Relatiile narator-personaj

Relatiile narator-personaj.

J. Pouillon decupeaza urmatoarele pozitionari ale naratorului fata de personaj, pe care Tzvetan Todorov si le insuseste.

1) Narator > Personaj ('viziunea dindarat'). 'In acest caz, naratorul stie mai mult decat personajul sau'. in esenta, naratorul (in fictiune) stie ce va urma sa i se intample personajului; naratorul cunoaste dorintele secrete ale personajului (punandu-le in discurs, le afla si cititorul); cunoaste alte intamplari simultane cu acelea in care este angrenat personajul etc. In aceasta ordine de idei, de subliniat ca monologul interior al personajului (mimandu-se starea de ignoranta a autorului este, din aceasta perspectiva, doar un truc textual).

Narator = Personaj ('viziunea' «impreuna cu»). 'in acest caz, naratorul stie tot atat cat si personajele sale'.[Vd. Kafka, Hemingway, Faulkner, New Journalism].

3) Narator <Personaj ('viziunea' «din afara»). '& acest al treilea caz, naratorul stie mai putin decat oricare dintre personaje. EI poate sa ne descrie numai ceea ce se vede, se aude etc., dai nu patrunde in constiinta nimanui'.

'Viziunea stereoscopica', in conditiile egalitatii dintre narator si personaj: perceptii, marturii, viziuni diferite apartinand unor personaje diferite in legatura cu acelasi act, idee, eveniment etc. [=puncte de vedere]. [Cf. Mihai Nasta, Sorin Alexandrescu (ed), 1972; 389-391].

Observatii:

a)  in relatia jurnalist - sursa (newsmaker - care urmeaza sa devina 'personajul' stirii), cel dintai poate evolua (este de dorit sa realizeze acest lucru din perspectiva indeplinirii functiei de informare de la un deficit fata de interlocutor, la o cunoastere (cel putin) egala cu a acestuia;

b)  in cazul jurnalismului de investigare, este de dorit ca jurnalistul sa ajunga la o cunoastere superioara fata de aceea a interlocutorului pe care ancheta il vizeaza;

c) 'Viziunea stereoscopica' poate fi echivalenta in jurnalism cu cerinta relatarii evenimentului (faptului) in toate fatetele sale;

d) in relatia jurnalist - receptor, cel dintai este invariabil in pozitia aceluia care stie mai mult, prin simplul (dar nu suficientul) fapt ca 'a fost de fata'. in interiorul acestei relatii functioneaza regula jurnalistica a carei formulare este cvasi-imperativa: ' Nu-ti subestima niciodata publicul in ceea ce priveste capacitatea sa de a intelege si cu privire la inteligenta sa, darnu-l supraestima niciodata in legatura cu informatia pe care o detine'.

e) in ipostaza relatiei narator<personaj se afla camera de luat vederi care inregistreaza ceea ce intra in obiectiv si in raza de captare a microfoanelor (exemplu: rubricile de televiziune tip No comment).

'Modalitatile naratiunii'.

Tzvetan Todorov ne invita sa distingem intre 'aspectele naratiunii'care se refera la 'modul in care este perceputa povestea de catre narator' si 'modalitatile naratiunii [care] se refera la modul in care acest narator ne-o expune, ne-o prezinta. () Naratorul este subiectul enuntarii pe care o reprezinta cartea', constata T. Todorov [in Mihai Nasta, Sorin Alexandrescu (ed), 1972; 395].

Jurnalistul este subiectul enuntarii pe care o reprezinta stirea, dar nu numai el [Vd. Gate Keeping]. Aceasta stare de fapt este reperabila in titrare si in 'aranjarea textelor' in pagina de ziar [Vd. Design, Lizibilitate], dar si in 'aranjarea' ordinii/timpului alocat(e) 'textelor' in telejurnal.