Paragraful final

Paragraful final

Paragraful final are o importanta similara cu a paragrafului initial. Paragraful final joaca un rol important, printre altele, si in realizarea echilibrului textului.

Paragraful final trebuie sa exprime o concluzie adecvata, nu subiectiva (arbitrara sau, in alta ordine de idei, incoerenta), singura posibila, atat pentru jurnalist, cat si pentru cititor.

Altfel spus, un text nu se poate termina nedecis.

Didier Husson si Olivier Robert [1991; 84-85] inventariaza sase tipuri de paragraf final:

'Paragraf-sinteza' presupune o rememorare succinta a faptelor/ ideilor/argumentelor expuse.

'Paragraf final umoristic' care, fie incheie un text redactat in intregime in aceasta grila, fie apare ca o poanta care se impune, in cazul umorului (ca si in acela al ironiei) insa, efectele trebuie dozate farmaceutic. O nuanta prea apasata, un cuvant in plus conduc la umorul caznit deci, la ratarea efectului.

Des intalnita este 'incheierea circulara', in care se reia ideea principala (sau semnificatia - urmari, consecinte etc. - faptului principal) exprimat(a) in paragraful initial - sau daca nu, in paragraful cheie al textului (ceea ce jurnalistii americani numesc nut paragraph). Acest tip de incheiere pare a fi cea mai la indemana, si datorita faptului ca, in acest fel, textul este limpede si da senzatia unei constructii ale carei parti se echilibreaza.

Riscant, in opinia noastra, este 'paragraful final interpelare'.

Aceasta, pentru ca, in textul scris, fatalmente, interpelarea (interogatia, exclamarea, adresarea directa catre un interlocutor nevazut, acesta putand fi tot atat de bine cititorul), este retorica. Altfel spus (exceptand interviul, masa rotunda), nu primim nici un raspuns.

in plus, cititorul nu suporta cu usurinta sa fie interpelat. Daca este vorba despre o interogatie, el nu asteapta sa fie interogat, ci, dimpotriva, asteapta sa i se raspunda la intrebari. Pe de alta parte, daca se simte 'tras de maneca', acest lucru poate crea o reactie de respingere. in fine, o persoana imaginara nu are de ce sa fie interpelata/invocata intr-un text de presa (prin definitie, nonfictional); iar daca persoana este reala, cine si ce 1-au impiedicat pe jurnalist sa o abordeze direct, fie pentru a primi informatiile care fac obiectul discutiei (in text), fie pentru a-i cere sa raspunda pe loc intrebarilor (interviul)? Pe scurt, credem ca acest procedeu este mai degraba 'literar', usor desuet, chiar si in acel domeniu, nu jurnalistic.

5) La limita finalului indecis, este ceea ce autorii numesc 'final deschis'. [Formularea pare a fi o translare a celebrului concept formulat de semiocticianul Umberto Eco - opera aperta (opera deschisa). Simplu spus, opera care suporta o multitudine de interpretari pertinente].

Acest tip de final poate sa apara, de fapt, ca un sinonim al suspensului, atunci cand evenimentele se afla inca in derulare, in aceasta situatie, se impune ca, imediat ce apar elemente noi, textul cu 'final deschis' sa aiba o urmare (follow-up).

Finalul paradox 3) poate sa apara atunci cand evenimentele capata un curs neasteptat sau cand deznodamantul lor este paradoxal.

Sa intrerupem insa pentru un moment aceasta abordare teoretica, pentru a examina o serie de exemple.

Iata pentru inceput, paragraful initial al textului:

'Joi, 22 iulie, nu am reusit sa vorbesc nici cu domnul Ion Angelescu, directorul general al CRPO [?] Tulcea, plecat la Bucuresti, nici cu domnul Crisan, liderul noului sindicat din cadrul Companiei de Pescuit Oceanic, creat in valtoarea evenimentelor provocate de contractul cu cipriotii [care contract?]. Am luat in schimb declaratia domnului Florin Lupescu, liderul SLM[1], pe care o reproducem fara comentarii '

Si ultimele fraze:

'La ora cand transmitem, nimeni din conducerea companiei nu poate fi gasit, inca. Vom reveni 4)

Observatii:

1) in treacat, constatam ca siglele (lipsite de specificarea a ceea ce ele denumesc), din dorinta obtinerii unui text concis, se abat de la regula conform careia, jurnalistul nu trebuie sa supraestimeze informatia pe care o detine cititorul. Cu atat mai mult, cu cat, Romania Libera, fiind un cotidian cu circulatie nationala, este greu de crezut ca cititorului aflat la capatul celalalt al tarii (la Oradea, de exemplu), ii spun ceva CRPO si SLM.

Aceste paragrafe apartin, de fapt, comunicarii interne dintre corespondentul care semneaza textul, si seful sau de departament, nu de comunicarea catre cititor, in plus, rezulta (inca un punct in defavoarea ziarului), ca si aceasta comunicare interna este defectuoasa. Daca cele doua surse de informare se aflau la Bucuresti, si daca informatia era atat de important sa fie facuta cunoscuta imediat, trebuia ca ele sa fie contactate de alt jurnalist, aflat la Bucuresti.

in plus, persoanele citate nu se fac vinovate ca nu sunt disponibile atunci cand jurnalistul doreste sa le contacteze.

Contractul cu cipriotii mentionat in text, este o aluzie care ramane neinteleasa (este aceeasi eroare intalnita la punctul 1).

5) in concluzie, ni se spune aici ca ni se ofera un text care nu contine informatia esentiala. La ce bun?

Iata si o constructie corecta. Paragraful initial:

'inca de pe acum, Conventia [Democratica] se poate considera sub imperiul unui ultimatum din partea UDMR. Acesta se bazeaza pe observatia ca maghiarii au sustinut constant si fara rezerve politica si pozitiile Conventiei, in schimb, Conventia n-a facut nici un pas inspre solidarizarea cu obiectivele proprii politicii UDMR. Cu alte cuvinte, e o alianta in care un grup de participanti (formatiunile romanesti) este numai cu foloasele, iar partenerul lui numai cu prestatiile'

Este o punere in tema clara, corecta. Interesul cititorului este captat prin elementul conflictual din interiorul Conventiei.

Concluzia:

'Avem puzderie de atitudini opozante, dar nu avem o opozitie solida, lucrativa. UDMR se pregateste sa slabeasca opozitia ca ansamblu, marind opozitionismul izolat. Se poate sustine oare ca aceasta reprezinta o atitudine loiala nu numai fata de Stat si Constitutie, ci chiar fata de conceptul de democratie, de care se profita?

Acest paragraf final este construit pe baza a doua idei:

1) Slabirea opozitiei;

2) Ceea ce autorul considera excesiv in politica UDMR nu este tocmai in spiritul principiilor democratiei, (in schimb, cuvantul lucrativ este folosit incorect. Cuvantul corect ar fi fost eficienta).

Altfel spus, in acest caz, 'concluzia inchide textul. Este concisa si relevanta. Accentueaza elementele evidente, fara a repeta.' [John M. Lannon, 1986; 59].

De notat insa, in acest context, si sublinierea lui Didier Husson si Olivier Robert [1991]: finalul construit pe 'o ultima idee tare' nu este posibil in cazul piramidei inversate.

Sa urmarim si concluziile unui jurnalist experimentat. Iata-l, de exemplu, pe Ken Fuson (Des Moines Register- Iowa) [apud Carole Rich, 1997; 183]:

' Trebuie sa stiu incotro ma indrept, si care va fi finalul. Odata ce stii ce vei spune si cum vei spune, te poti gandi la ce sa spui mai intai. () Primul paragraf trebuie sa fie perfect. si al doilea trebuie sa fie perfect'

Cu alte cuvinte, intre paragrafele introductiv si final, se afla corpul textului.