Paragraful initial

Paragraful initial

'Pentru a construi un bun inceput de text, talentul trebuie sa tinda sa concilieze mai multe imperative, aparent, putin conciliabile: sa anunte tema, sa atraga atentia cititorului, sa-l faca sa-si dea seama ca subiectul poate sa-l intereseze, dar sa lase destul mister, pentru ca sa nu aiba impresia ca a aflat tot din primul paragraf. Sa-i spui destul pentru a-i trezi curiozitatea, dar putin, pentru a dori sa continue lectura.' [Didier Husson, Olivier Robert, 1991; 78].

In aceeasi ordine de idei, pentru Jane T. Harrigan [1993; 352], paragraful initial (lead-ul) ar avea urmatoarele functii: atrage atentia cititorului; este inceputul unui flux de energie care il impinge pe cititor sa avanseze; spune ceva despre subiectul si semnificatia story-ului; arata ce fel de story este:

hard news, feature, profil, analiza sau alt tip; stabileste ritmul si tonul story-ului; lumineaza un unghi bine definit; stabileste vocea si autoritatea scriitorului.

Oricare ar fi tipul paragrafului de inceput ales, el trebuie sa contina mesajul esential, in cazul textului factual (de informare), mesajul esential cuprinde raspunsurile la intrebarile cine - ce - cand - unde - cum - de cel Daca toate aceste raspunsuri sunt prezente, ceea ce este oarecum dificil, prin raport cu cerinta fluentei textului, este obligatoriu sa se raspunda de la bun inceput, la acea intrebare sau la acelea fara de care tema textului nu poate fi inteleasa.

Acest paragraf poate fi anecdotic sau metaforic, cu conditia ca anecdota sa fie foarte apropiata de mesajul esential propriu-zis, si cu conditia ca jurnalistul sa sublinieze clar acea conotatie a metaforei care trimite direct la mesajul esential.

O clasificare orientativa a tipurilor de paragraf initial, ar putea fi aceasta:

1) Vizualizarea. Transportarea cititorului in spatiul unde se petrec faptele. Este obligatoriu sa fie alese cuvintele care arata.

Exemplu: 'Ea poarta o bluza viu colorata - nu arata mare lucru. In schimb, 'Ea poarta o bluza verde aprins care contrasteaza cu tenul palid -ne ajuta 'sa o vedem' mai bine.

intrucat cel care scrie este pe postul camerei de luat vederi, este preferabil ca stilul sa fie cinematografic. Sunt aratate secvente scurte din care cititorul singur recompune peisajul. Din perspectiva scriiturii, modalitatea aceasta imbina descrierea cu naratiunea, cu accent pe cea dintai, in principiu, acest tip de inceput este specific reportajului. Este important ca jurnalistul sa stie sa vada ce este nou si interesant in realitatea pe care intentioneaza sa o transmita, in nici un caz, nu are a inventa ceva. Pentru ca textul nu apartine fictiunii.

in aceasta ordine de idei, jurnalistul trebuie sa-si dezvolte capacitatea de a observa nu numai mediul 'geografic', ci si oamenii: comportamentul lor, tinuta lor, mimica, intonatia, gesturile, modul lor de a vorbi. Observatia poate fi directa, cand jurnalistul insusi este martor, dar unul antrenat sa observe si sa retina, spre deosebire de martorii intamplatori. El poate observa de departe sau din interiorul fenomenului. Observatia mai poate fi indirecta, cand se bazeaza pe marturiile la care a avut acces, si a caror veridicitate a controlat-o.

2) Citatul in paragraful initial. Spre deosebire de prima situatie, jurnalistul ia locul magnetofonului. Prin acest procedeu, cititorul 'aude' personajul si, astfel, il poate situa. Citatul, evident, trebuie sa fie semnificativ, coerent, clar si concis.

Citarea unui fragment scos din discursul vorbitorului este corecta daca nu semnifica altceva decat daca ar fi fost reprodus discursul in intregime.

'Fii atentia verbele pe care le alegi, pentru a reproduce vorbele cuiva. X afirma ca = neutru. X pretinde ca = gandesti contrariul. X aminteste ca = adeziunea ta Ia ce urmeaza! [Didier Husson, Olivier Robert, 1991; 72].

La randul lui, Earl S. Hutchinson [l986; 203] inventariaza o serie intreaga de verbe care introduc citatul:

a)  A spus, a adaugat, a continuat, a replicai, a raspuns, a intrebat;

b) A comentat, a explicat, a remarcat, a sugerat, a informat, a repetat;

c) A conchis, a declarat, a afirmat.

in reportaj, pot sa apara verbe, precum: a exclamat, a scrasnit, a strigat, a ordonatele.'

in fine, principala provocare pe care o lanseaza selectionarea si reproducerea citatului, este aceea a acuratetei, una din valorile etice esentiale ale jurnalistului.

Pe de alta parte, recurgerea la citat se petrece mai ales atunci cand proeminenta personalitatii - una din calitatile esentiale ale stirii este in discutie.

Nu in ultimul rand, jurnalistul recurge la citat, atunci cand el insusi nu ar putea exprima mai bine faptul/ideea.

Metafora, comparatia. Paragraful initial construit in jurul unei metafore este util, cu doua conditii. Pe prima am enuntat-o deja, mai sus: legatura dintre semnificatia metaforei sau a comparatiei si mesajul esential sa poata fi stabilita fara efort. A doua conditie: in cazul metaforei - figura prin excelenta polisemantica - este nevoie ca, in primul rand, cea mai mare parte a conotatiilor ei sa fie aplicabile la tema textului, iar in al doilea rand, aceste conotatii sa fie explicitate de-a lungul textului.

Daca locul paragrafului initial construit pe baza unei metafore apartine probabil numai reportajului, comparatia poate sa apara in analiza (specia de baza a jurnalismului de interpretare), in textul de popularizare (stiintifica, de exemplu), cu conditia ca cei doi termeni sa fie comparabili, si cu conditia ca termenul abstract, pentru a fi explicitat, sa fie pus in comparatie cu un termen cunoscut.

Jocul de cuvinte (calamburul), ironia in paragraful initial se bazeaza - ca si in cazul metaforei - tot pe o complicitate cu cititorul. Complicitate, pentru ca acestea, ca si metafora, cer o lectura dubla pentru a fi descifrate:

- lectura adlitteram si descifrarea semnificatiei figurate. Intr-un fel sau altul, toate acestea se construiesc pornindu-se de la o aluzie. Daca faptul/personajul nu sunt cunoscute in detaliu de catre toti cititorii (sau macar de cea mai mare parte a lor), procedeele risca sa aiba efect doar asupra unui numar restrans de initiati. Pentru ceilalti, sensul ramane obscur.

5) Slogan, formula fixa, proverb. Olivier Reboul [1975; 20] defineste astfel sloganul:

' Un enunt este slogan cand produce altceva decat spune. Oricare i-ar fi functia aparenta, functia lui reala nu se afla in semnificatia sa, ci in impact; nu in ce vrea sa spuna, ci in ce vrea sa faca'

Alegerea sloganului, a proverbului in paragraful initial - eventual, parafrazate - poate reprezenta o incercare de a deturna textul spre umor. Cu conditia ca evenimentul relatat sa permita aceasta. Relatarea unui accident rutier soldat cu victime nu poate fi impinsa spre umor, chiar daca exista in realitate, unele detalii comice.

6) Tonul practic, sfatuitor, pedagogic. Prezinta si el o serie de riscuri. Cititorul nu cumpara ziarul pentru a fi moralizat, in plus, semnatarul textului trebuie sa aiba prestigiul necesar, care sa-i permita pozitia 'de superioritate' a initiatului. Toate aceste rezerve/riscuri nu inseamna ca utilul trebuie omis cu buna stiinta. Ce este important, credem, este ca acest ton trebuie folosit cu masura si, mai degraba, aluziv.

7) Balansul teza-antiteza. Presupune dezvoltarea a doua serii paralele de argumente contradictorii. De aici rezulta cu claritate, ca procedeul este util in primul rand, in textele de opinie, adica, in editorial, comentariu, cronica, text polemic (mai putin in recenzie). Totodata, balansul teza-antiteza poate sa apara in textul specific Interpretative Reporting [vd. pentru acest termen, Cristian Florin Popescu, 2002] - analiza.

Daca teza si antiteza sunt echilibrate ca importanta si ca suport argumentativ (si, de obicei, asa se intampla), cititorul are toate sansele sa ramana indecis. Iata de ce, in urma cercetarilor, s-a ajuns la concluzia ca semnatarul textului (de opinie) trebuie sa concluzioneze, fie alegand teza, fie optand pentru contrariul ei (antiteza), fie propunand o a treia rezolvare.

8) Paragraful interogativ lanseaza tema sub forma unei probleme care urmeaza sa fie rezolvata/demonstrata in text.

9) Introducerea ex abrupto a personajului, fie prin relatarea (succinta) a faptei pe care a comis-o, fie printr-o schita de portret.

La randul lui, Curtis D. MacDougall [1982; 128-l30] enumera si alte tipuri de lead 2):

10) Lead-ul staccato, ca forma de lead descriptiv, consta dintr-o serie de enunturi eliptice.

Exemplu: '0 stea a muzicii rockfrumoasa lui sotie supradoza de droguri misteriosul om de afaceri...'

Lead-ul exploziv este similar cu lead-ul staccato, cu deosebirea ca enunturile sunt complete.

Este evident, ca atat lead-ul staccato, cat si exploziv, sunt foarte utile in reportaj.

12) Autorul considera ca lead-ul dialog apare, mai ales, in relatarea faptului divers (si, am adauga, in reportaj).

13) In categoria lead-urilor semnificative, Curtis D. MacDougall introduce ceea ce el numeste lead-ul cartus.

Exemplu: 'Primul ministru X a decedat subit.'

14) O varianta a lead-ului cartus este lead-ul energic. Acesta din urma se distinge prin aceea ca este mai putin abrupt decat lead-ul cartus. '[Leadul energic] a mai fost numit orb [Blind lead} pentru ca accentueaza pe situatii, nu pe oameni'

Lead-ul uluitor contine un superlativ sau o exprimare cu acest sens. Exemplu: 'Este prima oara'

Abordand textul pentru radio, Earl S. Hutchinson [1986; 223-236], considera ca exista patru lead-uri de baza:

Soft news lead -util in reportaj, pentru ca 'se adreseaza imaginatiei si creativitatii.'

Hard news lead - prin care se da imediat faptul. Dezavantajul acestui tip de lead ar fi acela ca ascultatorul are prea putin timp la dispozitie pentru a-si da seama ca trebuie sa fie atent.

Trow away Lead [= Lead amanat]. Anunta ca urmeaza ceva important. Are rolul titlului din presa tiparita.

The umbrella lead, numit si round-up lead sau comprehensive lead. contine o propozitie sau doua care sintetizeaza ceea ce va urma.

Revenind la presa tiparita, la unul dintre cele mai complexe genuri jurnalistice, reportajul, o formula utila de inceput este notarea impresiei dominante a autorului (este stiut, reportajul este singurul gen jurnalistic de informare in care notatiile autorului sunt permise, cu conditia, desigur, ca realitatea sa nu fie alterata). Impresia dominanta poate fi 'un gros-plan pe un chip, pe un personaj sau un citat [Jean-Dominique Boucher, 1995; 90].

Importanta paragrafului initial (atac) in reportaj, este subliniata astfel de catre Michel Voirol [1992; 37]:

'Prima fraza este cea mai importanta. Daca ea nu trezeste dorinta citirii frazei care urmeaza, textul este mort.

Solutii: povestiti-va textul in trei fraze scurte. Este un atac. Intrebati-va ce reiese din story. Este un atac.

Scrieti ideile principale pe care doriti sa le transmiteti. Una dintre ele este atacul.'

In aceeasi directie a sugestiilor practice, iata-i pe Didier Husson si Olivier Robert[1991;51;55]:

'Multi considera introducerea ca fiind partea cea mai dificila. Adresa, o scriu la urma. Au astfel certitudinea ca introducerea se refera la tema principala

in fine, John M. Lannon [1986; 51] stabileste urmatoarele tipuri de introducere: anecdotica, anecdota de context, intrebare, citat, adresare directa, descriere, definitie.