Planul textului

Planul textului

Planul este deci, aranjarea unui continut intr-o structura.

Iar problema fundamentala, in contextul nostru, consta in adecvarea acestei structuri la realitate. Cu alte cuvinte, personalitatea, inteligenta autorului textului ar trebui sa se subordoneze neconditionat acestei cerinte, astfel incat, posibilele devieri ale transcrierii realitatii sa fie reduse drastic.

O clasificare destul de artificiala a posibilelor planuri ale textului, ar putea porni de la distinctia dintre naratiune, careia, in jurnalism i s-ar subsuma (stirea in toate variantele ei, relatarea, reportajul si, intr-o mare masura, textele apartinand Investigative Reporting si Interpretative Reporting), iar de partea cealalta - intr-o acceptiune larga - textele argumentative; acestea s-ar inscrie in teritoriul Interpretative Reporting (analiza), si al jurnalismului de opinie (editorialul, comentariul, cronica, textul polemic).

Planul apartinand celei dintai categorii cuprinde modalitatea cea mai des intalnita, atat in textele agentiei, cat si in presa tiparita, in radio si in televiziune, este piramida inversata; textelor argumentative, ii corespund deductia (de la general la specific), inductia (de la specific la general), ordonarea spatiala, ordonarea cronologica si ordonarea combinata.

Aceasta clasificare ne-ar spune ca primele doua modalitati (deductia, respectiv, inductia) ar apartine textelor argumentative/persuasive, adica textelor de opinie (editorial s.c.L), in vreme ce, ordonarea spatiala si cronologica s-ar referi la descriere si naratiune (stire, relatare, reportaj); ordonarea combinata s-ar impune 'textelor de granita', compozite, complexe, apartinand Investigative Reporting (sensul european: ancheta) si Interpretative Reporting, precum si textelor redactate in grila ironica sau umoristica.