Universitatea Bucuresti

Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii

Anul univ. 2007-2008

PRODUCTIA EMISIUNILOR RADIO

Anul III JURNALISM - ID

Tutorat 3

1. Etape in realizarea unei emisiuni

Emisiunea radiofonica poate fi permanenta sau ocazionala. Cele permanente sunt pozitionate in grila de programe ale postului la aceleasi ore si zile din saptamana. Grila de programe reprezinta o planificare riguroasa a emisiunilor ce urmeaza sa fie difuzate pe termen lung, mediu si scurt. Emisiunile ocazionale, mai rare, sunt elaborate doar in momentul cand exista evenimente importante ce ar putea justifica introducerea acestora in programe. Am putea mentiona mari evenimente politice, campionate mondiale de fotbal sau diferite conflicte armate cu ocazia carora au fost elaborate emisiuni speciale. Si alegerile au reprezentat evenimente care au oferit motive intemeiate pentru elaborarea emisiunilor de acest tip.

In ceea ce priveste etapele parcurse pentru realizarea unei emisiuni radiofonice trebuie sa se tina seama de formatul emisiunii si de modul de transmitere, fiecare avand anumite particularitati.

Emisiunea radiofonica specializata presupune existenta unei idei, a unei teme care sa fie argumentata folosindu-se mijloacele specifice radioului, pe cand emisiunea magazin are o paleta mai larga de teme sau domenii de care se ocupa. In ambele cazuri este necesara o munca de conceptie, care incepe cu elaborarea unui generic.

Genericul unei emisiuni este compus din cuvinte si sunete care sunt adaptate temei sau scopului emisiunii. Bineinteles ca genericul este tot atat de important ca titlul din presa scrisa, dar pe langa cuvant apare si sunetul, care poate fi zgomot, dar si muzica, (semnal muzical, de obicei muzica instrumentala). El mai trebuie sa contina, in cateva cuvinte si scopul emisiunii: chiar daca titlul este suficient de sugestiv trebuie aduse unele completari necesare, deoarece genericul are si rolul unei promisiuni facute ascultatorului. Avand in vedere ca perceptia este auditiva, genericul trebuie sa fie cat mai expresiv si incitativ pentru a capta atentia ascultatorului.

Genericul este rodul muncii unei echipe formate din realizator, ilustrator muzical si operatori. Combinarea cuvantului cu semnalul muzical, care are un anumit ritm adaptat la tema emisiunii face posibila marirea gradului de interes manifestat de ascultator si ii creeaza acestuia un reflex, in timp, astfel incat de la primele acorduri el poate recunoaste emisiunea pe care urmeaza sa o asculte.

Odata cu genericul emisiunii mai sunt elaborate si alte generice sub alte forme decat a celui de inceput, mult mai scurte, cu care se intervine pe parcursul emisiunii. Tot atat de necesare sunt si genericele de rubrica, in cazul emisiunilor generaliste rubricile fiind de cele mai multe ori stabile. Acestea dau emisiunii o nota de dinamism si exercita o atractie deosebita asupra ascultatorului. Si indicativul de post poate capata forme diferite, in functie de talentul realizatorului. Poate fi suficient sa se spuna -Radio Romania- pe un fundal muzical, dar pot fi gasite formule mult mai agreabile si mai inspirate.

Inainte de o noua editie se practica difuzarea unor "promo-uri", care au rolul de promovare a emisiunii: daca sunt bine facute, reusesc sa atraga atentia si interesul publicului pentru emisiunea respectiva creste considerabil.

Documentarea este urmatoarea etapa in conceperea unei emisiuni radiofonice. Societatea Romana de Radiodifuziune dispune de un Centru de documentare, aflat in incinta Casei Radio, unde realizatorii pot face o documentare amanuntita pe mai multe domenii, prin accesul la fise, carti si publicatii. Etapa de documentare nu trebuie sa lipseasca din activitatea unui jurnalist, in conceperea oricarui material jurnalistic, pentru ca oricat de bine pregatit ar fi, nu poate acoperi varietatea de domenii care pot fi abordate intr-o emisiune.

In urmatoarea etapa este alcatuit sumarul emisiunii, care contine subiectele ce vor fi abordate pentru argumentarea temei. Tot in aceasta etapa se stabileste si genul jurnalistic folosit pentru fiecare din subiecte. Realizatorul trebuie sa aiba in vedere ordonarea temelor care dau o anumita fluenta si numarul acestora pentru a nu incarca emisiunea cu prea mult text vorbit. Trebuie sa existe un echilibru intre materialele vorbite si muzica, proportia fiind, daca se poate 40% cuvant si restul muzica.

Publicul percepe mesajul transmis prin cuvant cu mai mult interes atunci cand este combinat cu muzica. El simte nevoia si de destindere, astfel incat realizatorul trebuie sa imbine intr-un mod cat mai placut cuvantul cu muzica, ilustratia muzicala (muzica instrumentala care poate fi introdusa intre materialele vorbite sau poate insoti ca fundal sonor un comentariu) sau "cortinele muzicale" (mici pasaje de muzica orchestrala). Din dozarea corecta a acestora decurge ritmul emisiunii, care trebuie sa fie cat mai rapid pentru a nu plictisi. In limbajul jurnalistilor de radio exista asa numita "burta" care este de fapt o zona din emisiune care plictiseste, care nu prezinta interes pentru public. In timpul acestor segmente neinteresante exista riscul ca publicul sa migreze catre alt post de radio.

In continuare se poate trece la inregistrarea materialelor pe reportofon. Reporterii redactori specializati fac aceste inregistrari in teren, dupa o documentare corespunzatoare pe subiectul propus. Materialul brut inregistrat pe caseta este transpus prin copiere pe un magnetofon profesional cu viteza 19 ori introdus in computer. Prelucrarea materialului brut se face prin montaj, astfel incat sa fie curatat de 'balbe' (eventuale greseli in vorbire), pauze sau defecte de inregistrare. Aceasta operatie se numeste in limbajul de specialitate "fonotecare" si consta in taierea cu o foarfeca a bucatilor de banda, care sunt inutile si lipirea celor care contin informatie utila folosind un scotch special, de aceeasi dimensiune cu banda magnetica. Taietura se face in dreptul capului de redare al magnetofonului in doua moduri: perpendicular sau oblic, la un unghi de 45 de grade. Este preferata taietura la 45 de grade, pentru ca atunci cand sunt lipite capetele, posibilitatea de desprindere este mai mica, dar si pentru o atenuare a eventualei magnetizari a benzii, prin contactul cu foarfeca. Magnetizarea benzii influenteaza calitatea auditiei prin imprimarea, in locul unde s-a facut taietura, a unui semnal nedorit.

Aceasta metoda de prelucrare a benzii magnetice este depasita, noile tehnologii oferind posibilitati mult mai mari. Prelucrarea digitala cu ajutorul computerului si a softurilor speciale de prelucrare a sunetului este mult mai eficienta si ofera mai multe facilitati atat la montaj, cat si la obtinerea unei calitati superioare a sunetului. In acelasi timp sunt eliminate riscurile asumate la montajul clasic. Oricand se putea desface lipitura, de multe ori chiar in timpul emisiei.

Nu trebuie insa inteles ca montajul este o operatie pur mecanica sau digitala. Redactorul reconcepe materialul brut, ajutat de operator, urmarindu-se coerenta si logica textului rezultat. La montaj se urmareste si respectarea semnelor de punctuatie din intonatia vorbitorului. Trebuie ca "punctul" existent in textul scris sa se simta si in lecturare. De multe ori se aud materiale inregistrate si montate defectuos, in care din intonatia celui care vorbeste nu se simte punctul, schimbandu-se uneori chiar si sensul celor spuse de vorbitor. Vina nu este a vorbitorului, pentru ca el a respectat in vorbire pauza necesara cand a terminat fraza, dar redactorul din dorinta de a pastra o anumita parte din fraza nu a mai tinut cont de faptul ca din intonatie lipseste pauza care este identificata cu sfarsitul frazei.

Vorbitorul face uneori pauze si atunci cand ezita sau nu stie ce raspuns sa dea la una din intrebarile reporterului, ori isi cauta cuvantul potrivit. Deseori intr-un anumit context pauzele pot fi semnificative, astfel incat ele nu trebuie eliminate decat atunci cand este cazul. O ezitare sau o pauza dau de cele mai multe ori naturalete si veridicitate.

Dupa prelucrare, toate materialele inregistrate sunt ascultate si cronometrate de catre redactorul emisiunii. In cazul prelucrarii digitale aceasta operatie devine inutila pentru ca in computer este marcat si timpul cu mare exactitate.

Comperajul reprezinta textul redactat de realizator care face legatura sau trecerile de la un subiect la altul. Desigur ca jurnalistul poate sa se lase la limita inspiratiei de moment, dar risca sa fie incoerent, astfel incat este mai bine sa redacteze un text sau, daca are o oarecare experienta, poate nota doar ideea pe care urmeaza sa o dezvolte la momentul potrivit. La redactarea comperajului trebuie avut in vedere limbajul folosit, care va fi adaptat genului de emisiune, accesibilitatea textului fiind factorul hotarator. El trebuie sa fie clar, concis si direct, iar tonul si inflexiunile vocii animatorului trebuie adaptate la tipul de emisiune.

In urmatoarea etapa se intocmeste desfasuratorul emisiunii, care contine: subiectul materialului inregistrat, genul jurnalistic, comperajul si muzica folosita. La fiecare dintre acestea este mentionata durata in minute si secunde, urmand evolutia emisiunii de la inceput pana la sfarsit. Desfasuratorul este redactat, in doua exemplare (unul pentru prezentator si celalalt pentru regie), fiind un punct de reper in derularea emisiunii atat pentru cel aflat in studio cat si pentru regizorul de emisie. Respectarea timpului din desfasurator devine obsesia celui care prezinta emisiunea, pentru ca o depasire la unul dintre subiecte poate influenta derularea emisiunii in ansamblul sau.

Ultima etapa devine punerea in unda -emisia-. Buna colaborare a prezentatorului cu echipa tehnica este hotaratoare pentru o buna emisie. De multe ori intre prezentator si regizorul de emisie se creaza o atmosfera de colaborare, care ajunge pana acolo incat regizorul de emisie intuieste ce vrea prezentatorul, la un moment dat si un semn fiind suficient pentru urmatoarea manevra tehnica.

Aceste etape sunt valabile atat pentru emisiunea inregistrata cat si pentru cea transmisa in direct; deosebirile vin din dificultatile care apar la "direct". Emisiunea inregistrata permite retusuri care se fac la inregistrarea finala, cand este realizat mixajul si inregistrat comperajul prezentat de realizator sau animator. Din montaj se mai pot scurta trecerile muzicale sau materialele vorbite pentru ca emisiunea sa se incadreze in timpul alocat. Totodata se pot aduce unele ajustari si in ordonarea subiectelor sau dozajul intre materialul vorbit si muzica, tehnologia de elaborare permitand orice interventie pana se obtine banda cu inregistrarea finala a emisiunii.

In cazul emisiunii in direct apare fenomenul de ireversibilitate, astfel incat gradul de dificultate este mult mai mare, fiind necesare o pregatire mult mai exacta si o conlucrare mai buna intre membrii echipei. Respectarea orelor fixe ale rubricilor presupune respectarea cu strictete a desfasuratorului. Ascultatorul se obisnuieste sa asculte rubricile preferate (informatii meteo sau horoscopul) la ore cat mai precise, respectate pe parcursul emisiunii, pentru ca si timpul sau este programat, poate cu aceeasi exactitate. Respectarea desfasuratorului devine o obsesie a realizatorului care poate recupera anumite depasiri de timp, dar aceasta presupune un volum de munca suplimentar, depus in timpul emisiei, fapt care adesea poate dauna calitatii. Publicitatea reprezinta un element important care intervine in derularea emisiunii. Momentele publicitare trebuie difuzate la ore fixe si cu nivel ridicat de audienta, pentru ca sustinerea financiara obtinuta din aceasta activitate devine pentru unele posturi singura sursa de finantare.

Etape in realizarea unei emisiuni

1.1. Echipa care realizeaza o emisiune radio

Ascultatorul s-a obisnuit sa urmareasca in mod sistematic, la anumite ore si in anumite zile din saptamana, emisiunile preferate. Astfel a devenit un obiectiv pentru orice post de radio sa-si mentina si sa atraga cat mai multi ascultatori. Publicul are posibilitatea sa aleaga, din multitudinea posturilor de radio, pe acela care-i ofera emisiuni ce raspund preferintelor sale. Putini stiu, insa, ca in spatele unei emisiuni radiofonice difuzate de un radio se ascunde un mare volum de munca, dar si o echipa corespunzatoare in care fiecare are rolul sau, de la concepere pana la difuzare.

Daca ne propunem sa analizam traseul parcurs de la concepere la difuzare a unei emisiuni trebuie sa avem in vedere in primul rand formatul postului respectiv, care trebuie sa fie foarte clar stabilit de directorul de canal sau de patron. Acesta da o linie coerenta postului in functie de care echipa concepe si realizeaza emisiuni de un anumit tip, adaptate scopului propus. Am putea da ca exemplu de pastrare a unei linii bine stabilite postul "Radio Romantic". Acesta difuzeaza multa muzica de o anumita factura si stiri redactate intr-un anumit mod, avand animatori care au un timbru si un ton placut al vocilor. Toate aceste caracteristici fac posibila recunoasterea postului inca de la prima rasucire a butonului unui aparat de radio, fara a mai fi necesara difuzarea indicativului de post pentru identificare. Si postul public are o linie care poate fi usor recunoscuta de cei care il asculta. Tonul prezentatorilor este mai sobru, cand este cazul, iar limbajul folosit este decent.

Echipa care participa la realizarea si punerea in unda a unei emisiuni este o componenta variabila, in functie de tipul postului si de complexitatea programului.

a) Realizatorul este cel care, de comun acord cu seful de departament, stabileste obiectivul emisiunii, cui se adresezeaza aceasta si care este scopul propus. Acestia alcatuiesc proiecte de emisiuni care pot fi pe termen scurt, mediu sau lung. Desigur am putea exemplifica: in cazul unor alegeri anticipate radioul va elabora un proiect de emisiuni pe termen scurt, deoarece alegerile anticipate sunt organizate intr-o perioada scurta si emisiunile, in care sunt prezentate partidele politice si campania electorala dureaza pana au loc alegerile, dupa care acestea nu-si mai au rostul. In ceea ce priveste fenomenul tranzitiei si restrucurarii societatii romanesti, aici se pot elabora proiecte de emisiuni pe termen mediu sau chiar lung, avand in vedere complexitatea procesului.

La alcatuirea proiectelor de emisiuni, lasand la o parte exemplul dat mai sus, se au in vedere cateva elemente esentiale. In primul rand este stabilit publicul tinta la care se are in vedere criteriile varsta, sex, nivel de cultura. Dupa aceea este stabilit formatul emisiunii care poate fi pe un anumit segment al publicului (specializata) sau poate fi generalista, cu mai multe publicuri. In urmatoarea etapa se stabileste modul de transmitere al emisiunii care poate fi inregistrata sau transmisa in direct, durata acesteia si nu in ultimul rand, elementul cel mai important ar fi acela al punctului din zi (ora) la care va fi difuzata. In ceea ce priveste ora de difuzare s-au stabilit foarte clar momentele la care audienta este maxima si cele in care audienta scade foarte mult, din cauza faptului ca publicul este antrenat in alte activitati sau pentru ca acesta migreaza catre televiziuni.

b) Dupa ce a stabilit toate elementele amintite mai sus realizatorul trece la apelarea echipei, impreuna cu care elaboreaza emisiunea. Reporterul de serviciu este cel care aduce informatia folosindu-se de telefon, fax sau deplasandu-se in teren. Reporterii redactori specializati pe domenii se deplaseaza la locul diferitelor evenimente si fac inregistrarile materialelor mentionate de realizator. In functie de calendarul de evenimente realizatorul da comanda reporterilor si stabileste clar in ce gen jurnalistic ar putea fi incadrat materialul pentru a fi cel mai bine ilustrat evenimentul.

c) Reporterii din teritoriu, la care se apeleaza pentru realizarea unei emisiuni, au rolul de a prelua atat rolul reporterului cat si pe cel al reporterului redactor. Acestia sunt considerati corespondenti si au rolul de a prezenta evenimentele din zona repectiva. In acest sens putem spune ca postul public de radio are mai multe posibilitati decat unele posturi private, care de foarte multe ori, preiau multe informatii de la postul public si poate tocmai acest fapt confera postului public caracterul de post national, care acopera prin statiile teritoriale si corespondenti intreaga suprafata a tarii.

d) Redactorul este cel care intervine in momentul in care exista materialele inregistrate si prelucrate. Acestea sunt ascultate si cronometrate dupa care este redactat textul comperajului. Redactorul nu este insa un simplu executant, el pune in miscare si leaga toate elemntele emisiunii colaborand cu realizatorul, in functie de tema si complexitatea ei, pentru a da coerenta mesajului transmis catre public.

e) Realizatorul de emisiuni este cel care concepe emisiunea, dar nu este obligatoriu ca el sa o si prezinte, acest lucru putand sa-l faca si animatorul.

f) Si intr-un caz si in altul deosebit de necesar este existenta unui ilustrator muzical, care se pune de acord cu realizatorul asupra muzicii si ilustratiilor muzicale pe care le vor folosi in emisiune.

g) Ultimul, dar de multe ori un component important al echipei este regizorul de emisie. Regizorul de emisie, impreuna cu operatorii din regia tehnica pun in unda emisiunea, folosind atat indeminarea tehnica cat si, de multe ori, talentul pus in slujba unei bune emisii. Regizorul de emisie formeaza impreuna cu animatorul sau realizatorul emisiunii un "intreg". De multe ori ei se inteleg din priviri sau prin semne, prin ciclopul studioului, regizorul de emisie anticipand ce vrea animatorul, la un moment dat, fara ca acesta sa i-o ceara explicit. Comunicarea nonverbala dintre animator si regizorul de emisie ajunge sa fie de cele mai multe ori perfecta. Astfel putem spune ca ar fi ideal ca o echipa de realizatori sa lucreze impreuna cu aceeasi echipa din regia de emisie, la fiecare emisiune, pentru ca intre ei se naste o anumita unitate si obisnuinta in timp, pastrarea aceleiasi echipe nefiind decat benefica pentru buna desfasurare a emisiei. Munca in echipa este caracteristica acestui canal si un demers profesional complex nu se poate realiza decat in echipa, iar colaborarea intre membrii acestei echipe determina o emisie buna, fara balbe sau nesincronizari intre studio si regia tehnica.

Echipa care realizeaza o emisiune

2. Tipuri de management in radio

Managementul unui post de radio presupune o suma de proiecte in care sunt implicate alte subdiviziuni functionale (manageri, realizatori, redactori etc.) ce stabilesc linia postului, politica redactionala si elaborarea unor proiecte de emisiuni pentru fiecare canal in parte. Proiectele imbraca o diversitate de forme, diversitate generata de amploarea obiectivelor stabilite, sfera de cuprindere, resursele financiare alocate si perioada de timp in care trebuie realizat proiectul. Factorii care contribuie la dezvoltarea si utilizarea managementului prin proiecte sunt multipli, dar pot fi mentionati cei considerati mai importanti:

1-Cresterea rolului produsului (emisiunilor) pentru asigurarea unei activitati economice profitabile. Redactiile sunt din ce in ce mai mult orientate catre piata, ceea ce solicita o implicare mai mare a jurnalistilor in elaborarea noilor proiecte de emisiuni;

2-Ciclul de viata al produsului s-a redus, exercitand o presiune asupra capacitatii creative. Nu se poate difuza la nesfarsit un anumit tip de emisiune, fara sa se aduca ceva nou, in conditiile aparitiei unor constrangeri financiare generate de concurenta existenta in audio-vizual.

Managementul prin proiecte poate fi aplicat in trei forme:

1.Managementul pe baza de proiect cu responsabilitate individuala caracterizat prin asumarea responabilitatii unei singure persoane, care asigura intreaga munca de coordonare. Aceasta modalitate asigura reducerea cheltuielilor cu personalul;

2.Managementul pe baza de proiecte cu stat major. In acest caz managerul de proiect coordoneaza un colectiv care se ocupa in exclusivitate de proiect. Membrii acestui colectiv efectueaza o parte apreciabila din actiuni si apeleaza la specialisti din alte compartimente numai cand este cazul.

3.Managementul pe baza de proiect mixt reprezinta o imbinare a primelor doua tipuri. Aceasta modalitate de management implica si avantaje, dar si anumite riscuri.

2.1. Proiectul de emisiune radiofonica

Cu atatea statii radio de emisie locale, cu mai multe statii de emisie ale postului public, benzile, casetele, CD-urile, cu televizorul, filmele, chiar teatrul si concertele, radioul a devenit o media bine tintita si analizata. Astfel, mai curand decat a programa pentru a satisface cele mai largi gusturi ale unui numar cat mai mare de oameni, majoritatea statiilor de emisie satisfac astazi un ingust segment de piata. Publicul tinta si formatul postului reprezinta doua componente esentiale in managementul unui radio.

Conceptul de public tinta provine din cercetarile de piata (din marketing si publicitate) care arata ca majoritatea vanzarilor unui produs dat este facuta de o minoritate: piata - tinta a acelui produs. In dezvoltarea campaniilor lor, advertiser-ii incearca sa identifice piata - tinta pentru un produs si apoi sa descopere forta de atractie ce intalneste nevoile acelui grup. Radioul este programat exact in acelasi mod. Managementul identifica publicul tinta dupa varsta, sex, preferinte muzicale, stil de viata, alte informatii si dezvolta o strategie de program pentru a satisface asteptarile grupului. Aceasta strategie este cunoscuta ca formatul statiei de radio.

Promovarea fiecarui post de radio este necesara datorita diversitatii de oferte intalnite pe piata audio vizualului. In spiritul economiei de piata posturile de radio se afla intr-o competitie pentru castigarea audientei, avand in general o oferta foarte asemanatoare, insa practicand de multe ori metode neloaiale de promovare a ofertei.

Exista trei mari forme de promovare folosite de posturile de radio:

Publicitatea. Multe posturi, in special in marile orase, inchiriaza panouri publicitare, isi cumpara spatii de publicitate in ziare sau cumpara spoturi televizate pentru a face reclama DJ-ilor, formatului ales sau noii imagini pe care o propun.

Promovarea unor evenimente speciale cum ar fi: concerte rock sau concursuri stradale organizate de marile posturi in FM, care ii dau postului o vizibilitate crescuta asupra membrilor audientei lui. Frecvent, spoturi de 10, 20, 30 de secunde sunt transmise, anuntand evenimentul ce va avea loc, accentuand legatura postului cu el.

Concursurile si gratuitatile. Concursul tipic le cere ascultatorilor sa faca ceva special pentru a castiga, cum ar fi identificarea titlului unui cantec pornind de la o scurta secventa, sa raspunda la o anumita intrebare de cultura generala sau sa mentioneze numele catorva dintre DJ-ii postului. Pe de alta parte, o gratuitate se poate obtine doar prin faptul ca ascultatorul ar fi al zecelea om care a sunat la post sau a raspuns la telefon cu parola "Postul de radio X este postul pe care il ascult". Aceste premii au devenit in timp stimulente foarte importante pentru ascultatori si datorita cresterii continue a concurentei intre posturile de radio au cunoscut si ele o marire semnificativa.

Unii manageri de statii radio au subliniat ca promovarea inseamna a "cumpara audienta" pentru post cu rezultatul ca ascultatorii (o parte din ei) pur si simplu cauta postul care ofera mai mult. Se poate observa ca la unele posturi suna acelasi public, aceiasi oameni care au obtinut un premiu cu cateva zile in urma si sunt invitati sa mai lase si pe altii sa obtina un premiu. Se poate spune ca unii ascultatori au devenit abonati in acest domeniu si urmaresc postul care ofera premii mai substantiale.

Finantarea posturilor de radio comerciale poate fi efectuata pe diverse cai legale care nu implica o finantare oficiala. Intre aceste cai cele mai importante sunt sponsorizarea si publicitatea. In legislatia romana normele obligatorii pentru realizarea publicitatii sunt reglementate prin Decizia nr. 105 din 22 iulie 1993, iar sponsorizarea este reglementata de Legea nr. 32/1994, articolul 5. In afara de aceste doua surse mai pot fi identificate si altele cum ar fi: fonduri locale, finantare prin intermediul organizatiilor filantropice, afaceri, fonduri primite de la public sau fonduri primite de la stat.

Daca initial posturile de radio publice si cele necomerciale primeau suport financiar de la guvern sau chiar de la administratiile locale, treptat s-au conturat si alte surse de finantare private, fundatii caritabile si firmele locale, dobandind un tot mai pronuntat caracter comercial.

Posturile de radio comerciale si necomerciale concureaza, intr-un sens restrans, pentru a face publicitate. Acest fapt poate parea contradictoriu de vreme ce chiar numele - de necomercial - pare sa sugereze un radio care nu ocupa cu asa ceva. Totusi, radiourile publice si cele necomerciale pot accepta firme sustinatoare care sunt de acord sa plateasca in totalitate sau partial costurile unui program, impunand conditia de a fi mentionate la inceputul si sfarsitul emisiunii respective. Restrictia care se impune acestei forme de publicitate este aceea ca nu se permite comparatia cu alte produse (ale concurentei) si nici alta foarma de persuadare, ramanandu-se la simpla forma de anunt, de informare cu privire la produsele unei firme. In ciuda acestor limitari, multe firme sunt interesate sa-si faca acest tip de publicitate in primul rand datorita prestigiului posturilor de radio (in cazul celor publice), datorita auditoriului pentru care sunt interesati etc.

Realizarea unui proiect de emisiune presupune parcurgerea unor etape.

1.Conceptia. In aceasta faza vor fi avute in vedere mai multe elemente:

-capacitatea redactiei de a realiza proiectul in timpul cerut;

-bugetul necesar pentru finalizare;

-aspecte de calitate redactionala si creativitate, in functie de cerintele managerului;

-definirea activitatilor, a resurselor si estimarea costurilor.

2.Planificarea. Daca proiectul a fost aprobat se poate trece la planificarea detaliata, in care se au in vedere sarcinile proiectului si organizarea resurselor. O buna planificare va necesita timp si resurse, dar va scuti redactia de cheltuieli inutile.

3.Realizarea. In acesta faza producatorul obtine aprobarea din partea managerului postului si negociaza costurile implicate, care vor fi suportate din surse proprii sau altele (sponsorizari), numarul de jurnalisti necesar, colaborarea cu alte departamente, calitatea si originalitatea proiectului.

Sistemul de management prin proiecte a fost implementat si in radioul public inca din acest an si da rezultate foarte bune. Prima emisiune realizata in sistem de proiect a fost "Caldura mare", fiind considerata ca emisiune pilot, difuzata in cursul sezonului estival.

Pornind de la un studiu al audientei (media ultimilor trei ani ) pe intervalul orar 12.00-15.00, s-a ajuns la concluzia ca aceasta se situeaza intre 25 si 35%. Varsta majoritatii ascultatorilor a fost de peste 45 de ani, iar ca nivel de pregatire predominau cei cu studii medii. In ceea ce priveste statutul economic al acestui public, doar 13% aveau venituri peste medie. In aceste conditii, cu o audienta descrescatoare, producatorii au considerat oportun sa conceapa un proiect de emisiune care sa fie adaptata sezonului estival, pentru a stopa declinul audientei si recucerirea zonelor cu audienta scazuta, prin valorificarea noilor statii de emisie in FM.

In structura emisiunii s-a tinut seama de disponibilitatile publicului in perioada estivala si s-a reconsiderat raportul cuvant-muzica. S-a optat pentru 35%-cuvant si 63%-muzica. In ceea ce priveste continutul s-a apelat pentru prima oara la prezentarea pe postul public de radio a faptului de viata, a cotidianului, a evenimentului considerat minor care se preteaza cel mai bine la comentariul tip "Caragiale" (anacronicul, moravuri, disfunctiile sociale si chiar prostia omeneasca). Trebuie mentionat ca anul 2002 a fost "anul Caragiale"

In aceasta emisiune au fost incluse multe subiecte de actualitate si multa muzica, dar nu a lipsit si varietatea genurilor jurnalistice folosite; de la relatari, interviuri pana la reportaje. Emisiunea a fost difuzata zilnic (in direct) si nu a lipsit chiar implicarea publicului, prin legaturile telefonice intre realizator si ascultatori, care sunau de multe ori din autoturisme pe telefoanele mobile. Singurele momente "mai delicate" au fost atunci cand conditiile atmosferice erau mai putin adecvate, cu suficiente ploi si vreme mai rece pentru o vara normala, iar jingle-urile pregatite pentru "o . caldura mare" incercau sa aminteasca ascultatorilor ca de fapt este vara. Producatorii au apelat in acele momente la inregistrarile din creatia lui Caragiale, benzi din fonoteca radioului.

Desigur ca nu a fost exclusa actualitatea politica, sociala, economica, culturala si acolo unde s-a impus, prezentarea a fost facuta in forme gazetaresti traditionale, cu decenta si echidistanta specifica unui post public de radio.

Producatorii au avut o buna colaborare cu celelalte sectoare; redactii, reteaua de corespondenti, studiourile teritoriale si serviciul tehnic unde s-a preferat colaborarea cu aceleasi echipe pentru fiecare realizator.

Acest tip de emisiune s-a bucurat de succes, astfel incat s-a trecut la sistemul de licitatii in care producatorii, grupati pe echipe, au propus diferite proiecte pentru emisunea "Matinal". Important este ca sistemul proiectelor de emisiuni functioneaza si se inregistreaza o crestere a creativitatii in elaborarea emisiunilor radio.

Exercitii:

Realizati un proiect de emisiune de divertisment pentru un post public.

Realizati un proiect de emisiune informativa pentru un post privat.

3. Realizati un generic de emisiune sportiva.

Bibliografie :

Garvey, Daniel, E. , Rivers, W, Newswriting for the electronic media, Wadsworth, 1982.

Ganz, Pierre, Le reportage radio-tele,CFPJ, Paris, 1990.

Garvey, Daniel E. & Rivers, William L, Newswriting for the Electronic Media, Wadsworth Publishing Co, Belmont Ca, 1982.

Hay, Victoria, The essential feature (writing for Magazines and Newspapers), Columbia University Press, New York, 1990.

Hausman, Carl, Crafting the News for Electronic Media, Wadsworth Publishing Co., Belmont Ca, 1992.

Hilliard, Robert L, Writing for Television and Radio, 5^th ed, Wadsworth Publishing Co, 1991.

Langlois, J.L., Le manuel de journalisme radio-tele, Editions Saint- Martin, Montreal,1989.

Mencher, Melvin, Basic News Writing, 3^rd ed., Wm.C. Brown Publishers, Dubuque, Iowa, 1989.

Petcu, Marian, "Integrare prin comunicare. Cazul Romaniei" in Dimensiuni ale cunoasterii societatii contemporane, Ed. Universitatii Lucian Blaga, Sibiu, 2002

Petcu, Marian, Sociologia mass media, Ed Dacia, Cluj-Napoca, 2002.

Traciuc, Vasile, Emisiunea radiofonica. Concepere si realizare, Editura Meridian Press, Craiova,

Traciuc, Vasile, Jurnalism radio, Editura Tritonic, Ed. a 2-a, Bucuresti, 2007.

Walters, L., Roger, Broadcast Writings, McGraw-Hill, 1994.