CONSTITUIREA OFERTEI JURNALISTICE: GENURI DE PRESA, CONCEPTE SI MODALITATI DE UTILIZARE A ACESTORA

CONSTITUIREA OFERTEI JURNALISTICE: GENURI DE PRESA, CONCEPTE SI MODALITATI DE UTILIZARE A ACESTORA.

In conceperea si realizarea emisiunilor de radio si televiziune genul publicistic ales este determinat de formatul emisiunii.

Formatul emisiunii reprezinta acea structura constituita la fiecare editie de difuzare din elemente comunecare ii dau caracter de serie dar si din elemente de noutate jurnalistica care ii confera un grad de creativitate.

Cererea de oferta pentru realizarea unei emisiuni cuprinde elemente fundamentale obligatorii de identificare a acelei emisiuni:

durata;

ora de difuzare;

tema, continutul;

publicul tinta;

ratingul cerut;

bugetul care cuprinde:

o      resursele financiare;

o      resursele tehnice;

o      resursele umane.

Bugetul cuprinde totalitatea factorilor constitutivi, financiari, tehnici, umani, care se investeste in producerea acelei emisiuni. Cand un jurnalist incepe sa conceapa un proiect de emisiune se gandeste in primul rand latehnica pe care o va folosi, care determina si valoare financiara. Partea tehnica est foarte importanta in conceperea unui program de televiziune. Partea financiara poate fi sustinuta prin atragerea unor sponsori, cofinantari, coproducatori, sau din resurse interne ale canalului respectiv.

Resursele umane se iaudin interiorul canalului, se achizitioneaza din exterior sau se pregatesc pentru perioade determinate de durata programului de televiziune.In functie de genul publicistic, de tipul deemisiune, se folosesc de regula toate variantele. De exemplu: un jurnal de stiri are echipa fixa: prezentatori + echipa tehnica dar pentru partea redactionala se poate apela la colaboratori, la specialisti in anumite domenii: traducatori, analisti economici, politici, militari, etc.

Ratingul sau audienta. Punctul de ratring este determinat la negocierile cu agentiile de publicitate. Regula in audiovizual este urmatoare: cu cat un post radio sau tv are mai multe puncte de audienta cuatat cantitatea de publicitate este mai mare.

CNA a reglementat numarul de minute de publicitate in functie de tipul de proprietate: televiziunile private au dreptul la 12minute de publicitate la o ora de emisie iar serviciile publice au 8 minute de publicitate. La aceasta seadauga cateva precitzari: serviciile publice nu audreptul sa fragmenteze ora iarserviciile comerciale da, dar nu mai putin de 20 de minute din program. Difernta deminute de publicitate s-a considerat ca este acoperita la serviciile publice de radio-tv prin taxa deaudiovizual care este suportata de populatie. Pretul punctului de rating la publicitate se negociaza, este acceptat conventional, poate creste sau poate scadea in functie de importanta evenimentului. Aceasta audienta creeaza premizele unei negocieri viitoare.

Exemple de elemente comune: generic, linia grafica, elemente de grafica, muzica, durata.

* genericele intermediare reprezinta o parte din genericul initial al emisiunii care face trecerea ori spre spatiul de publicitate ori spre o alta rubrica. In denumirea uzuala aceste generice intermediare mai au denumirea de jingle (semnalul care atrage atentia asupra ceva);

* suportul muzical insoteste genericul si pregateste intrarea sau iesirea din emisiune.

Genericele au capacitatea sa produca in mintea radioascultatorului asocierea cu moderatorul, vedeta, personajul care este asociat emisiunii.

In momentul intrarii in productie a unei emisiuni se cunoaste ora de difuzare in grila de program, durata emisiunii si publicul tinta.In conventia de productie sunt stabiliti indicatorii de audienta care sunt urmariti in timpul difuzarii si dupa difuzarea emisiunii.

* Rating-ul reprezinta numarul mediu de telespectatori pe minut sau intervalul orar al unei emisiuni difuzat de o statie tv.Ratingul sau audienta poate fi exprimat in cifre absolute in mii de telespectatori sau in procente (un numar de procente din targetul analizat).

* Cota de piata (de apreciere, market share) este raportul procentual dintre numarul mediu de telespectatori ai unei emisiuni ( sau interbval orar) a unei statii tv si numar mediu de telespectatori de pe toate statile tv calculat pe acelasi interval orara sau emisiune.

Se mai folosesc in analiza aprecierii emisiunilor si alte modalitati de cercetare a publicului:

* reach-ul se calculeaza ca numar de telespectatori diferiti care au vizionat cel putin un minut dintr-o emisiune tv. El se poate cuantifica in mii de telespectatori sau in procent.

* afinitate (TgAfin) este raportul dintre audienta targetului analizat si audienta unui target de referinta si se inmulteste cu 100. Indexul TgAfin se interpreteaza astfel: daca rezultatul este peste 100 inseamna ca interesul audientei in targetul analizat este mai mare decat in cel de referinta.

* time band's index este raportul dintre share-ul emisiunii si share-ul mediu al statiei tv pe toata ziua. Acesta este important pentru ca semnifica contributia pe care a avut-o emisiunea in atragerea telespectatorilor catre canalul respectiv. Daca valoarea acestui indicator este peste 100 inseamna ca emisiunea a reusit sa atraga un numar de telespectatori mai mare decat a reusit intreaga statie tv in medie pe toata ziua.

* structura de public reprezinta elementul de la care se pleaca in toate analizele indicatorilor de audienta, consta in repartitia audientei epe categorii socio-demografice adica gen, studii, grupa de varsta.

Batalia pentru realizarea unei emisiuni care sa capteze audienta este determinata de obtinerea unui numar cat mai mare de puncte de audienta.

Punctul de audienta este folosit la negocierea care se duce cu agentiile de publicitate. Agentiile de publicitate cauta sa ofere publicitate deregula canalelor deteleviziune care au cel mai mare numar de puncte de publicitate. In Romania aceasta negociere pentru spatiile de publicitate din anul urmator are loc de regula anual in lunile octombrie - noiembrie, ulterior emisiunile sunt plasate in grila de program in asa fel incat intervalul orar sa corespunda si cererilor agentiilor de publicitate.

Jurnalismul audiovizual are pe langa caracteristicile genurilor jurnalistice specifice presei scrise ( stirea, reportajul, comentariul editorialul, interviul) elemente de redactare, de construire a genului publicistic specifice canalelor de difuzare. Exemplu: intr-o emisiune deradio elementele care tin de zona video a imaginii nu au cum  sa fie folosite deoarece mijlocul de comunicare nu permite.

In acelasi timp, zona emisiunilor din spatiul video se pot dispensa de elementele esentiale ale radioului: sunete, zgomote, pentru ca in spatiul video una dintre caracteristici este "linistea". Ea este exprimata jurnalistic prin planuri de imagine in care vorbitorul priveste, gandeste, tace cu subinteles, comunica cu gesturi nonverbale.

Genurile publicistice specifice audiovizualululuis e impart in doua mari categrorii: informative si comentative.

Genurile informative au ca sarcina principala difuzare informatiei. In jurnalism informatie trebuie sa raspunda la cei cinci "W", insa la o analiza in detaliu a evolutiei jurnalismului audiovizual din ultimii ani, se constata faptul cagenul informativ fundamental - stirea raspunde doar la intrebarile "cine?", "ce?", "cand?", "unde?" si din ce in ce mai rara la intrebarile "de ce?" si "cum?". Pe aceste intrebari "de ce?" si "cum?" sunt construite de regula emisiuni care se difuzeaza dupa buletinele informative, dearece la astfel de intrebari raspund emisiunile care intra in categoria genurilor comentative.

Dintre genurile publicistice care se utilizeaza in construirea unei emisiuni, reportajul poate figura si intre genurile informative. Reportajul a devenit parte componenta a emisiunilor de stiri, particularitatea acestuia fiind implicarea reporterului in eveniment. De exemplu: relatarile de la fata locului ale reporterilor care se plaseaza in zone turistice sau in detalierea unor evenimente care tin de fapt divers. Din pacate elementele informative ale reportajului in audiovizual incep sa tina din ce in ce mai mult de venimente din clasa faptului divers.

Mijloacele literar-artistice sunt mai degraba folosite in genericele din cadrul stirilor care preced reportajul desre evenimentul respectiv.

In presa scrisa imaginea a devenit din ce in ce mai dominanta astfelincat pagina de reportaj devine un foto-montaj cu comentarii si explicatii. O explicatie ar fio ca atat presa scrisa, radioul cat si televiziunea se confrunta cu lipsa de interes a publicului pentru citit.

In constructie emisiunilo indiferent de genul publicistic s-a produs o translare, o mutare, inclinare a prezentei jurnalistului si inlocuirea lui cu oameni din realitate, care devin ei insisi protagonistii acelei emisiuni. Exemplu: "Tablou de nunta", "95-95", "Din dragoste", "Surprize-surprize", toate aceste emisiuni sunt construite pe marturisirea unor trairi si intra in categoria emisiunilor in care reporterul aproape ca dispare din imagine iar productia este aidoma unui film prin montaj cinematografic.

Majoritate emisiunilor in spatiul audiovizual sunt concepute si elaborate pentru a raspunde interesului categoriilor de varsta tinere si categoriilorde public inclusa in rubrica public activ adica cel care este incadrat intr-o activitate remunerata.

Genurile publicistice in jurnalismul audiovizual functioneaza caun sistem in care lementele pot interfera. In practica se intalnesc emisiuni in care se foloseste reportajul-ancheta, reportajul-interviu, reportajul-eseu, interviul-pamflet, ancheta-pamflet, articolul-comentariu, etc. Aceasta combinare de genuri publicistice ofera jurnalistului capacitatea de a se manifesta jurnalistic nefiind incorsetata de un anumit gen.

Exista totodata si in audiovizual elemente specifice pentru presa scrisa, de exemplu in construirea stirii in presa scrisa inceputul reprezinta raspunsul la intrebarea "cand?", pe cand la radio sau la televiziuneinceputul stirii este raspunsul la intrebarea "ce s-a intamplat?". Marele avantaj al comunicarii radio si tv este simultaneitatea, posibilitatea transmiterii evenimentului in direct.