Imaginea prezentatorului de stiri din Romania

Imaginea prezentatorului de stiri din Romania

Aproape 90% dintre romani se informeaza de la televizor, in timp ce doar 4 % folosesc radioul ca sursa de informatii si tot patru procente, presa scrisa, potrivit unui studiu realizat de CURS la solicitatea Consiliului National al Audiovizualului (CNA ) si dat publicitatii pe 15 august 2006. Cu toate acestea stirile de la noi sint departe, in mod evident, si de modelul european, si de cel american. Acolo nu gasesti stiri despre prietena nu stiu carui fotbalist sau reporteri afectati cum sint cei romani, care isi regizeaza propriile transmisii. Altfel spus, noua ne lipseste relatarea sobra a faptelor si sintem impinsi mai mult catre relatarea opiniilor", spune Ralu Filip presedintele Consiliului National al Audiovizualului. Criteriul de selectare a informatiilor sau dintre informatii este foarte important in televiziune. Informatia care conteaza este cea mai filmabila, si daca nu exista filmare nu exista nici stire, adica stireanu se da, nu este "demna" de micul ecran. Se poate spune ca forta televiziunii, forta vorbirii prin imagini este si ghiuleaua ei legata de picior. Ziarele si radioul nu au problema de a fi pe post. Televiziunea o are, bineinteles in anumite limite. Nu este vorba decat de faptul ca fiecare stire trebuie sa aiba neaparat o filmare ca suport. Stirile Pro TV au cel mai mare succes, fiind preferate de 31% dintre repondentii studiului. Urmeaza Observatorul Antenei 1, cu 29%, Jurnalul TVR, cu 14% si emisiunile informative de la Realitatea TV, preferate de 10% dintre romani. De asemenea, Pro TV si Antena 1 prezinta cele mai corecte stiri politice, cu 21% fiecare, urmate de Realitatea TV, cu 16 procente. Look-ul prezentatorilor de stiri este considerat un ingredient important[2] pentru imaginea unui post de televiziune. A devenit un brand, intretinut cu strasnicie de televiziuni. Asezarea prezentatorilor de stiri printre marile vedete de televiziune a fost fireasca, judecand dupa rolul important pe care l-au avut acestia dupa "liberalizarea" presei. Ei au devenit cei mai importanti "comunicatori" in fata publicului, dupa renuntarea la modelul prezentarii de stiri cu crainice. Si astfel, in conditiile in care, la mai bine de 16 ani de la Revolutie, 80% dintre romani recunosc ca se informeaza de la televizor, jurnalele au fost de la inceput emisiuni cu un rating constant foarte mare, iar prezentatorii acestora imagini-emblema ale posturilor unde lucrau. Cartea de vizita a televiziunilor sunt stiristii lor, prin urmare nu este intamplator faptul ca imaginea acestor prezentatori este atent construita si strunita. Ecranele au fost invadate de o armata de fete si baieti, cu varste depatind rar 25 de ani, alesi in primul rand pentru ca "dau bine pe ecran". Metoda televiziunilor occidentale, unde prezentatorii sunt alesi dupa ce dobandesc o experienta de cel putin 20 de ani in munca efectiva de presa, nu a fost luata in seama. Iar efectul pe termen mediu a fost catalogarea stiristilor drept "cititori de prompter". Dictie perfecta, cultura generala peste medie si o prezenta cat se poate de agreabila - au fost criteriile care au determinat, ani la rand, aparitia prezentatorilor de stiri. Iar pana la formarea unei generatii de jurnalisti noi, cu experienta si cu insusirile necesare unui prezentator, solutia a fost munca asidua la crearea imaginii vedetelor momentului. Abia aparitia televiziunilor de stiri a reusit sa anime "piata". Reporterii, redactorii si editorii de pana atunci au ajuns "pe sticla". Nevoia de a dinamiza buletinele de stiri a impus formatul cu invitati in studio, iar intervievarea acestora nu putea fi realizata decat de oameni care nu au nevoie sa li se sopteasca intrebarile in casca. Prezentatorii jurnalelor sunt printre cele mai vizibile vedete ale televiziunilor din Romania. Majoritatea au devenit in timp cele mai cunoscute nume ale posturilor pe care le reprezinta. Sondajul realizat pentru Antena 1 in luna februarie 2006 a aratat ca, printre primele zece persoane care vin in mintea romanilor cand se gandesc la o televiziune, cel putin doua sunt de la stiri. (vezi figura 1). Jurnalele de Stiri, ca emisiuni de sine statatoare, desi se afla printre primele trei ca vizibilitate, au, in cazul marilor televiziuni, o recunoastere mai mica decia a vedetelor care le prezinta. (vezi figura 2)

Figura 1: Topul celor mai cunoscuti jurnalisti din Romania

Figua 2: Cele mai cunoscute emisiuni de televiziune din Romania

Procesul de depersonalizare actioneaza, de asemenea, in ambele sensuri. Stirile nu au o tinta anume, fiind destinate tuturor si nimanui in particular, dar in acelasi timp moderatorii si reporterii sunt perceputi ca niste corpuri electronice, fara substanta, aparent capabile de a trece dincolo de limitarile impuse de conditia lor umana si garantand astfel obiectivitatea stirilor. Aceste efecte necesare, dar care pot duce la depersonalizarea prezentatorilor si reporterilor de stiri, sunt atenuate de tehnica numelor, cu ajutorul careia acestia incearca sa-si puna in evidenta personalitatea singulara si sa apara in fata telespectatorilor ca persoane familiare, de incredere, cu care oricine se poate identifica cu usurinta.

Un aspect interesant al stirilor de televiziune este ca par in acelasi timp construite si naturale[3]. Producerea stirilor necesita timp si efort (in concluzie, nu pot reprezenta un fenomen natural), dar frecventa buletinelor de stiri si accentul pe realitatea imediata dau impresia accesului natural la evenimentele prezentate ca atare, fara interventia marcata a editorilor de stiri.

Ramane de vazut care va fi rezultatul acestui "razboi" al mijloacelor de comunicatie. Semnificativa este importanta din ce in ce mai mare a mijloacelor de informare transnationale, care au subminat notiunea de comunitate nationala si semnificatia serviciilor publice, deschizand drumul catre aparitia unor identitati multiculturale democratice. Tehnologiile si mijloacele de informare contemporane au restructurat o mare parte din experienta generica a lumii de azi. Tehnologia video, televiziunea prin cablu, satelitul si Internetul au schimbat geografia productiei culturale.

Intr-o suita istorica mai mult sau mai putin didactica, televiziunea succede, ca putere de comunicator dominant, pe de o parte radioului si pe de alta filmului.

Televiziunea de calitate - adica, repet: televiziunea-standard - este film al carui scenariu este actualitatea si care, deopotriva, stabileste scenariul[4] agendei noastre de zi cu zi.

Lumea romaneasca, asa cum se vede ea in toate jurnalele TV, are un inconfundabil aer de balci ieftin, zgomotos, sclipicios si promiscuu. Epopeea fratilor Camataru sau, mai nou, a lui Genica Boerica, vorbele de duh ale lui Gigi Becali, filozofia de viata a lui Dinel Staicu fac parte din viata noastra. Nu s-a terminat bine un scandal, ca altul ii ia locul: si mai multi bani, si mai multa opulenta, interioare incarcate, canapele din piele si sticle de bautura asezate peste tot ca la expozitie.

In aceasta paradigma neaosa[5], faptul ca unul dintre subiectele stirilor de seara de la PRO TV era ca Adrian Minune si-a schimbat numele in Adrian de Vito nu mai poate decat sa ne amuze.

Chiar daca sunt posesori de palate, gradini zoologice sau kilograme de bijuterii, visul de aur al oricarui mafiot national este sa i se descrie si latura umana.
Si chiar asta are grija sa faca media? Sa ne descrie preferintele culinare, cercul de prieteni si cam cum se leaga lucrurile la o cumetrie adevarata. Desi respinsa ca proba in dosarul fratilor Camataru, imagini de pe caseta video filmata la nunta unuia dintre ei au fost difuzate la jurnalul de seara. Telespectatorii au avut parte de putin spectacol, i-au vazut pe capii mafiei benchetuind alaturi de manelisti vestiti precum Vali Vijelie sau de niscaiva oameni politici. Dincolo de usile securizate ale lumii interlope se perinda si nume de politicieni sau de sefi ai Politiei. Circul nu se opreste aici, infractorii vor tam-tam si mai mare, cer audieri in senatul Romaniei, ei nu sunt vinovati, sa vina presa sa constate ca au fost batuti in arest si sa li se faca dreptate. Nu au nimic, e o inscenare, averile nu sunt ale lor ci ale nevestelor sau rudelor, si daca, totusi, au agonisit ceva e doar din bani cinstiti. In lumea interlopa legaturile se fac pe prietenii si pe trafic de influenta. Cu cat atrag pe langa ei mai multi oameni cu functii, cu atat sunt mai puternici, asa ca li se cuvine si atentia presei si, mai ales, sa scape de orice pedeapsa.