Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii

Invatamant la distanta

Jurnalism online

Tutoratul 2

Proceduri si unelte specifice jurnalismului online

Desi sisteme de informare prin Web exista de cateva zeci de ani[1], lupta dintre cei care sustin ca jurnalismul online nu aduce nimic nou in procedurile de lucru cunoscute inca din sec. al XIX-lea si cei care cred ca totul trebuie schimbat din temelii este abia la inceput. Practic, parerile sunt impartite si mult mai nuantate decat s-ar crede.

Exista o categorie de persoane care cred ca nimic nu trebuie schimbat din modul in care se practica astazi jurnalismul traditional si ca totul poate fi aplicat la jurnalismul online. Acesti oameni neaga faptul ca ar exista o noua scriitura specifica Web-ului, nu sunt de acord cu realizarea unui interviu prin e-mail si cred ca jurnalistul online nu este deloc un tehnician, ci pur si simplu un ziarist care lucreaza pentru o publicatie ce apare, "intamplator", si pe Internet. Unele dintre aceste persoane sunt refractare la introducerea noilor tehnologii in activitatea de zi cu zi cu a jurnalistului si cred ca jurnalismul online nu are un viitor. Ii voi numi pe adeptii acestei gandiri conservatori[2].

Alti profesionisti sau teoreticieni considera ca numai unele deprinderi si proceduri trebuie imprumutate din jurnalismul traditional, restul trebuie inventat, fiind vorba de un canal de comunicare in masa diferit de cele cunoscute pana acum. Acestia cred, de exemplu, ca trebuie pastrate carnetul de notite si reportofonul ca unelte ale jurnalistului online. Ei sunt de acord ca jurnalistul online trebuie sa aiba unele cunostinte tehnice menite sa ii usureze munca si comunicarea cu cei care realizeaza de fapt design-ul site-ului publicatiei. In privinta scriiturii, aceste persoane considera ca unele moduri de a scrie pentru Internet trebuie aduse din jurnalismul traditional, dar exista segmente unde este nevoie de noi reguli (titrare, chapeau, introducerea elementelor multimedia, realizarea link-urilor etc.). Adeptii acestei conceptii pot fi considerati moderati.

Continutul noilor canale de comunicare in masa se va baza pe continutul vechilor canale. De exemplu, emisiunile de televiziune timpurii se bazau pe vechi programe de radio, inclusiv seriale populare, emisiuni de varietati si seriale de comedie si western.

Cei pe care ii voi numi reformatori cred ca tot ce tine de jurnalismul traditional trebuie uitat si ca cei mai buni practicieni ai jurnalismului online sunt cei din generatiile tinere, nascuti in era tehnologiilor informatiei. Aceasta categorie de persoane crede ca Internetul este cel care determina toate practicile si procedurile de lucru in noul tip de jurnalism. Acesti oameni doresc sa reformeze modul in care se face jurnalism astazi, fara a se gandi insa la faptul ca si modul de lectura si de gandire al cititorilor trebuie schimbat. Acesta proces este unul greoi, experienta jurnalismului traditional dovedind ca publicul se lasa cu greu educat si mai curand presa este cea care trebuie sa se adapteze la cititori.

La fel cum intreprinzatorii de la Hollywood au dezvoltat noi modele de productie a filmelor in prima parte a sec. XX, tot asa specialistii noilor canale de comunicare in masa trebuie sa-si inventeze propriile sisteme creative de realizare a produselor online si multimedia.

Sursele de informare

Diferentele de opinii dintre conservatori, moderati si reformatori nasc dileme referitoare la modul de lucru al jurnalistului online: contactarea surselor, cele mai potrivite surse fizice de documentare, modul de arhivare a datelor obtinute, traseul articolului de la documentare la publicare etc.

1.1.1. Sursele umane

Desi unele subiecte pot parea aride, "saparea" in sursele oficiale le pot transforma in adevarate lovituri de presa.

Astfel, un site guvernamental poate fi o sursa de documentare de incredere si toti jurnalistii traditionali sunt de acord cu acest fapt. In cazul in care jurnalistul doreste sa contacteze o persoana oficiala din interiorul unui minister, este logic ca poate folosi site-ul ministerului respectiv pentru a gasi adresa de e-mail si numarul de telefon al individului. Alegerea ziaristului apare in momentul in care se pune problema contactarii sursei. Care este metoda de contact cea mai adecvata pentru un jurnalist online: mesageria electronica sau vechiul telefon? Raspunsul cel mai la indemana ar fi: oricare dintre ele. Dar adevaratul raspuns depinde de tipul articolului pe care intentioneaza jurnalistul. O stire ce trebuie confirmata de catre oficialul ministerial sta sub semnul presiunii actualitatii, caz in care contactul si discutia prin telefon constituie metoda cea mai rapida. O ancheta avand o tema mai larga presupune insa un proces de documentare mai elaborat si care ia mai mult timp. In acest caz, e-mailul este o metoda de abordare mai potrivita. Cel mai potrivit moment pentru contactarea sursei umane este dupa ce toate sursele fizice au fost epuizate, sau atunci cand apare o dilema ce nu poate fi rezolvata decat prin contactarea persoanei oficiale.

1.1.2. Sursele neconventionale

Nu putine sunt cazurile din jurnalismul american in care un scandal de presa a pornit de la un articol ce a avut ca documentare baze de date pe calculator sau diverse statistici. Gigantica baza de date americana Lexis Nexis contine majoritatea informatiilor de interes public, accesul la ea facandu-se contra unei sume modice sau gratuit, daca accesul se realizeaza din campusurile universitare sau din alte institutii de cercetare.

Reporterul de investigatie de la New York Newsday, Peggy Baer, a folosit programul de calculator Nine Track Express pentru a dezvalui un viciu de procedura in legea privind taxele pe proprietati din orasul New York [] care nu cerea consiliului orasului sa informeze proprietarii daca aveau dreptul la o returnare de bani. [] Folosind calculatorul pentru a analiza datele, Baer si-a dat seama ca orasul datora cetatenilor 273 milioane de dolari [] Newsday a publicat un articol de prima pagina dezvaluind suma de bani si apoi a publicat o lista a tuturor proprietarilor care aveau dreptul la returnare, ca si sumele care le erau datorate. De la publicarea articolului, in 1991, consiliul local a returnat mai mult de 100 de milioane de dolari din suprataxe pe proprietate

1.1.3. Sursele disponibile online

In ceea ce priveste numai sursele disponibile online, ele pot fi distribuite in sase categorii principale:

Informatii brute - baze de date specializate, care ofera informatii neprelucrate in nici un fel. Exemple: baze de date legislative, indicatori economici.

Informatii structurate pentru anumite scopuri de catre surse primare, in scopul accesarii lor mai rapide. Exemple: rapoarte ministeriale, dari de seama ale unor institutii guvernamentale sau neguvernamentale.

Informatii structurate pentru publicarea online de catre institutii care nu apartin presei. Exemplu: kit-uri de presa ale unor companii.

Informatii structurate pentru publicarea online de catre o institutie de presa. Exemplu: dosare de presa pe anumite teme reflectate deja in presa.

Site-uri navigationale care ofera colectii de link-uri catre informatii utile dintr-un anumit domeniu. Exemplu: colectie de link-uri pe site-ul unei banci, care trimite la alte site-uri cu informatii financiare.

Site-uri special construite pentru a fi folosite de catre jurnalisti. Exemplu: serviciul Profnet (www.profnet.com) care pune in legatura jurnalisti si experti in diverse domenii.

2. Documentarea

Agenda jurnalistului este locul de pornire in procesul de documentare pe orice subiect. Presiunea termenului-limita obliga la rapiditate si eficienta. Organizarea informatiilor este foarte importanta si este unul din lucrurile predate in scolile de jurnalism. Fisele de lectura revin aici sub o alta forma. Jurnalistul traditional poate avea in continuare incredere in hartie: fisele pe cartonase pot fi organizate in ordinea alfabetica sau pe teme. Determinanta tehnologica a jurnalistului online il obliga la folosirea calculatorului in organizarea informatiilor. Agenda de nume, adrese si numere de telefon trebuie creata intr-un program care sa permita realizarea unui fisier de mici dimensiuni, ce va fi apoi transportat prin e-mail sau pe discheta. Sigur ca cea mai simpla solutia este utilizarea unei aplicatii de editare de text, unde datele pot fi organizate pe coloane sau in tabele. Optiunea de gasire rapida a programului poate repera orice informatie cautata.

In cazul in care jurnalistul foloseste un program special pentru e-mail, atunci agenda de adrese ar trebui salvata intr-un loc separat, ca fisier de text simplu. Fisierul poate fi oricand imprimat astfel si, pentru a-l deschide, nu este nevoie de un program asemanator celui de accesare a contului de e-mail. Mai exista un motiv important pentru a face acest lucru. Majoritatea utilizatorilor folosesc de obicei calculatoare avand instalat sistemul de operare Windows, cu una din variantele sale, care contine deja un browser (Internet Explorer) si un client de e-mail (Microsoft Outlook sau Outlook Express). Aceste doua aplicatii sunt vizate primele de catre virusii de calculatoare si se poate intampla ca un virus sa stearga pur si simplu agenda de adrese. Un fisier care sa contina aceleasi date ca si agenda este binevenit si chiar necesar. Aceeasi rezerva poate fi realizata si in cazul celor mai importante mesaje. Bineinteles ca fisierele atasate trebuie salvate separat imediat ce au fost primite. Mesajele pot fi filtrate inca de la receptionare: majoritatea programelor-client de e-mail permit realizarea unor filtre bazate pe cuvinte-cheie si adresa expeditorului. Astfel, mesajele care vin de la adresa [email protected] si care contin la rubrica "subiect" cuvintele "subiecte pentru maine" pot fi filtrate si automat directionate catre un directór cu numele "Subiecte". La sortarea mesajelor mai pot ajuta si indicatoarele expeditorilor privind importanta: de obicei, un semn de exclamare sau un stegulet de culoare rosie inseamna "mesaj prioritar". Unele aplicatii de gestionare a contului de e-mail permit si retrimiterea automata a unui mesaj catre o alta adresa. Este o utilitate importanta intr-o redactie unde un mesaj primit poate interesa pe mai multe persoane si el va trebui trimis tuturor doritorilor. Filtrele sunt importante si in redactiile mici, unde exista putine calculatoare cu acces la Internet. Mesajele pot ajunge automat in directoarele special configurate si care poarta numele redactorilor.

Jurnalistul trebuie sa petreaca macar o jumatate de ora saptamanal pentru a face ordine in contul de e-mail (pentru a sterge mesajele care nu mai sunt utile sau pe cele trimise si care fusesera salvate, pentru a organiza mesajele pe teme etc.). Contul de e-mail este una din cele mai importante surse de documentare si modalitati de a contacta surse si trebuie tratat cu mare atentie.

Adresele de Web, ce pot fi copiate intr-un program de editare de text. Nici un jurnalist nu se poate baza pe memorie atunci cand este vorba despre retinerea adresei de Web a unui site ce contine informatii importante. Adesea, informatiile de mare importanta sunt plasate pe prima pagina a site-ului, iar adresa este usor de retinut. Pe masura ce apar alte informatii insa, cele de pe homepage sunt mutate intr-o pagina secundara si altele ii iau locul pe prima pagina. Adresa paginii secundare este greu de retinut, deoarece face parte din directoare si subdirectoare (in unele cazuri, o adresa de tipul www.info.ro/stiri/ianuarie/saptamana1.html ramane inca usor de tinut minte deoarece urmeaza o anumita logica) sau pentru ca site-ul este realizat cu o aplicatie de tip CMS , care transforma adresa intr-un lung sir de litere si cifre. In afara de adresa propriu-zisa, mai trebuie notate si alte informatii despre sursa, cum ar fi numele autorului, titlul site-ului, data publicarii si data la care a fost accesata pagina. Se poate cauta foarte usor prin aceste fisiere folosind cuvinte-cheie sau fraze in loc de a cauta manual printr-un raft intreg de fise, pentru a gasi o anumita referinta. Regulile de citare a surselor sunt discutate mai pe larg intr-un capitol separat.

Adresele de Web des accesate pot fi stocate cu ajutorul unei utilitati din browser, denumite Favorites sau Bookmarks. Atunci cand o adresa de Web pare interesanta si este probabil ca jurnalistul o va mai accesa alta data, ea poate fi retinuta plasandu-o intr-un loc special. Bookmarks-urile pot fi organizate si ele pe teme, in mod similar organizarii mesajelor de e-mail. In plus, aceste semne au meritul de a putea fi transferate de la un calculator la altul, deoarece pot fi salvate ca un fisier unic. La fel de usor, ele sunt transferabile intre browsere. Jurnalistii online americani isi disputa astazi componenta a ceea ce ei numesc "biroul de lucru al jurnalistului online" , adica cele mai importante adrese de Web ce pot fi considerate surse de documentare.

Documentele ce pot constitui materiale folositoare in conceperea articolului nu sunt construite doar ca pagini de Web, ci sunt pur si simplu plasate pe server si exista link-uri catre ele. Este mai ales cazul rapoartelor de lungi dimensiuni, al cataloagelor, al diferitelor bilanturi etc. Majoritatea raman in forma documentului initial (fisier de text formatat in aplicatia Microsoft Word, de exemplu). Atunci cand sunt "descarcate", aceste documente nu mai poarta elementele de identificare ale unei pagini de site obisnuite. Multe browsere pot include automat aceste informatii (titlul site-ului, adresa, data accesarii etc.) pe copiile imprimate de pe Web. Totusi, cand descarcati fisiere, informatiile acestea nu sunt incluse; trebuie creat un fisier separat sau o fisa care sa contina informatiile despre fiecare element descarcat. Aceasta fisa poate fi o pagina redactata pe calculator si care poate fi atasata fisierului preluat de pe Internet.

3. Unelte de lucru specifice redactiei

Cele mai importante publicatii online din lume au in componenta redactiilor un departament tehnic al carui scop nu este doar mentinerea in functiune a retelei de calculatoare, ci si dezvoltarea unor solutii pentru diversele probleme care tin de adunarea informatiile de documentare, prelucrarea lor rapida, localizarea surselor etc.

Majoritatea redactiilor pun la dispozitia angajatilor o retea interna (intranet) care indeplineste o multime de functii utilitare. In afara de cursuri de pregatire interna a jurnalistilor-angajati, intranetul are avantajul de a imparti resursele detinute de publicatie, in functie de drepturile pe care le are fiecare persoana care lucreaza in redactie.

Intranetul a devenit punctul cel mai important al activitatii noastre. Cercetarea la comanda este in continuare produsul nostru cel mai important. Asta fac toata ziua cei zece specialisti in informatie. Majoritatea resurselor noastre se duc tot pe cercetarea la comanda, dar cred ca statisticile privind intranetul vor fi covarsitoare, daca nu sunt deja, fata de cercetarea la comanda.[8]

Este foarte important ca toti jurnalistii online din redactie sa foloseasca aceleasi surse si sa se bazeze pe aceleasi resurse documentare. In acest fel, publicatia online va avea o identitate bine conturata si derapajele sunt aproape excluse. Timpul de concepere si redactare a unui material este scurtat, avand in vedere ca jurnalistul recurge foarte rar la resursele Internetului din afara, deoarece i se pun la dispozitie prin intranet toate uneltele necesare. Accesul la intranet este foarte rapid si defectiunile tehnice care afecteaza legatura la Internet nu influenteaza accesul la intranet.

Un intranet eficient necesita un proiect de management bine gandit in prealabil. Este de fapt o resursa documentara si informatiile trebuie sa fie organizate si usor de accesat. Managementul intranetului este realizat de obicei de angajati cu pregatire tehnica, dar programele usor de utilizat de astazi permit si unor jurnalisti, de formatie umanista, sa organizeze informatiile din reteaua interna.

Printre programele de calculator specifice activitatii de jurnalist online se afla News Hound, folosit in redactia publicatiei San Jose Mercury News, care are un serviciu automat de realizare a dosarelor de documentare. News Hound este o metafora, este ca si cum ai trimite cainele sa aduca inapoi osul aruncat. Numai ca acest program iti mai aduce si alte lucruri decat osul aruncat. Cu News Hound, se stabileste un set de categorii de informatii. Programul aduce articole pe acele teme. News Tracker de la Excite si News Bot de la Wired lucreaza cam in acelasi mod, dar diferenta este ca acestea din urma sunt disponibile numai online. Bineinteles ca si News Hound are nevoie de o conexiune la Internet, dar initial nu era o aplicatie integrata intr-un site.

Televiziunea poate fi si ea ajutata de aceste aplicatii, dar in moduri care tin mai mult de componenta tehnica a canalului, mai putin de continut. KEYC-TV a colaborat cu DayPort Inc., o companie din Mankato, Minnessota, care a dezvoltat o interfata cu sistemul computerizat din redactie. Sistemul capteaza si codeaza fiecare emisie de stiri, permitand postului TV sa difuzeze pe Internet secvente video ale fiecarui jurnal de stiri imediat dupa difuzarea jurnalului - impreuna cu reclame speciale pentru editia de Web. S-ar putea crede ca este doar un moft si editia de pe Web a emisiunilor de stiri nu reprezinta continut original. Cu toate acestea, postul a reusit sa atraga publicitate specifica Web-ului. In plus, directorul departamentului de stiri, Derrick Hinds a declarat de mai multe ori ca postul nu are nici un angajat cu norma intreaga care sa lucreze pentru site si site-ul are profit.[9]

4. Unelte de lucru nespecifice jurnalismului online

Exista programe de computer care usureaza foarte mult munca jurnalistilor online sau o automatizeaza pentru a castiga in eficienta. Mereu au existat discutii in interiorul breslei privind utilitatea sau inutilitatea unui program, imediat dupa ce el a aparut. Asa cum unele aplicatii de tehnoredactare precum Adobe PageMaker sau QuarkXPress au trecut granitele redactiilor si sunt acum folosite si in alte domenii care necesita creatie grafica, tot astfel si aplicatii specifice jurnalismului online au ajuns in sectoare care au in centrul activitatii munca de documentare.

Bull's Eye de la Intelliseek este un alt program ce poate fi setat sa lucreze noaptea, de exemplu, sau in orice alt moment al zilei cand activitatile sunt mentinute la minim. Aplicatia se lanseaza simplu, de pe desktop-ul calculatorului. Robotul acceseaza Internetul si poate petrece acolo o jumatate de minut sau o jumatate de ora. La sfarsit, "se intoarce" cu un set cuprinzator de rezultate ale cautarii.

Programele specifice redactiilor de Web au generat idei inovatoare si chiar controversate. Site-urile care permit parierea pe modul in care va evolua un anumit eveniment castiga tot mai mult teren. Este vorba despre jocuri care implica o doza de noroc, dar care ii considera pe utilizatori parteneri ai reflectarii evenimentului, nu doar receptori pasivi ai informatiei. Un astfel de site este NewsFutures. El pune intrebari legate de evenimentele viitoare - sportive, financiare sau politice - si inlesneste targul cu puncte legate de rezultatele evenimentelor. Site-ul mai ofera camere de chat si forumuri, asemanatoare lui Yahoo Finance, unde jucatorii pot discuta evenimentele fiecarei zile si impactul lor asupra preturilor actiunilor (punctelor). Practic, castigi sau pierzi puncte in functie de cum se comporta anumiti protagonisti ai stirilor. Punctele pot fi transformate in bani. Este infotainment sau doar un alt mod de interactiune cu utilizatorul?

5. Stilul de scriitura jurnalistica online

Discutia despre ce stil de scris trebuie adoptat pentru Internet este una dintre cele mai serioase. Una dintre listele de discutii franceze specializata pe jurnalismul online (J-Liste, condusa de Hervé Cassagne) a dedicat un timp indelungat dezbaterii acestei probleme. Mesajele au ajuns insa la detalii care tineau mai mult de lizibilitate decat de scriitura propriu-zisa. Membrii listei au ajuns la concluzia ca scriitura pentru Web este profund marcata de lizibilitatea textului pe monitorul calculatorului.

Trebuie sa tinem cont ca majoritatea documentelor de pe Web sunt inca scrise si citite de oameni crescuti si educati intr-o lume bazata pe tipar. Trecerea catre o epoca fara hartie (daca, prin absurd, asa ceva se poate intampla) nu se va face imediat, si desi tot mai multi dintre noi incep sa scrie online, multe din aceste lucrari sunt concepute inca dupa formate tipografice.

Nu mai putin adevarat este insa ca scriitura online depinde foarte mult de jurnalist sau de autorul textului. Dinamismul si coerenta care se cer pentru redactarea unui articol pentru Web trebuie sa fie o extensie a unor calitati ale autorului. Aici, adaptarea unui jurnalist care a lucrat cativa ani in presa traditionala la cerintele textului pentru Web, este greoaie, daca nu imposibila. Scrisul in sistem matrice, opus scrisului liniar, cere din partea jurnalistului o deschidere a mintii care trece dincolo de calitatile obisnuite ale unui ziarist.

Scriitura pentru Web necesita gandire critica. Alan Richman, autor la Gentlemen's Quarterly si fost redactor sef la Boston Globe, a spus odata: 'Inainte de a deschide calculatorul, deschide un alt aparat - mintea.' Acesta ar trebui sa fie primul pas in procesul de scriere pentru Web.[10]

'Smecheria' consta in a nu lua cu tine o minte analoga intr-o lume digitala.[11]

Cred ca scriitura online adecvata canalului este o urmare fireasca a intelegerii modului de lectura pe Internet. Ziaristul, in genere orice autor de texte menite sa fie publicate pe Web, trebuie sa fie mai intai un cititor asiduu de continut al site-urilor. Lectura pe care acesta o realizeaza va avea drept scop nu doar descoperirea noutatii in text, dar si sesizarea modului in care acea noutate a reusit sa se faca remarcata in noianul de informatii prezent pe site. Cu alte cuvinte, ziaristul online trebuie sa fie mai intai un cititor profesionist si abia apoi un autor profesionist.

5. 1. Scriitura de tip matrice

O exprimare simplista ar spune ca scriitura pentru Web nu este la fel ca si cea pentru tipar pentru ca oamenii citesc diferit pe Web. O problema a lecturii online este de ordin fizic: este mai greu sa citesti de pe ecran decat sa citesti de pe hartie. Chiar si cele mai bune monitoare de calculator sunt neclare comparativ cu imaginea clara dintr-o pagina de revista. Efortul in plus pe care lectura de pe monitor il solicita din partea creierului uman ii incetineste pe cititori. Cu cat documentul este mai lung, cu atat problema este mai mare. Studiile lui Jakob Nielsen au aratat ca lectura de pe un monitor este cu 25 % mai lenta decat lectura de pe hartia tiparita.

Majoritatea practicantilor de jurnalism online sunt de acord ca regulile de scriitura din jurnalismul traditional pot fi aplicate la fel in mediul Internet. In fond, oricum va trebui sa comunici mesajul esential si a trebui sa scrii corect gramatical. Nu toti sunt insa de acord cu folosirea piramidei inversate pe Web. Se vorbeste mai curand de "niveluri" (layers, in limba engleza) logice sau determinate tehnic. Aceste niveluri vor forma in final matricea.

5. 2. Scriitura de tip niveluri

Piramida inversata presupune asezarea celor mai importante informatii din articol in primele paragrafe. Pe masura ce cititorul avanseaza in text, scade importanta informatiilor din text. Ultimele paragrafe vor contine deci informatii de fundal, care nu sunt necesare intelegerii ideii principale a articolului, dar ajuta la bagajul de cunostinte al cititorului. Pe Web, piramida inversata nu mai poate fi aplicata exact in acelasi mod in care este folosita in presa scrisa.

Traditionala structura piramidala plaseaza introducerea, dezvoltarea textului si elementele de fundal ale unui articol intr-un bloc solid cu sectiuni legate intre ele. Aceasta metoda are ca rezultat producerea unei bucati lungi si unice de text, dezvoltata si structurata cu meticulozitate. Poate fi un avantaj pentru ziare, deoarece ii ajuta pe cititori sa se orienteze in articol. Totusi, o asemenea tratare a articolului prezinta probleme pe Internet.[12]

Analizand pe rand paragrafele din textul unui articol, observam ca fiecare dintre ele poate fi organizat in piramida inversata. Disecand astfel informatiile, pare mai logica organizarea pe Web in niveluri, avand in vedere ca fiecare nivel are gradul lui de contributie la intelegerea textului. Cititorii sunt mai mult sau mai putin familiarizati cu subiectul articolului si au posibilitatea de a trece direct la nivelul care ii preocupa sau care le ofera informatii noi, altele decat cele deja stiute. Nivelul superior al unei stiri online ar putea contine titlul, o fotografie si destul text incat sa dea cititorilor o idee generala despre directiile in care ar putea-o lua stirea si link-urile care i-ar duce intr-acolo. Paginile secundare vor aprofunda elementele care sunt "nivelate" deasupra lor.

Nivelurile, denumite si "bucati" de text, sunt rezultatul acelei de-construiri sau de-compuneri pe care jurnalistul online trebuie sa o realizeze inainte de a scrie. "Povestea" pe baza subiectului abordat va fi rupta in secvente logice. Segmentarea textului este influentata de: caracteristicile "povestii", nevoile si interesele cititorilor legate de acel subiect, platforma de publicare a articolului.

Caracteristicile "povestii" sunt elemente care tin de un tip de jurnalism adaptat la Web: importanta subiectului abordat (este vorba de un eveniment important care cere mai multe pagini de Web separate si actualizari constante?); complexitatea articolului (exista mai multe unghiuri de abordare, mai multe publicuri interesate?); modalitatile prin care se poate reflecta evenimentul (subiectul cere elemente multimedia, interactivitate deosebita?).

Interesele publicului cititor pot include actualizari constante, texte explicative, elemente interactive, date neprelucrate de jurnalist etc.

Platforma de publicare se refera la suport, desi aici alegerea nu este asa de dificila, majoritatea publicatiilor online de astazi specializandu-se pe Internet: calculator, telefon mobil, Web TV etc.

O data ce au fost identificate bucatile de text, acestea vor fi astfel scrise sau rescrise incat sa poata fi de sine-statatoare, sa poata fi citite separat. Pentru a realiza acest lucru, Crawford Kilian da cateva sfaturi utile[13]:

formuleaza titluri simple si informative;

foloseste citatele in interiorul textului;

foloseste practica de a pune intrebari pe parcurs, pentru ca ele il fac pe cititor sa caute raspunsul;

foloseste formulari deosebite, cititorilor le place sa fie surprinsi;

promite conflict;

adreseaza-te direct cititorului.

Calificand modalitatea de a scrie in bucati drept "non-secventiala", Alysson Troffer da si ea cateva sfaturi referitoare la stilul de scriitura pentru Web[14]:

fii la obiect;

evidentiaza ceea ce este nou si diferit in fiecare bucata;

evita sindromul "dupa cum am aratat mai sus"; nu ar trebui sa scrii textul ca si cum fiecare utilizator a citit toate bucatile, ci ar trebui sa furnizezi link-uri si context pe fiecare pagina;

referintele pronumelor trebuie sa fie clare: cand spui "aceasta", cititorul trebuie sa stie clar la ce te-ai referit mai devreme.

5. 3. A derula sau a nu derula?

Avand in vedere ca adesea utilizatorul este "coplesit" de cantitatea de text afisata pe ecran, mai ales daca aceasta nu este organizata pe mai multe ecrane, Crawford Kilian[15] recomanda spatiu alb (blanc) generos in jurul textului. Astfel, se realizeaza o compensare vizuala si ochiul nu este asa de obosit ca in cazul in care prin text mai "plutesc" si alte elemente grafice si interactive. Mike Ward crede ca blancul nu este un lucru care tine numai de design-ul paginii Web si ii atribuie spatiului alb proprietati aproape mistice:

Folosirea eficienta a spatiului alb cere maiestrie. Este bine sa fiti constienti de puterea lui. Spatiul alb nu este numai un receptacul al textului, al imaginilor etc. El are o greutate vizuala proprie.[16]

In mijlocului unei "mari" de blanc, textul devine punctul unic care atrage atentia cititorului, dupa ce acesta deruleaza o parte din ecran si trece de partea de sus a paginii Web, unde de obicei sunt plasate meniurile de navigare, reclamele si alte elemente infografice. Daca in prima parte a ecranului, atentia utilizatorului mai putea fi atrasa si de aceste elemente secundare, o data ce ecranul a fost derulat, numai textul mai poate mentine concentrarea cititorului. Un stil dinamic, marcat de verbe de actiune si un timp narativ prezent, poate mentine utilizatorul cu ochii la articol.

Aplombul trebuie mentinut pana la sfarsit, sau cel putin pana la penultimul paragraf. Ultimul paragraf nu mai trebuie sa contina informatii foarte importante, dar ultima sa propozitie trebuie sa constituie o idee memorabila. Din moment ce atentia cititorului scade intr-o oarecare masura catre acest ultim paragraf, i se da ocazia persoanei sa isi formuleze propriile opinii sau sa decida daca subiectul abordat in articol merita aprofundat prin consultarea altor pagini Web.

Paginile Web in care elementele infografice si meniurile de navigare se mentin pana la sfarsit, la extremitatile paginii, se preteaza la o asezare a articolului pe o "coloana" in prima jumatate a ecranului, pe mijloc. "Batalia" se va da aici in jumatatea de sus a paginii Web, unde utilizatorul este tentat sa paraseasca articolul facand click pe un element interactiv. Nivelul cel mai important al textului trebuie epuizat aici si poate fi urmat de link-uri catre celelalte niveluri, plasate in alte pagini ale site-ului.

Chiar daca articolul este lung si cititorul va trebui sa foloseasca barele de defilare, randurile vor fi mai scurte decat cele pentru o publicatie tiparita. Astfel, ochiul este scutit de efortul de a gasi repede un nou reper la capatul randului, dupa ce a citit randul anterior. Randuri mai scurte inseamna o frazare deosebita, in asa fel incat revenirea la un nou rand sa se realizeze dupa ce o idee sau un fragment de idee a fost deja expus in randul anterior. Un rand in care este folosit, de exemplu, un verb la timpul conjunctiv, nu poate fi urmat de un rand cu un verb la timpul conditional-optativ, deoarece aceasta produce confuzie cititorului. Din cauza spatiului limitat din ziar, nu se pune aceasta problema decat in cazul elementelor titrarii, care participa la lectura globala.

Pentru scriitura online, raman valabile multe din sfaturile care li se dau studentilor de jurnalism la cursurile de redactare. Cuvantul de ordine este insa concizie.

Daca se poate taia un cuvant, taie-l. Sa aplicam aceasta regula la un articol de ziar, ales la intamplare din New York Times din 7 ianuarie 2001. Primul paragraf al articolului este:

'Washington, 6 ianuarie - Un lucru este clar in legatura cu modul in care presedintele ales George W. Bush va conduce tara: reprezentantii locali si nationali vor avea mai multa libertate pentru a trasa si opera toata gama de programe federale sociale, legislative si publice.'

Aplicand regula de mai sus, textul devine:

'Washington, 6 ianuarie - Pare clar modul in care presedintele ales Bush va guverna: reprezentantii locali si nationali vor introduce mai usor programe federale sociale, legislative si publice.'

Aceasta regula poate fi aplicata la fraze, propozitii si idei, ca si cuvinte doar. Dupa ce ati redactat o ciorna a articolului, cititi-l din nou si intrebati-va: 'Exista informatie superflua aici?' si: 'Ar putea fi taiate aceste detalii?'

[] Adesea ne indragostim de unele cuvinte. In mod subconstient, tindem sa scriem propozitii care trebuie folosite.[17]

Cuvintele din textul articolului nu trebuie sa placa jurnalistului, ci cititorului si, de fapt, ele nu trebuie sa placa, ci sa informeze. O buna scriitura nu inseamna abordarea obiectiva sau subiectiva a temei articolului, ci concizie si proprietatea termenilor. Dupa cum se observa in articolul citat mai sus, primul paragraf al textului nu pierde nimic din tonul de articol de opinie, in urma rescrierii. Este insa mai concis si mai simplu. Cititorul poate trece deja la un alt site, dupa lecturarea acestui prim paragraf si isi poate forma propria opinie, in functie de cele afirmate de jurnalist in cele cateva cuvinte de inceput ale articolului.

Cum poti aborda un stil adecvat publicului-tinta al site-ului tau, fara a dispune de date de marketing? O posibilitate este consultarea unor site-uri concurente sau care se apropie de site-ul propriu.

Sa zicem ca publicul vostru tinta este un analist financiar, atunci este posibil ca ei sa citeasca Wall Street Journal si Financial Times. Cititi cateva numere. Veti prinde un ton de baza si un stil al scriiturii financiare. [18]

Concizia mai poate fi inteleasa, la nivel stilistic, ca o serie de propozitii scurte, dinamice. Eric McLuhan vede aceasta serie de propozitii scurte ca pe un sir de diapozitive.

Toate cliseele sunt prim-planuri: acest tip de scriitura nu iti permite sa te detasezi sau sa ai o perspectiva. Te asaza la 10 cm de fotografie: nu ai distanta estetica necesara si esti aruncat in mijlocul scenei. [.] Cu ajutorul acestui stil, autorul poate asambla sau prezenta mai multe unghiuri de abordare teoretic simultan, intr-un mozaic discontinuu, in asa fel incat sa surprinda o intreaga situatie sau un sentiment sau o impresie.[19]

Pentru lead, McLuhan are cateva sfaturi care contribuie la dinamizarea textului.[20] El crede ca cele mai frecvente moduri de extindere a propozitiei lead sunt in numar de patru: definitia, atunci cand este necesara definirea termenilor si a ideilor folosite in material; amplificarea, care explica, da detalii sau exemple; contrastul sau comparatia; analogia, prin care se face legatura cu ceva familiar sau care parafrazeaza o idee in termeni familiari cititorului.

5. 4. Titrarea

In lumea publicatiilor tiparite, exista odinioara o persoana in redactie care nu se ocupa cu nimic altceva decat cu formularea celor mai atractive titluri pentru diferitele articole. In jurnalismul online, maiestria de a sesiza punctul ce poate da nastere unui titlu interesant trebuie sa se refere si la gasirea cuvantului (sau cuvintelor) cheie din text, care sa se regaseasca in titlu. Scopul este atragerea cititorului dar este vorba si de implicatii tehnice. Adesea, aceste cuvinte-cheie sunt detectate de catre motoarele de cautare sau programele specializate pe furnizarea de stiri pe anumite teme stabilite in prealabil de catre utilizatori.

Un titlu prost va face ca putini utilizatori sa iti gaseasca textul si cei care il gasesc e putin probabil sa il citeasca mai departe. Utilizatorii nu incep sa citeasca textul din intamplare. In primul rand, ei trebuie sa il gaseasca. Potentialii cititori vor veni de obicei la articol printr-o pagina de Web aglomerata - unde articolul tau este doar unul din elementele interactive - sau chiar mai rau, dintr-o pagina plina de rezultatele unui motor de cautare. In oricare dintre cazuri, cititorul vede intai titlul si prima propozitie (daca au noroc). Daca titlul nu le atrage atentia, i-ati pierdut - poate pentru totdeauna.[21]

Utilizatorii tasteaza de obicei cuvinte-cheie in motoarele de cautare, mai rar propozitii sau fraze. Daca jurnalistul are un articol senzational despre mafia locala, titrat "Cand caracatita isi intinde tentaculele", este putin probabil ca un cititor interesat sa il gaseasca printr-un motor de cautare in care a tastat "mafia" sau "mafia locala". In acest caz, este mai adecvat un titlu de tipul "Mafia locala a ajuns la maturitate", care contine cele doua cuvinte-cheie.

Locul unde se pot gasi o multime de exemple de titluri de succes este publicitatea. Constrangerile spatiului de reclama costisitor fac ca reclamele de astazi sa contina mesaje scurte, de impact si memorabile. Este un lucru obisnuit deja sa iti pigmentezi conversatiile cu aluzii la reclame de impact si mai ales la sloganul acestora. Jakob Nielsen[22] crede insa ca, in jurnalism, scriitura cu iz publicitar, cu accente de slogan, da dovada de lipsa de profesionalism si pare ca ascunde texte slabe in ambalaje surprinzatoare. Daca acest tip de scriitura este folosit numai in titluri si in alte elemente de titrare, nu cred ca are efecte nocive si in nici un caz nu va indeparta cititorul de pagina Web ce contine articolul respectiv. Abordarea acestui tip de titrare poate contribui si la formarea unui stil al jurnalistului, ce va fi recunoscut de catre utilizator de fiecare data.

Inserarea a mai multe intertitluri decat in publicatiile tiparite este o alta regula determinata de tehnologie (marimea monitorului de calculator si lizibilitatea).

Un intertitlu la fiecare sase sau sapte paragrafe pot parea in regula pe hartia imprimata, pentru ca cititorul se uita la o bucata de text mai mare decat cea pe care o vede utilizatorul pe Web. [] intertitlurile ar trebui introduse destul de des, incat cititorul sa nu deruleze mai mult de un ecran si jumatate fara sa vada un intertitlu.[23]

5. 5. Organizarea textului

Hypertextul nu il scuteste pe jurnalist de la organizarea textului in functie de un criteriu stabilit prin linia editoriala a site-ului, de catre jurnalistul-insusi sau de tema articolului. Exista cel putin trei moduri de organizare a textului care integreaza si metode tehnice are folosesc hypertextul[24].

5. 5. 1. Ordonarea narativa

Acest mod de organizare a textului sugereaza un proces temporal. Este un stil adecvat articolelor lungi, de analiza, care se preteaza imprimarii mai curand decat lecturii pe ecran. Daca textul contine fragmente ce constituie procese distincte, ele pot fi despartite pe pagini separate. Ordonarea narativa nu obliga deci la asezarea articolului pe o singura pagina Web. Bucatile de text pot fi separate si se realizeaza legaturi hypertext intre ele.

5. 5. 2. Ordonarea logica

In acest caz, textul articolului este marcat de afirmatii care sunt dovedite sau intarite prin documentatie si concluzia este cea care pune capat articolului. "Dovezile" pot fi link-uri catre articole pe aceeasi tema sau catre documente oficiale care atesta cele spuse de catre jurnalist in articol. Acest tip de organizare are dezavantajul ca textul nu poate fi impartit in bucati, deoarece se poate pierde sirul argumentatiei. Avantajul este ca cititorii interesati de subiect sunt purtati de intreg rationamentul jurnalistului si este aproape sigur ca pana la sfarsit vor intelege pe deplin mesajul esential al articolului.

5. 5. 3. Ordonarea pe categorii

Organizarea textului pe categorii este potrivita in cazul in care se pot identifica in mod clar mai multe bucati ale textului, dar ele nu este necesara punerea lor intr-o anumita ordine. Este suficienta deci enumerarea lor, in blocuri de text distincte. Se poate realiza un mic artificiu: se defineste fiecare bloc distinct printr-un cuvant-cheie care devine link catre o alta pagina Web care contine textul corespunzator acelei categorii. Acest mod de spargere a textului poate fi folosit numai in cazul in care, in pagina cu cuvintele-cheie, mai exista destul text, in asa fel incat link-urile sa nu fie singurele elemente ale articolului prezente in acea pagina.

5. 6. Cativa pasi in redactarea unui articol

Stirea de cinci randuri nu ar trebui sa ia mai mult de zece minute pentru redactare unui jurnalist online, la fel cum nu face acest lucru nici in presa traditionala. Dar articolele mai lungi, de sinteza, care abordeaza subiecte atemporale, necesita un timp de elaborare mai indelungat, deoarece si impactul materialului asupra cititorilor este mai important. Sfaturile urmatoare se refera mai ales la acest tip de articole.[25] Nu trebuie respectati toti pasii, dar acest lucru depinde de experienta profesionala a jurnalistului care este obisnuit sa realizeze mai repede anumite lucruri, dupa mai multi ani petrecuti in aceasta meserie.

Mai intai, trebuie definit unghiul de abordare al articolului. Linia editoriala a site-ului sau stilul jurnalistului (daca este vorba de un articol de opinie) pot fi doua elementele care sa il ghideze pe autor in alegerea unghiului de abordare. O data stabilite scopul articolului si / sau ideea sa principala, acestea pot fi sintetizate intr-o propozitie scurta, ca punct de plecare pentru jurnalist.

Pe  masura ce materialul pentru articol este adunat, trebuie facuta o lista cu elementele vizuale si multimedia. Autorul poate are nevoie de harti, fotografii sau elemente grafice. Trebuie avute in vedere doar elemente care sunt importante pentru intelegerea articolului, fara a ingreuna accesul la site.

Titlul articolului poate fi conceput la inceput, deoarece el se identifica de obicei cu unghiul de abordare. Un teaser sau un chapeau poate ajuta de asemenea si se poate constitui chiar in planul de redactare al articolului. Vinde-ti articolul. Intreaba-te cum ii vei face pe cititori sa apese pe titlul tau, pentru a citi intreg textul. Acest proces te va ajuta sa concepi paragraful introductiv.

Un rezumat de nu mai mult de 20 de randuri poate ajuta la identificarea informatiei care trebuie inclusa in articol. Chiar daca acest text nu va fi inclus in articol, te va ajuta si sa iti dai seama cum vei putea scrie articolul intr-un singur ecran.

Un paragraf in care sa explici cum articolul ii va afecta pe cititori este util pentru ca utilizatorii sa identifice importanta articolului, dar acest paragraf ajuta si la planuirea elementelor interactive. Aceste elemente interactive pot merge de la o intrebare care naste discutii, pana la un test, un joc sau un sondaj.

Articolul va fi mai intai de-construit in idei principale si idei secundare. Dupa ce te-ai gandit la ideile principale, decide daca vei folosi ideile secundare ca link-uri interne pentru un articol ce poate fi derulat sau link-uri externe catre alte fragmente ale articolului in pagini Web pe aceeasi tema.

Dupa o prima redactare, articolul poate fi revizuit. Orice cuvant in plus poate fi taiat. In functie de lungimea articolului, jurnalistul ar trebui sa se gandeasca la faptul ca nu exista informatii care sa nu poate fi epuizate in trei ecrane site-ului, fie ca ele sunt organizate pentru derulare sau pentru click.

6. Concluzii

Indiferent daca ideile privind jurnalismul online intra in categoria conservatorilor, a moderatilor sau a reformatorilor, procedurile de lucru urmeaza un anumit ritual si responsabilitatile jurnalistilor in cadrul redactiei trebuie sa fie clare. Organizarea activitatii de jurnalist online in redactie, dar si pe teren, trebuie realizata cu scopul de a eficientiza procesul de documentare si a scurta cat mai mult drumul informatiilor de la colectarea lor de la surse si pana la publicare. In fond, orice clipa este o "inchidere de editie" in lumea Internetului. Activitatea eficienta este ajutata de un set de unelte constand in programe specifice de computer, care capteaza, sorteaza, asaza in site informatiile. Unele dintre aceste programe au fost dezvoltate de catre departamentele tehnice ale redactiile, altele de catre institute de cercetare specializate, iar altele sunt unelte aflate la indemana tuturor utilizatorilor, prin Web.

Majoritatea acestor programe specializate se ocupa de cautarea informatiilor specifice pe Internet, uneori fara ca jurnalistul sa supravegheze intreg procesul de cautare. Reteaua interna a redactiei, Intranetul, este un suport de plasare si organizare a uneltelor de documentare jurnalistica. Publicatia personalizata este un proiect inceput in anii '80 si care vizeaza realizarea unei editii a publicatiei cat mai bine orientate catre dorintele utilizatorului. Publicatia personalizata se foloseste de majoritatea uneltelor si procedurilor de lucru specifice jurnalismului online.

Cel mai indicat tip de scriitura pentru Internet este scriitura in niveluri: fiecare paragraf devine un "punct de intrare" in textul articolului si este organizat in piramida inversata. Textul poate fi organizat din punct de vedere narativ, logic sau pe categorii. Rezultatul este o scriitura de tip matrice, potrivita utilizatorilor de Internet.

Astfel, cititorul de materiale jurnalistice poate de-construi nivelurile articolului si le construieste conform scopurilor sale informative. Atunci cand redacteaza articolele, jurnalistul trebuie sa aiba intotdeauna in minte cele doua tipuri de cititor: cel care prefera sa apese pe butonul mouse-ului pentru a activa diverse legaturi hypertext si cel care mai curand deruleaza pentru a citi intreg textul. Oricum, scriitura pentru Internet trebuie sa fie, ca si in presa scrisa de informare, concisa si dinamica, fara a pierde din expresivitate.

Intrebari de verificare a cunostintelor si exercitii

Dupa ce ati parcurs textul acestui tutorat, incercati sa raspundeti la urmatoarele intrebari si realizati exercitiile propuse, fara a mai apela la textul cursului. Acest tip de intrebari pot fi puse de catre profesor la examenul final.

Care sunt cele trei conceptii privind jurnalismul online? Prin ce se caracterizeaza fiecare?

Care sunt tipurile de surse disponibile online?

Care este rolul documentarii in procesul de redactare a unui articol pentru un serviciu informativ online?

Care este rolul intranetului in procesul de documentare jurnalistica?

Aratati asemanarile si deosebirile intre scriitura de tip matrice si cea de tip niveluri.

Alegeti trei articole dintr-un ziar tiparit si adaptati titlurile si alte elemente ale titrarii la Web. Comparati rezultatele cu unele articole de pe site-uri informative romanesti si straine.

Alegeti un text informativ de pe un site romanesc sau strain si aranjati-l, pe rand, narativ, logic si pe categorii.

Bibliografie selectiva

Carti

Andrieu, Olivier, Trouver l'info sur Internet, 2000, Eyrolles, Paris

Bass, Frank (ed.), The Asscociated Press Guide to Internet Research and Reporting, 2001, Perseus Publishing, Cambridge

Birkerts, Sven, The Gutenberg Elegies, 1994, Fawcett Columbine, New York

Brand, Stewart, The Media Lab. Invemting the future at MIT, 1997, Viking, New York

Dreyfus, Michel, Créer sa page Web, 2ème édition (avec CD-ROM), 2000, CampusPress, Paris

Drula, Georgeta, Site-uri Web, 2002, Semne, Bucuresti

Dufour, Arnaud, Internet, ed. a III-a, 1997, Computer Press Agora, Targu Mures

Guérin, Serge, La cyberpresse. La presse et l'écrit off line, on line, 1996, Hèrmes, Paris

Hall, Jim, Online Journalism. A critical primer, 2001, Pluto Press, London

Hane, Paula J., Super Searchers in the news, 2000, Cyberage Books, New Jersey

Kilian, Crawford, Writing for the Web, 1999, Self-Counsel Press, Vancouver

Lapointe, Pascal, Le journalisme à l'heure du Net. Guide pratique, 1999,  Les Presses de l'Université Laval, Laval

Levinson, Paul, Marshall McLuhan in era digitala, 2001, Librom Antet, Bucuresti

Mallender, Ariane, Ecrire pour le multimedia, 1999, Dunod, Paris

Millon, Marc, Creative Content for the Web, 1999, Intellect, Exeter

Pavlik, John, New Media Technology, ed. a II-a, 1998, Allyn and Bacon, Boston

Rich, Carole, Creating Online Media, 1999, McGraw- Hill College, Boston

Tiffin, John, Terashima, Nobuyoshi, (ed.), HyperReality. Paradigm for the third millenium, 2001, Routledge, London

Walker, Janice, Ruszkiewicz, John, [email protected], 2000, Longman, New York

Walker, Janice, Taylor, Todd, The Columbia Guide to Online Style, 1998, Columbia University Press, New York

Ward, Mike, Journalism Online, 2002, Focal Press, Amsterdam

Publicatii periodice

Atlantic Monthly, iulie 1945, vol. 176, no. 1

Australian Journalism Review, Vol. 22, no. 1, august 2000

Broadcasting & Cable, 25 sep. 2000

The Industry Standard, noiembrie 2000

Quill Magazine, mai 2002, nr. 4, vol. 90

RTNDA COMMUNICATOR, iunie 2002, no. 6, vol. 56

Secolul 20, Gutenberg, computer, Internet, nr. 4-9, 2000

TV Mania, nr. 26 (195), 1 iulie 2002

Site-uri

Thom Lieb, supliment la Editing for Clear Communication, http://www.towson.edu/~lieb/editing/1995.html (accesat la 19 decembrie 2002)

Thom Lieb, Today: Who's Who on the Web - and Why, https://www.towson.edu/~lieb/editing/today.html (accesat la 19 decembrie 2002)

Larry Pryor, Third Wave of Online Journalism, publicat la 18 aprilie 2002, modificat la 26 aprilie 2002, https://www.ojr.org/ojr/future/1019174689.php (accesat la 12 dec. 2002)

https://www.contentious.com

https://www.ojr.org

https://www.useit.com

https://www.tol.cz

https://www.cyberculture.ro (companion al cursului)

Alte surse

The New York Times Ondisc (colectia New York Times pe CD-ROM), 1999 - 2002

Jliste, lista de discutii condusa de Hervé Cassagne (www.jliste.net)

Netmedia and authors, Netmedia 1999 (documentele conferintei Netmedia 1999 pe CD-ROM)

OWL, lista de discutii condusa de Steve Outing

This is CNN, kit de presa realizat de departamentul de relatii publice al postului CNN