

Revenirea la un climat mai calm a avut drept consecinta incurajarea investitiilor straine. Astfel, in 2005, Modern Times Group (MTG) a devenit proprietarul canalului Prima TV. Mai mult, societatea Central European Media Enterprises (CME), apartinand antreprenorului nord american Roland Lauder, a reinceput sa investeasca pe piata ceha. CME detinea deja, mai dinainte, cote parti din canalul privat TV Nova. Dupa ce a obtinut castig de cauza intr-un litigiu impotriva detinatorului licentei de exploatare a canalului respectiv, CME a dobandit majoritatea participatiilor in grupul Nova, care exploateaza TV Nova. In 2005, Nova TV pastreaza un avans considerabil asupra altor canale, cu 41,1% cota de piata, dar performantele sale au totusi tendinta de scadere lenta, in profitul rivalei sale Prima TV, ale carei cote de piata au evoluat de la 17,1%, in 2001, la 22,9%, in 2005.

Cat despre cele doua canale publice, Czech TV1 si Czech TV2, ele isi mentin pozitiile, cu cote de piata care se situeaza in 2005 la 22,9% si respectiv, 7,9%. In plus, radiodifuzorul public a lansat doua noi canale, unul de informare si unul de sport si intentioneaza  sa lanseze un al cincilea canal.

In lunile urmatoare, sectorul public al radiodifuziunii va suferi schimbari importante. Parlamentul Republicii Cehe a adoptat, in sfarsit, o noua lege care prevede o crestere a redeventei. In contrapartida, televiziuena publica va trebui sa renunte aproape in intregime la retetele publicitare.

In prezent, redeventa se ridica la 75 de coroane cehe pe luna (2,6 euro). Intr-o prima etapa, ea va trebui sa ajunga la 100 de coroane cehe pe luna, apoi, incepand cu 1 ianuarie 2007 la 120 coroane cehe si la 135 coroane cehe pe luna, dupa 1 ianuarie 2008. Publicitatea difuzata de canalele de televiziune publice nu poate sa depaseasca, actualmente, 1% din timpul de emisie zilnic. Cumulata cu spoturile de tele-achat, durata publicitatii poate atinge 10% pe yi. Intre orele 19 si 22, publicitatea nu trebuie sa depaseasca 6 minute pe ora. Incepand cu 1 ianuarie 2007, spoturile publicitare nu trebuie sa depaseasca 0,5% din durata zilnica de emisie, cu o posibila extensie p'na la 5% incluzand si tele-achatul. Cu incepere de la 1 ianuarie 2008, publicitatea nu va putea fi difuzata pe canalele publice decat in cadrul evenimentelor culturale sau sportive majore (inainte si dupa eveniment sau in timpul pauzelor) daca achizitionarea drepturilor de retransmisie a evenimentelor respective se subordoneaza obligatiilor de difuzare a publicitatii.

Sistemul de colectare a redeventelor a devenit, deja, mult mai strict.

UPC Direct, controlat de gigantul media Liberty Global, este unicul operator satelitar si numara 113.000 de abonati la sfarsitul anului 2005. Spre deosebire de cei aproape o suta de cablo-operatori existenti pe piata ceha. Printre acestia, acelasi Liberty Global care detine, prin intermediul filialei UPC Czech, majoritatea abonatilor la tv cablu. Karneval, nascut prin fuziunea dintre Karneval Media, TES Media si Central European Cable Holdings in 2004, este un alt operator important pe piata de tv cablu. In februarie, Karneval a fost primul operator care a lansat cablo-distributia numerica la Praga si in Boemia de nord. De altfel, principalul operator telecom O2 Czech Republic, filiala grupului spaniol Telefonica, a inceput experimentarea distributiei printr-o platforma IPTV. Serviciul trebuie sa devina operational pe piata ceha in toamna lui 2006.

Trecerea de la analogic la digital a devenit o prioritate pentru politica audiovizuala a tarii.

In ceea ce priveste televiziunea digitala terestra, un prim multiplex a permis inceperea, la 21 octombrie 2005, difuzarea de programe regulate de radio si de televiziune digitale, care include trei canale ale televiziunii publice si un canal privat (TV Nova), precum si mai multe statii de radio. In noiembrie 2005, consiliul national de televiziune (RRTV) a autorizat transmisia canalului Prima TV prin retele numerice terestre. In aprilie 2006, autoritatile au atribuit sase licente de televiziune numerica terestra (Y1, RTA, TV Pohoda, Ocko, FebioTV si TV Barrandov), imediat anulate printr-o decizie in justitie. Pentru a permite trecerea la digitalizare, Parlamentul a adoptat, in aprilie 2006, o decizie in justitie. Noua lege redefineste unii termeni precum 'Canal generalist', 'EPG', 'retea de comunicare electronica' si 'servicii relative la radiodifuziune'.

Televiziune pe Internet nu este considerata de aceasta lege ca fiind televiziune propriu-zisa. Au fost stabilite noi principii cu scopul de a reglementa concentrarea in sectorul televiziunii numerice. Difuzorului care va restitui frecventa analoga conform planului de restructurare ii va fi remisa o licenta numerica suplimentara. Legea prevede, de asemenea, o noua repartizare a competentelor intre Consiliul audiovizualului si autoritatea din telecomunicatii, cu scopul separarii complete a reglementarilor continutului de cele ale transmisiei. Oficiul ceh al telecomunicatiilor a fixat ca data de finalizare a trecerii la transmisia digitala 10 octombrie 2010.

Ungaria

Ungaria are una dintre cele mai dezvoltate piete de televiziune din Europa Centrala.

La finele anului 2005, nivelul de patrundere a pachetelor multi-channel depasea 65%. Acest procent este constituit in cea mai mare parte de serviciile de distributie prin cablu, care formeaza o parte importanta a pitii, cu un procent de 55,1%. Acest sector este constituit dintr-o multitudine de cablo-operatori locali si regionali (aproximativ 600) si din cativa operatori de anvergura mai importanta (UPC Ungaria, Fibernet, T-Kabel). UPC Ungaria avea, la inceputul anului 2006, mai mult de 730.000 abonati.

UPC detine si UPC Direct, unica platforma satelitara din tara, care avea 180.000 de abonati la inceputul anului 2006.

Ca urmare a aparitiei televiziunii private in 1997, audientele celor doua posturi publice de televiziune, MTV1 si MTV2, au cunoscut o scadere brutala. Din acel moment, primul post, MTV1, a izbutit sa mentina o audienta de peste 10%. Audienta sa a urcat chiar peste 15% doi ani la rand, in 2003 si 2004, pentru ca apoi sa scada din nou in 2005, cu o cota de piata de 13,8%.

In iunie 2005, MTV a procedat la notificarea unui nou post national de televiziune, numit 'm3'. Aceasta notificare a fost pe urma acceptata de Comisia Nationala pentru Radio si Televiziune - ORTT), care a inscris noul post de televiziune in registrul oficial. Potrivit proiectelor MTV Rt., este vorba de un post de stiri distribuit prin satelit. In septembrie 2005, trei operatori de cablu locali au formulat un recurs impotriva acestei decizii, sustinand ca, potrivit interpretarii lor, Legea privind radiodifuziunea nu permite radiodifuzorilor serviciului public sa lanseze noi posturi din proprie initiativa.

Duna TV, al treilea post public de televiziune, a inceput sa fie distribuit pe satelit in 1992. Publicul tinta: minoritatile de nationalitate ungara care traiesc in afara granitelor tarii. In 2006 i s-a alaturat un al doilea post, Autonomia TV (cunoscut si sub numele de Duna TV2).

Una din cele doua frecvente hertziene nationale atribuite televiziunilor private a fost acordata lui RTL Klub - detinuta de RTL Group - care emite din octombrie 1997 si care a realizat, in 2005, un procent de 29,1% audienta nationala. Scandinavian Broadasting System a beneficiat de cealalta frecventa nationala, care a fost utilizata pentru difuzarea postului de televiziune TV2, incepand cu 1997; aceasta a realizat un procent de 26,3% audienta nationala in 2005. In timp ce cele doua posturi de televiziune lupta, de regula, pentru ocuparea primului loc, tendinta generala indica o crestere a audientei medii pentru RTL Klub si o scadere pentru TV2. Din 2004, SBS administreaza, de asemenea, un post de televiziune tematic, Irisz TV, difuzat din Olanda sub licenta olandeza.

In 2005, conform datelor publicate de Asociatia Ungara de Publicitate (MRSZ), televiziunea a reprezentat 41,8% din piata de publicitate, totalizand aproximativ 625 milioane de euro.

Guvernul ungar doreste sa faca trecerea la televiziunea digitala in 2012. Cu toate acetea, pentru moment, retelele de cablu nu sunt decat foarte slab digitalizate. Societatea de transmisie Antenna Hungaria a efectuat teste pentru televiziune terestra digitala in Budapesta si in regiunea Kabhegy, dar lansarea la nivel national a fost amanata din cauza lipsei cadrului juridic corespunzator. In prezent, guvernul lucreaza la elaborarea unui astfel de cadru juridic. Pana cand acesta va fi adoptat, ORTT va putea sa acorde licente de exploatare a multiplexurilor.

In ianuarie 2006, guvernul a depus la Parlament un proiect de lege 'cu privire la regulile radiodifuziunii digitale'. Principalele dispozitii ale textului sunt urmatoarele: o definitie a statutului juridic al furnizorilor de servicii de tip multiplex; un ansamblu de reguli elementare cu privire la interoperabilitatea retelelor si a aparatelor utilizate pentru transmisia sau receptionarea serviciilor digitalizate; transpunerea dispozitiilor referitoare la sistemele de acces conditionat din Directiva 'Acces'; un ansamblu de reguli elementare referitoare la serviciile ghidului electronic de programe; dispozitii detaliate privind problemele de atribuire a frecventelor pentru serviciile de radiodifuziune digitala; renuntarea la sistemul analogic de radiodifuziune in Ungaria, in anul 2012.

Totusi, procedura legislativa s-ar putea dovedi relativ lunga, datorita dezacordurilor persistente intre guvern si ORTT asupra gradului corespunzator de liberalizare a regulilor cu privire la continut.

In sfarsit, T-Online, filiala a operatorului national de telecomunicatii Magyar Telekom, a initiat o experimentare a IPTV, la inceputul anului 2006. Operatorul TVNet a anuntat, de asemenea, lansarea unei platforme IPTV in 2006.

Federatia Rusa

Ultimii cinci ani au pus in evidenta numeroase tendinte de pe piata rusa a mijloacelor de comunicare in masa. Pe de o parte, toate canalele nationale sunt de acum incolo proprietatea statului, sau a grupurilor industriale, care sunt controlate fie de catre Stat, fie sunt legate de guvern. Pe de alta parte, concurenta s-a intensificat, publicul s-a segmentat, noi proiecte de televiziune au aparut si noi tehnologii de difuzare au fost puse la punct.

In 2003, Ministerul insarcinat cu probleme de media si de presa a anuntat ca circa 6000 de autorizatii de difuzare fusesera acordate in cursul ultimilor cinci ani. Un raport al Agentiei Federale pentru presa si comunicare in masa din 1 martie 2006 recenza, la 1 ianuarie 2006, 66.931 intreprinderi media din care 14290 de radiodifuziune. Doar pentru anul 2005, Serviciul de reglementare privind autorizarea in radiodifuziune a atribuit 529 de licente. Aceste cifre pot fi inexacte, deoarece Ministerul si organismul insarcinat cu autorizarile pentru radiodifuziune nu anuleaza automat licentele societatilor media care si-au intrerupt activitatea. O foarte puternica crestere a numarului de societati de radiodifuziune a fost cu toate acestea inregistrata in perioada 2003-2005.

Societatile de televiziune nationala au trecut din nou in controlul exercitat de Stat. Numirea proprietarilor marilor societati media, indeosebi in sectorul televiziunii, este in general un act efectuat de Stat sau aprobat de acesta; societatile straine intentionand sa-si dobandeasca intreprinderi media sunt obligate ca mai intai sa negocieze cu autoritatile. In perioada de pana in anul 2006, intreprinderea de stat Gazprom, care detine monopolul gazului natural, a sporit numarul de intreprinderi de media pe care le detine. Actionarii si conducatorii unui alt mare monopol cheie, RAO, EES, (Sistem electric unificat al Rusiei) au hotarat sa renunte la actiunile lor in reteaua de televiziune comerciala REN-TV. Prin urmare, 70% din capitalul social detinut de RAO, EES a fost revandut catre doua societati cunoscute pentru fidelitatea lor fata de guvernul actual - si anume grupul Severstal si societatea petroliera Surgutneftegaz. Restul de 30%, care apartinea familiei Lesnevsky, au fost cumparate de catre grupul RTL. In luna noiembrie 2005, radiodifuzorul Channel 5, cu sediul la Saint-Petersburg si-a schimbat proprietarii. Acestia, in numar de trei, sunt grupul Seveerstal, Societatea de Media Volna si o filiala din PETERSBURG a Bancii Rusiei. Putin timp dupa asta, noii proprietari au achizitionat 41 de noi frecvente de la Serviciul de reglementare privitor la autorizarile de radiodifuziune. Obiectivul lor este de a face din Canal 5 un nou canal national.

La ora actuala, principalii actori sunt, pe de o parte, radiodifuzorii de stat sau cu finantare mixta - Pervyi Kanal (primul post), Rossijia (Rossia), si, pe de alta parte, canalele comerciale NTV, REN TV, CTC si TNT.

In termeni de audienta, Pervzi Kanal este pe primul loc cu o parte de piata de 23% in 2005, urmat de Rossija cu 22,5%. Pervyi Kanal tine de asemenea si intaietatea pe piata de publicitate de televiziune. Kanal Rosjia este principalul canal national controlat de stat; el difuzeaza in intreaga Rusie acoperind 99% din populatie.

Societatea NTV care face parte din holdingul Media Most (controlat de Gazpromback), exploateaza cel mai vizionat canal comercial, precum si unul din cele doua transmisii de satelit din Federatia Rusa, sub denumirea de NTV Plus. Reteaua de radiodifuziune regionala TNT apartine de asemenea lui Media-Most.

CTC reprezinta reteaua de televiziune care inregistreazta cresterea cea mai rapida in Rusia. In termenii audientei, ea se apropie de NTV: in anul 2005, partea sa de piata a crescut pana la 10,3% fata de 11,2% pentru NTV. Canalul tematic Domashny, al doilea canal al CTC, a fost lansat in luna martie 2005 si se adreseaza in principal unui public feminin.

Reteaua REN-TV este implicata in 410 de societati (in Rusia si in tarile din CEI - Comunitatea Statelor Independente): 197 de statii de radiodifuziune, 31 de parteneri in CEI si tarile baltice, precum si 182 de oepratori din retelele de cablu, REN-TV Media Holding are statii de televiziune la Ekaterinburg, Rostov pe Don, Briansk, Tcheliabinskk, Magnitogorsk si Volgograd.

In fiecare din republicile si regiunile care formeaza Federatia Rusa, exista de asemenea un mare numar de canale regionale - 1500, potrivit unor estimari.

De altfel, reprezentantii armatei si ai Bisericii Ortodoxe au inceput sa joace un rol activ in respectivul sector. Ministerul Apararii participa din plin la finantarea unui nou canal patriotic, Zvezda, lansat in luna februarie 2005,. Luna iulie 2005 a fost aceea a lansarii lui Spas, "canalul rus ortodox". In luna decembrie 2005, guvernul a mai creat un nou post, cu difuzare in limba engleza, Russia Today TV, a carui misiune este aceea de a "contribui la crearea unei imagini pozitive a Rusiei contemporane in lume".

Anul 2005 a fost marcat de dezbateri privind crearea unei televiziuni de serviciu public in Rusia. Ca replica la ingrijorarea exprimata cu prilejul sesiunii din 2005 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, seful delegatiei ruse la Strasburg, a admis ideea de a crea o societate de radiodifuziune independenta si a confirmat faptul ca o lege federala era in curs de elaborare in vederea transformarii media de stat in media ale serviciului public.

In anul 2005, Ministerul rus al Culturii si Comunicarii de masa a publicat un "document de referinta" privind evolutia radiodifuziunii pe perioada 2006-2015. Acest document, elaborat de Departamentul Ministerului care se ocupa de Comunicarea de masa, este format din doua parti principale - prima juridica, cealalta tehnica. El subliniaza absenta unei baze juridice care sa reglementeze radiodifuziunea in Rusia si sugereaza umplerea acestui gol prin proiecte de lege care sa se concretizeze prin legi federale privind radiodifuziunea publica, crearea unei comisii federale de eliberare a autorizatiilor de radiodifuziune si televiziunii prin cablu.

Partea tehnica a documentului de referinta se concentreaza pe situatia radiodifuziunii in Rusia si pe masurile care ar putea permite modernizarea sa, punand accentul pe difuzarea digitala (la 25 mai 2004, guvernul a aprobat o rezolutie in vederea adoptarii standardului european DVB pentru televiziunea digitala in Rusia). Documentul de referinta propune etape concrete in aceasta etapa de tranzitie, de exemplu stoparea atribuirii licentelor pentru radiodifuzorii analogici incepand din 2008, stoparea vanzarii si fabricarii posturilor de televiziune fara decodor digital pana in anul 2010 etc. Costul trecerii la televiziunea digitala este evaluat, in cadrul acestui document la 30,85 miliarde de ruble, adica aproximativ 900 milioane de euro. Aceste sume ar putea proveni din bugetele federale si locale, precum si de la investitorii privati.

De doi ani, piata de televiziune de cablu se dezvolta activ. Numarul de abonati nu inceteaza sa creasca in marile orase (indeosebi la Moscova). Astfel, aproximativ 270.000 de moscoviti sunt abonati la televiziunea cu plata (adica 7,2% din totalul locuintelor moscovite). Piata regionala de cablu cuprinde doi actori principali, UCN si NKS, care acopera 16 si respectiv 7 regiuni. In privinta televiziunii prin satelit , principala schimbare o constituie lansarea comerciala, in luna noiembrie 2005 a proiectului de difuzare prin satelit Tricolore-Tv. Acest serviciu ofera acces la un grup de canale transmise prin satelit fara plata vreunui abonament. Principala contributie a telespectatorului consta in achizitionarea dreptului de conectare, care costa aproximativ 160 de euro.

Un nou proiect de televiziune digitala botezat Stream TV a fost lansat in luna mai 2005, prin ADSLD, propunand 100 de canele de satelit, din care patru canale proprii. Stream TV este primul exemplu de investitie substantiala pe piata de televiziune cu plata non satelit din Rusia.

Polonia

Sectorul audiovizual din Polonia are un potential considerabil pentru dezvoltare. Digitalizarea se afla inca in fata incipienta, dar jucatorii din acest sector au avantajul unei cresteri economice viguroase si a unei piete de publicitate plina de viata pentru a lansa posturi noi si platforme de distributie. Desi s-a remarcat o usoara stagnare in a doua jumatate a anului 2005, piata de publicitate inregistreaza o crestere de 10%, iar televiziunea continua sa reprezinte mijlocul de comunicare cel mai important pentru publicitate.

Datorita schimbarii guvernului in toamna anului 2005 si a conflictului politic din primavara anului 2006, activitatea autoritatii de reglementare audiovizuala - KRRiT - a incetat pentru cateva luni. Noua lege a audiovizualului, aprobata in decembrie 2005, a modificat alcatuirea KRRiT, reducand numarul membrilor de la 9 la 5. Apoi, in martie 2006, Tribunalul Constitutional a contestat puterea presedintelui Republicii de a numi membri si l-a concediat pe presedintele KRRiT. Numai cand legea a fost amendata ceilalti membri au putut sa-l confirme ca presedinte pe domnul Elzbieta Kruk.

Legea din decembrie 2005 asociaza schimbarile organizationale cu domeniul de activitate mult mai limitat pentru KKRiT; activitatile sale se vor limita la acordarea de concesiuni si la supravegherea media publice. De alocarea de frecvente audiovizuale si multiplexe (dispozitive utilizate pentru combinarea mai multor fluxuri de date intr-un singur semnal) pentur televiziunea terestra digitala (DTT) se va ocupa o autoritate noua pentru comunicatii electronice (UKE), care inlocuieste autoritatea pentru posta si telecomunicatii (URTiP).

Polonia are unul dintre cele mai robuste sectoare publice audiovizuale din Europa centrala si de est. In ciuda influentei crescande a competitorilor privati, audienta postului TVP1 pare sa fie stabila. A fost cel mai urmarit post in 2005, avand, in medie, o audienta de 24,6%. TVP a lansat, de asemenea, primul sau post tematic, TVP Kultura, si a solicitat licente suplimentare (pentru TVP Sport, TVP Rozrywka si TVP Film in special).

Cota de audienta a difuzorului privat TVN creste in mod constant, atingand o medie nationala de 16,4% in primul trimestru al anului 2006. TVN a creat sase posturi tematice din 2001, cel mai recent fiind TVN Gra (jocuri). Grupul ITI si-a anuntat, de asemenea, intentia de a crea o platforma de televiziune digitala noua (planificata pentru toamna anului 2006), oferind o serie de posturi noi si altele deja existente distribuite prin internet si prin satelit.

De la inceputul anului 2005, cota de audienta a postului TVN a fost depasita in mod regulat de alti difuzori privati nationali, Polsat aflandu-se pe locul doi dupa TVP1. Grupul Polsat detine pachetul de satelit Cyfrowy Polsat. Baza sa de abonati (700.000) a crescut in 2005, fiind aproape de cea a competitorului sau Cyfra Plus (cu aproape 800.000 de abonati). Avand mai mult de 1,5 milioane de abonati sau mai mult de 10% din gospodarii, sectorul de satelit polonez este cel mai mare din regiune.

Operatorul de cablu Multimedia Polska a lansat primul Protocol polonez pentru internet pentru serviciile de televiziune (IPTV). Cel mai influent operator telecom, TPSA, a lansat, de asemenea, un serviciu IPTV in 2006, iar celalalt mare operator, Telefonia Dialog, si-a anuntat planurile pentru aceasta zona pentru toamna anului 2006. Mai mult, TP EmiTel, un auxiliar al TPSA, si-a inceput testarea televiziunii mobile prin utilizarea unui format DVB-H.

Guvernul a adoptat strategia sa pentru trecerea la semnalul digital in 2005, prevazand renuntarea la semnalul analog - regiune cu regiune - pana in 2014 cel mai tarziu, urmand sa fie asigurata o transmitere simultana in fiecare zona pentru 6 sau 12 luni. Doua multiplexe vor fi lansate in timpul fazei initiale, permitand transmiterea digitala a 8-10 servicii de programe de televiziune. Deindata ce toate frecventele analoge au fost eliberate, platforma DTT ar trebui sa fie capabila sa sustina sapte multiplexe sau treizeci de posturi.

In aprilie 2005, Polsat si TVN au semnat o intelegere privind formarea unui consortiu nou, Polsky Operator Telewizyjny, cu scopul de a crea o platforma nationala DTT utilizand un format MPEG-4. In cele din urma, s-a dovedit a fi imposibil sa se ajunga la o intelegere cu operatorul de stat TVP, care incepuse deja testarea DTT si sprijinirea standardelor MPEG-2.

O dezvoltare semnificativa a avut loc pentru sprijinirea productiei de film. O lege noua a fost promulgata care solicita radiodifuzorilor, operatorilor de platforma digitala, operatorilor de televiziune prin cablu, proprietarilor de cinematografe si distribuitorilor sa contribuie cu 1,5% din veniturile lor pentru dezvoltarea industriei de film a tarii. Aceste contributii trebuie platite catre Institutul nou polonez pentru arta si film. Legea, care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2006, se opune industriei de televiziune.