Legile proximitatii

Legile proximitatii

Christian Harmelin [1993; 38] intelege prin proximitate, 'relatia dintre stire si cititor. Cu cat stirea pare mai apropiata de cititor, cu atat devine susceptibila de a deveni eveniment.'

Proximitatea spatiala.

Evenimentele, persoanele 'de peste drum' au un impact mult mai mare, din doua motive: urmarile asupra cititorului pot fi imediate, directe, concret resimtite si faptele relatate pot fi controlate de catre cititor, in acest punct, trebuie subliniata inca o data, importanta acuratetei. Nimic nu erodeaza mai rapid credibilitatea jurnalistului (a ziarului), decat indicarea/plasarea eronata a unei persoane pe care cititorul o cunoaste foarte bine.

In jargonul jurnalistilor francezi, aceasta lege se numeste 'mort kilometrique' (moarte kilometrica). Regula este formulata astfel: 'Moartea unui european din Vest echivaleaza cu moartea a 3 est-europeni, a 9 latino-americani, a 11 oameni din Orientul Mijlociu si a 12 asiatici.'

Proximitatea temporala.

Se afla in raport de interdependenta cu cea dintai lege. Intereseaza in primul rand ceea ce se intampla acum, aici. Evenimentele mai departate in timp pot interesa in masura in care au o legatura clara cu un element/situatie/ problema de actualitate.

Michel Voirol [1992; 24] stabileste urmatoarea ierarhizare a impactului asupra publicului, in interiorul proximitatii temporale: pe primul loc, el situeaza viitorul imediat 2), urmat de trecutul imediat si, la sfarsit, trecutul indepartat.

Proximitatea sociala.

Ei i se supune in special, asa numita presa de proximitate 3).

Proximitatea psiho-afectiva.

Tot ce se refera la viata cotidiana a fiecarui cititor potential. Familia, copiii, sanatatea, impozitele, preturile, sexul etc.

Alaturi de legile proximitatii 'teritoriale' (spatiale) si sociale, Christian Hermelin [1993; 39-41] mai enumera: 'proximiatea ideologica, respectata in primul rand de presa de partid, dar si de ziare cu o anumita orientare ideologica (liberala, crestin-democrata, nationalista etc.) si 'proximitatea mediatica pe care autorul o expliciteaza astfel:

' Chiar aflat la celalalt capat al lumii, personajul mediatizat intra intr-o oarecare proximitate cu spectatorul. () Stirile sunt extraordinare din cauza notorietatii, si apropiate datorita familiaritatii. () O stire extraordinara, dar indepartata, poate fi data ca fiind de aceeasi importanta cu o alta, relativ obisnuita, dar mai apropiata. Astfel, media exprima ce este anormal si ce este normal intr-o societate, traduce si chiar organizeaza proximitatile teritoriale, sociale, ideologice sau, pur si simplu, mediatice'

De subliniat ca diferite texte, inscriindu-se sub incidenta acestor legi, formeaza - in fapt - sumarul unui ziar.

Acestea sunt, pe scurt, jaloanele evaluarii realitatii. Dar cititorul? Ce amestec are el in aceste criterii? intrucat il intereseaza (direct) hotararea presedintelui unei tari? Ce interes, altul decat abstract, are el pentru lupta condusa de un lider african? Care este, de fapt, orizontul lui de asteptari?