Intertitlul

Intertitlul

Un ultim element al titrarii care apare in cazul textelor mai lungi de 15 -20 de randuri, (ceea ce ar corespunde cu 30 - 40 de randuri tiparite), este intertitlul.

Intertitlul este inutil in cazul textelor de o fila si jumatate. Nu apare dupa sapou, ci dupa 15 - 20 de randuri. Ca si titlul, trebuie sa contina, pe cat posibil, mai putin de 7 cuvinte.

Rosturile intertitlului sunt mai multe: ofera un ragaz cititorului, ii ritmeaza lectura, ofera un plan al textului, dar, mai ales, relanseaza curiozitatea cititorului si deci, lectura. Rezulta ca este preferabil ca intertitlul sa fie incitativ. Sansele lui de a fi receptat (fara un efort suplimentar) sunt mai mari, pentru ca cititorul este deja introdus in text. Ca si in cazul celorlalte elemente ale titrarii, intertitlul trebuie sa evite repetarea titlului. Dimpotriva, el trebuie sa-l completeze.

Intertitlul este ceva nou: o formula, o imagine, un citat scurt. Nu este abstract. Nu este o generalitate. Se poate referi la finalul fragmentului pe care il titreaza.

Ca de obicei, iata un exemplu:

Titlul: 'Simpozion international pe probleme de legislatie cooperatista.'

Primul intertitlu: ' S-au limpezit idei, s-au risipit confuzii.'

Al doilea intertitlu: 'Idei care raman.'

Al treilea intertitlu: ' Util, oportun, reusit.'

Este relativ corect, nu insa si foarte atragator. Exista evenimente care, desi importante, deci despre care trebuie sa se vorbeasca, nu sunt spectaculoase. Fara a deforma realitatea, jurnalistul este chemat sa ambaleze totul intr-un invelis ( = redactare) cat mai atragator, invelis care, nu mai este nevoie sa o subliniem, are drept prim element esential, titrarea.

1) Or, aici, desi corect, titlul principal este atat de neutru din punctul de vedere al expresivitatii, incat se simte cat de plicticos a fost evenimentul, intai si intai, pentru jurnalist.

Primele doua intertitluri sunt redundante. Nu indica nici evolutia evenimentului, nici ordonarea ideilor.

3) Ultimul intertitlu aduna trei adjective cu semnficatii prea apropiate.

Probabil ca, de fapt, evenimentul acesta nu merita atata spatiu (o jumatate de pagina de ziar). 12)

Titrarea - si nu numai - nu este numai problema jurnalistului care a scris textul. De cele mai multe ori, machetatorii trebuie sa intervina. Ei - mai ales - trebuie sa evite ca la nivelul paginii sau/si al intregului numar, titlurile sa nu se anuleze din perspectiva impactului, unul pe celalalt. Un element care scade mult forta de atractie este repetarea aceluiasi cuvant in mai multe titluri.

Exemplu:

'intre Front si Parlament (Editorialul) - pagina intai;

Aceeasi pagina intai, in interior:

'intre New York si Transnistria.'

Pagina a patra (ultima):

'intre Cupa si Campionat.'

Doua negatii intr-un titlu scad si ele impactul:

'Nici Crimeea nu mai vrea'

Iar familiaritatea fortata este inutila si stridenta:

'La multi ani, Felipe! [Gonzales, n. n.] 13)

Doar un cuvant despre textele de popularizare stiintifica.

Este evident, ca mai intai, titlul trebuie sa fie foarte clar.

Chiar daca titlul rubricii - 'Incursiune in paranormal - ne pregateste sufleteste pentru lucruri cu totul neobisnuite, titlul care urmeaza contine prea multe cuvinte abstracte si un termen a carui semnificatie poate fi incerta pentru unii cititori:

'De la umbra unui arbore, la fantoma si vizualizare mariala.'

Ce inseamna mariala? Un cititor grabit ar putea sa-l asocieze printr-o etimologie populara (englezii numesc fenomenul false friends - prieteni falsi), - cu marital. Dar nu. Textul, se pare, ne trimite spre Fecioara Maria, desi nici aceasta explicatie nu se impune cu necesitate. 14)

Titlul este ratat - mai este nevoie sa o spunem? - atunci cand nu exprima nici o noutate. 'Medicamentul, o problema a tuturor oamenilor⁷; sau: 'Fumatul, o sinucidere lenta' 15) Nota 24

in principiu, chiar si jurnalistul experimentat (sau, in primul rand acesta) nu poate face un pas macar in redactarea textului, inclusiv a titlului, daca nu stie, cel putin orientativ, cat spatiu are la dispozitie.

Selectionarea informatiilor care completeaza mesajul esential ( = datele de context), alegerea unghiului, stabilirea planului, numarul si amploarea citatelor, fixarea titrarii - toate acestea devin tot atatea ezitari - daca nu se stie cat de cat exact numarul randurilor. Evident, daca evenimentul 'cere' mai mult spatiu decat cel alocat initial sau o succesiune de texte, totul se redistribuie din mers.