Particularitatile canalului radiofonic

Particularitatile canalului radiofonic

Radioul sta la baza relatiilor sociale, a comunitatii eterogene si imaginare, formate prin raspandirea lui si prin posibilitatea de a putea fi receptat in zone geografice unde televiziunea cu greu poate patrunde. Drept exemplu sunt zonele izolate fara curent electric, in care singura sursa de informare este radioul cu baterii.

Elementele noi aduse de radio in peisajul mass-media sunt prioritatea difuzarii si instantaneitatea mesajului. "Transmisia directa de la un eveniment in desfasurare, declaratiile martorilor la eveniment sau a oamenilor politici facute in direct ridica foarte mult gradul de credibilitate."[1] Desigur ca si televiziunea are aceasta posibilitate, insa chiar si așa, modalitatile tehnice de transmisie ale radioului sunt mult mai rapide. Este suficienta prezenta unui reporter la fata locului desfasurarii unui eveniment si un telefon mobil pentru o transmisie imediata si de senzatie. Mai mult, increderea creste, in timp, in cel care a furnizat primul informatia. Se spune ca radioul anunta, televiziunea completeaza prin imagini si presa comenteaza. Astfel, "radioul face introducere in era instantaneului" .

Universalitatea, caracteristica specifica canalului audio, permite receptarea programelor unui post in orice punct de pe glob, in functie de modalitatea de emisie si de transmisie. Un exemplu elocvent ar fi Radio Europa Libera, post ascultat in toata tara in timpul perioadei comuniste, cu sediul la München, in Germania. Echipa de romani care lucra la producerea si transmiterea materialelor audio incercau sa duca un razboi pe calea undelor impotriva regimului de atunci. Informatiile urmareau sa descrie imaginea Romaniei propagata in spatiul european si incercau sa ofere o perspectiva realista ascultatorilor despre situatia din tara. Prin vocea si atitudinea prezentatorilor se putea observa lupta psihologica acerba cu regimul comunist, ceea ce raspandea un sentiment puternic de solidaritate in randul romanilor. Astfel, radioul poate fi un mijloc de comunicare in masa puternic, care poate concura prin puterea cuvantului cu produsul mediatic vizual.

Mai mult, "radioul ramane un mijloc eficace de propagare a culturii si prin cultura a educatiei" . Acesta concureaza cu televiziunea inca de la aparitie, deoarece imbinarea imaginii cu sunetul capteaza atentia mai repede. In apararea radioului, se poate spune insa ca volumul de informatie este mult mai crescut in cazul acestui mijloc, pentru a putea acoperi timpul de emisie, la fel si munca interpretativa. Pentru continuturile radiofonice este necesara o documentare minutioasa si mult mai atenta pentru a trezi interesul, pentru a-l angrena pe ascultator in discutie.

Asa cum am mentionat mai sus, puterea cuvantului nu poate fi contestata. Ea are uneori un impact mult mai mare asupra publicului decat imaginea. Pe de alta parte, un tip de comportament prezentat la radio poate influenta si corecta mai putin in lipsa imaginii si poate fi mai greu imitat de catre tineri. Acest aspect este benefic in cazul modelelor negative si in defavoarea celor pozitive care trebuie prezentate in mod repetat si printr-un discurs convingator pentru a fi adoptate intr-un final.

Radioul are posibilitatea de a imprima si pastra vocea. Contributia Radiodifuziunii din Romania la tezaurul culturii romanesti este semnificativa prin Fonoteca de aur. Benzile magnetice pastrate cuprind recitaluri de poezie, marturisiri de creatie, amintiri si lucrari literare ale marilor creatori care au disparut dintre noi, precum George Calinescu, Tudor Arghezi, George Bacovia si altii. "Fonoteca completeaza astfel biblioteca si contribuie la pastrarea legaturii dintre trecut si actualitate."

Ca mijloc de comunicare in masa, radioul indeplineste functiile mentionate in primul subcapitol. Insa in functiile se muleaza dupa specificul canalului. De pilda, informarea este mult mai rapida si eficienta in comparatie cu televiziunea, unde este necesara editarea imaginii si a sunetului.

De asemenea, divertismentul a fost o preocupare a mijloacelor radiofonice inca de la inceput. Emisiunile de varietati, de umor sau cele muzicale difuzate, in special la sfarsitul saptamanii, au devenit o buna delectare pentru ascultatori. In acelasi timp, radioul a incercat imbinarea intre divertisment si educatie, inserand astfel informatii culturale in programele menite pentru timpul liber. Spre exemplificare poate fi oferita difuzarea pieselor de teatru sau a pieselor de opera si opereta. Prin urmare, postul de radio ofera "spectacole la domiciliu"[5]. Continuand aceasta idee, se poate spune chiar ca "radioul este un teatru imaginar" Fiecare ascultator transpune informatiile receptate in imagini vizuale, generand o multime de reprezentari ale aceluiasi mesaj. Modalitatile de interpretare sunt influentate de diferentele individuale si de factorii cognitivi diferiti.

Specificitatea canalului audio se remarca prin flexibilitatea programelor radiofonice care pot fi intrerupte in orice moment pentru o editie speciala de stiri sau pentru a transmite in direct un eveniment. "A urmari evenimentele apare deci ca una dintre vocatiile esentiale ale radioului"[7].

In comparatie, presa scrisa ofera informatii din ziua precedenta din cauza timpului necesar pentru conceperea si editarea articolelor. In schimb, prin intermediul tiparului, informatiile se pot pastra in cazul in care se doreste a se reveni la ele, pe cand mesajul radio este caracterizat de efemeritate, iar retinerea poate fi mai dificila, asa cum subliniam mai sus. Primul are avantajul ca ofera o imagine vizuala a scrisului, usor de memorat, in timp ce radioul necesita o mai mare atentie. Insa, cuvintele auzite la radio ajuta ascultatorul "sa vada o imagine auditiva" si ii da posibilitatea de a-si stimula imaginatia si creativitatea la auzul informatiilor. Imaginile discursive redate de prezentator pot avea o putere persuasiva cu impact.

Datorita fluxului informational continuu, canalul audio devine unul dinamic, in care imbinarea cuvantului cu sunetul este esentiala. Pauzele trebuie sa fie cat mai scurte, de 3, 4 sau maximum 6 secunde, deoarece ele pot deruta ascultatorul sau il pot agasa. In acelasi timp, ele au rolul de a da o anumita ritmicitate postului alaturi de jingle-urile identitare ale postului.

Din cauza densitatii mesajelor, in radio se lucreaza sub presiunea timpului si in prelucrarea informatiilor, dar si in difuzarea lor. Jurnalistul din audio-vizual este in permanenta stresat de incadrarea in timp. De aceea, munca in echipa este foarte importanta, iar colaborarea membrilor sai se poate observa in produsul mediatic final.

Radioul este cunoscut ca cel care anunta primul, caracterizat de rapiditate si operativitate. Specificitatea canalului consta in prelucrarea rapida a informatiilor si timpul redus de la obtinerea informatiei si pana la difuzarea ei. Datorita acestei caracteristici, radioul este intotdeauna cu un pas inaintea televiziunii, care, daca urmareste obtinerea unui produs mediatic calitativ, are nevoie de un montaj video adecvat, proces care necesita timp pentru realizare. Punctul forte al canalului audio rezida tocmai in mobilitatea sa. Radioul ofera posibilitatea publicului sa fie in permanenta in miscare si nu imobilizat in fata sa, precum televizorului. Datorita acestei mobilitati, radioul este considerat un mijloc persuasiv, fiind mereu la indemana si cu informatii de ultima ora.

In urmare, acest mijloc este omniprezent, insotind ascultatorul peste tot. Posturile radio se pot asculta in salile de asteptare, in masina, la birou, in metrou, in ascensor si chiar si in timpul parcurgerii drumului pe jos, prin intermediul telefoanelor mobile conectate cu casti. Radioul este deci un canal mediatic intim, personal si mult mai fidel ascultatorului. Acesta permite si desfasurarea altor activitati datorita efortului mai mic de a asculta, comparativ cu cel de a citi.

De altfel, accesibilitatea sa il transforma intr-un mijloc folositor, eficient si prietenos. Pentru persoanele cu un anumit handicap fizic, cum ar fi nevazatorii sau cei imobilizati, radioul poate deveni "antidotul singuratatii nelinistite"[8]. El se transforma intr-un prieten de nadejde care alunga singuratatea si care sfatuieste, informeaza si binedispune. Astfel, s-a creat in randul publicului obisnuinta de a detine un aparat radio si de a ramane fidel unui anume post.