LANSAREA IN PRODUCTIE

LANSAREA IN PRODUCTIE

SCEANRIUL DE TELEVIZIUNE;

CONSTRUCTIE GENURILOR PUBLICISTICE IN IMAGINI SI SUNETE

In jurnalismul audiovizual se foloseste sintagma "lansarea in productie" asemanatoare cu lansarea in productie din fluxul industrial alunui produs. Bugetele formatelor de emisiuni, numarul de editii pe aceiasi tema si intinderea pe grila presupun costuri uneori uriase, pentru ca includ si salarizarea personalului de creatie, de executie, care de multe ori este foarte numeros.

In prezent in structura canalelor de radio si televiziune mari (regionale, nationale, internationale) s-a introdus metoda achizitionarii de servicii. Astfel se achizitioneaza servicii pentru:

Servicii de creatie: achizitii de idei, scenarii, proiecte, adaptari, etc, semnale muzicale pentru genrice, generice video care se executa la alte firme de productie, toate aceste pentru degrevarea personalului din canalul tv respectiv;

Inchirieri de aparatura si utilaje tehnice necesare pe perioada inregistrarii productiei sau difuzarii emisiunii in direct;

Intrarea in productie se programeaza in functie de planificare facuta in baza scenariului.

Scenariul reprezinta un gen publicistic care are capacitatea de a cuprinde evolutia ideilor mesajului, continutului emisiunii pe un timp dat.

Un scenariu se elaboreaza, redacteaza pe principiul clasic al unei compuneri: inceput, cuprins si incheiere. In aceste trei parti trebuie sa se constituie un liant de imagini si sunete care sa duca la aparitia unei opere artistice.

Atunci cand se concepe un scenariu pentru o emisiune in audiovizual componentele de imagine si de sunet insotesc redactarea textului. Din experienta scenariul si decupajul se produc de cele mai multe ori simultan. Ulterior dupa lectura intervine decupajul regizoral si dupa inregistrarea emisiunii sau in timpul ei intervin modificari uneori atat la scenariu cat si la decupaj in functie de evenimentele desfasurate.

Daca scenariul este o poveste intr-o cursivitate ce starneste interes, decupajul reprezinta aceiasi poveste pusa in tipuri deplanuri de filmare si cu explicatiile de decor, de sunet, de ambianta, de descriere de personaje.

Tipurile de planuri de filmare sunt in general aceleasi ca si cele din cinematografie si ele sunt folosite intr-o succesiune care sa evite asa numita saritura, adica o disfunctionalitate tehnica creata de lipsa de logica in miscare.

Planuri fixe: prim plan, gros-plan, plan detaliu si plan general.

Planuri miscate:

panoramare (se filmeaza de la stanga la dreapta);

traveling (obiectul de filmat ramane fix, se misca camera in jurul lui);

racoursi ( se filmeaza de jos in sus);

plongee (se filmeaza de sus in jos).

In domeniul radioului scenariul reprezinta aceiasi forma de creatie ca si in televiziune, dar decupajul are in vedere recrearea realitatii cu ajutorul sunetului: vocea umana, ilustratia muzicala, ambianta, sonorizarile, zgomotele.

Zgomotul face parte din viata, la radio el nu este folosit ca un element perturbator al inregistrarii, ci este folosit pentru crearea unei secvente sonore veridice.

Cu ajutorul sunetelor se decupeaza din realitate sunetele care creaza realitatea transmisa prin radio.

In orice post de radio exista banca de sunete, unde de-a lungul vremii aufost inregistrate diferite sunete, si ele se gasesc descrise dupa actiuen pe care o sugereaza, de exeplu: apa de munte care curge cu viteza mare sau vant care trece prin frunzis cu zgomot.