Mit contra mit. Presa si cazul asilor aviatiei din primul razboi mondial

Studiu de caz

Mit contra mit. Presa si cazul asilor aviatiei din primul razboi mondial

In capitolul precedent am vazut ca mitul modern este cristalizat unui element real, tangibil si in jurul mecanismului complex si subtil al activitatii cognitive, in interactiunea specifica a intelectului si sensibilitatii umane, care sondeaza realul atat prin sensibil, cat si prin inteligibil. Exista situatii in care acest mecanism este exploatat extraordinar de mult, deoarece in cadrul societatatii este nevoie de stabilirea unui punct de reper, care, in situatii limita, trebuie sa ofere un sprijin moral puternic, necesar pentru mentinerea coeziunii sociale.

Vom vedea in cuprinsul acestui capitol cum presa scrisa a influentat in mod pozitiv societatea intr-o perioada de maxima criza mondiala. Vom vedea cum un fapt aparent neinsemnat in momentul de fata a ridicat moralul populatiei din tarile beligerante ale primului razboi mondial. Fiind singurul mijloc puternic de comunicare in masa, presa scrisa a fost utilizata cu succes in scopuri propagandistice, fiind un factor cu efect atat moralizatoar cat si demoralizator. Pentru ridicarea moralului poulatiei a fost nevoie, mai mult ca niciodata, de existenta unor eroi, a unor exemple puternice de curaj si devotament, de legende vii in care oamenii sa se regaseasca si creada cu tarie. Privind cu spaima momentul declansarii conflagratiei mondiale oamenii aveau nevoie de eroi. Si acestia au venit

In vara anului 1914 a inceput primul razboi mondial. Puternice sentimente patriotice au indrumat tineri din intreaga Europa spre crearea unei noi ere, era luptelor aerine. Dezvoltata mereu pe parcursul razboiului, aviatia avea sa ofere oamenilor eroii de care aveau nevoie. Nu se stie exact cand si in ce ziar a fost mentionata prima victoria aeriana, dar noutatea acestui tip de lupta a starnit interesul omaenilor. Presa a observat acest lucru si asa s-au nascut legendele "cavalerilor cerului".

Odata cu nasterea acestor legende a inceput apriga lupta data intre ziarele din tarile Puterilor Centrale si cele ale Antantei. Pentru prima data in istoria omenirii se ducea un razboi pe doua planuri (lupte armate pe de o parte, informational si propagandistic pe cealalta parte) de o asemenea anvergura.

Noutatea la acea vreme a luptelor aeriene a atras repede atentia oamenilor. "Asii", cum erau numiti pilotii care aveau la activ peste cinci victorii, erau simpatizati de oamenii din intreaga lume. Activitatea lor era urmarita cu interes in toate tarile lumii. Presa relata cu lux de amanunte cum decurgreau luptele dintre "asii" germani si cei din fortele aliate. In scurt timp fiecare trasatura a acestora a devenit cu ajutorul presei un simbol. Era expolatat fiecare detaliu: culoarea avioanelor, stilul de pilotaj, chiar si tinuta vestimentara. Presa a creat imaginea aviatorului-erou, cu cascheta de piele si fular alb, aflat la mansa unui avion biplan, viu colorat.

Mitizarea "asilor" a fost un demers cu puternice conotatii propagandistice, imaginea acestora fiind asociata cu imaginea tarii pentru care luptau. Victoriile lor erau atent numarate, cifra acestora fiind urmarita cu interes de o mare parte din populatie. "Asii" au devenit in scurt timp idolii multor tineri. Propaganda de razboi, realizata prin intermediul presei a profitat din plin de acest lucru. Scopul era unul clar, ridicarea moralului armatei si populatiei civile, demoralizarea adversarului. Fiecare tara dorea sa-si impuna propriul mit. Astfel luptele nu s-au mai dus doar in aer, ci si in paginile ziarelor. Ziarele din Anglia si Franta zeificau pilotii aliati, precum Rene Fonk (Franta), Edward Mannok (Anglia), William Bishoop (Canada). Si presa tarilor ce constituiau Puterile Centrale "promova" legendele germane: "Asul asilor", Manfred von Richtofen (supranumit Baronul Rosu), Ernst Udet, Erich Loevenhardt, Verner Voss, etc.

Crearea unui mit in scopuri propagandistice avea valente multiple: pilotul prin aptitudinile sale si actele sale de eroism reprezenta o natiune intreaga, avionul pe care acesta il pilota reprezenta suprematia tehnicii militare a unui stat. Avioanele nu se luptau doar in aer, ci si in paginile ziarelor. Acestea descriau cu lux de amanunte performantele noilor tipuri de avioane (fara prea multe detalii tehnice), care apareau cam la un interval mediu de doua-trei luni, dupa sistemul lip frog (pas de broasca)[1]. Articolele care relatau faptele "asilor" erau incarcate figuri de stil menite sa le confere acestora o "aura" de eroi legendari, vizand in mod pregnant latura sensibila a cititorilor. Deseori acesti eroi erau hiperbolizati, prezentati ca puternice exemple demne de urmat. Luptele, sentimentele, ambitiile, replicile lor erau redate cu lux de amanunte in paginile ziarelor. Cele mai mici amanunte, atat din viata personala, cat si din cariera militara au fost adunate si atranjate in asa fel de cartre ziaristii vremii, incat imaginea "eroilor cu aripi" sa fie desavarsita. Propaganda a folosit puterea mitizatoare a presei vremii pentru a-si atinge scopurile militare si politice. Acest fapt a dus la o sustinita "lupta a miturilor", cu invingatorii si victimele ei. Cel mai des intalnit in paginile ziarelor, alaturi de "mitul" Mata Hari, era acel al Baronului Rosu, Manfred von Richtofen. Acesta era privit ca "asul asilor", iar avionul sau vopsit in rosu era socotit ca "un fel de arma sacra, un Exaclibur al timpurilor moderne" . Chiar si presa din tarile Antantei il trata in paginile sale cu un profund respect. Acesta este un exemplu cat se poate de clar de "legenda vie": dupa moartea sa, in circumstante inca neelucidate, avionul sau a fost dezmembrat, bucati din el fiind luate drept suvenir de catre soldatii australieni aflati la locul prabusirii acestuia. Manfred von Richtofen a fost singurul soldat ingropat de catre inamic cu onoruri militare din istorie.

In cazul asilor aviatiei primului razboi mondial binomul mit-popaganda a functionaat aproape perfect. Propaganda (actiune organizata de raspandire in mase a unor idei care prezinta si sustin o teorie, o conceptie, un partid politic etc, cu scopul de a convinge si de a castiga adepti[3]) folosindu-se de valentele si influenta mitului (povestire fabuloasa care cuprinde credinta popoarelor antice despre zei si eroi legendari ) a avut un efect psihologic (moralizator) extraordinar de puternic, benefic intereselor tarilor beligerante. Aviatia a castigat tot mai multi adepti, si implicit un numar tot mai mare de piloti, iar inamicul era puternic demoralizat atunci cand ziarele vremii aduceau pe prima pagina vestea mortii unui "as". Tiluri simple ca "VOSS SHOT DOWN. Germany mourn his loss" (Voss doborat. Germania isi plange pierderea) aveau un impact imens asupra cititorului. Iata un fragment din ceea ce scria in data de 21 aprilie 1918 ziarul "The Dailly Tribune", la moartea lui Manfred von Richtofen:

" RICHTOFEN SHOT DOWN

All air men will pleased to hear that Richtofen was put out of action, but there will be no one amongst them who will feel anything other than regret for the death of such a corageous man

In acest caz forta exemplului si procedeele de mitizare au avun un efect mai puternic decat cel scontat. Manfred von Richtofen a fost un mit in care au crezut atat germanii cat si aliatii. In ciuda eforturilor ulterioare de denigrare a acestuia, legenda Baranolui Rosu a ramas legenda, datorita presei vremii, care in ciuda razboiului a continuat sa ofere societatii vremii eroii de care aceasta avea nevoie. (Anexa 4)